“Lumea Bebeluşei Oana se aseamănă cu un ring de dans: multă veselie, un pic de dramatism, plăcerea de a fi mereu în competiţie. Şi, bineînţeles, încrederea că eforturile vor fi răsplătite.!

Ce crezi că ai fi făcut dacă nu ai fi dansat?

Cu siguranţă aş fi fost la fel de pasionată de orice domeniu pe care l-aş fi ales. Îmi place teatrul şi poate dacă aveam voce aş fi cântat. În schimb, nu cred că aş fi ales un domeniu al cifrelor, chiar dacă în liceu eram bună la matematică.

Preferi să moderezi o emisiune de televiziune sau să dansezi?

Cred că a venit timpul să fac un pas înainte, să trec de la statutul de Bebeluşă nostimă la cel de personaj în scenetele din „Cronica Cârcotaşilor” sau la cel de prezentatoare. Simt că am nevoie de asta.

Îţi place statutul de vedetă?

Nu mă consider vedetă, sunt un om care munceşte într-un mediu puţin mai mediatizat decât altele. Meseria asta este plină de avantaje, dar şi de dezavantaje. Trebuie să te aştepţi la orice, pentru că nu ştii cum eşti perceput.

Care au fost cele mai haioase situaţii în care te-ai aflat datorită faptului că eşti o persoană publică?

Până acum am avut noroc să nu primesc amendă în trafic, să intru mai uşor în instituţii sau să am un loc de parcare mai în faţă. Acestea pot fi numite avantaje, dar şi situaţii haioase.

Ai mărturisit că eşti o gurmandă. La ce mâncăruri nu ai renunţa?

La mâncărurile făcute de alţii. Am glumit! Da, îmi place să mănânc, tocmai de aceea încerc să sporesc prin mişcare consumul caloric, astfel încât să existe un echilibru permanent. Ador spanacul, peştele şi dulciurile.

Găteşti des? Ce-ţi iese cel mai bine?

Ei bine, nu! Îmi place să comentez mai degrabă talentul culinar al altora. Eu ştiu că mă descurc, de aceea nu exersez…hi!hi!hi!

Ce faci în timpul liber? Cum te relaxezi?

Plec din ţară. Îmi place enorm să călătoresc, să văd locuri necunoscute. Apoi mă plimb, citesc, merg la teatru sau văd un film. Cel mai bine mă relaxez când fac ceva.

Ce surprize ne pregăteşti anul acesta? În ce ipostaze te vom vedea?

Pe lângă distracţia de la „Cronicuţă“, jocul în scenete îl voi lua mai în serios. Apoi vreau să mai organizez câteva ateliere pentru tinerii dansatori. În plus, în acest an vreau să-mi concentrez atenţia asupra vieţii de familie, dar şi a prietenilor.

Care este cel mai mare regret al tău?

Mi-aş mai dori ca tinerii să studieze şi dansul pe lângă zecile de ore de limbi străine, de calculator şi de matematică. Copiii de azi au nevoie de mişcare, de o ţinută corectă, de gesturi elegante. În plus, nu le strică un pic de respect pentru artă. În al doilea rând, regret că nu am timp să citesc mai mult.

Dar cea mai mare realizare?

Faptul că am prezentat o emisiune de divertisment, alături de colegul Dan Finţescu, şi că lucrez într-o echipă minunată, care m-a învăţat ce înseamnă televiziunea. Am realizat cam tot ceea ce mi-am propus din copilărie: am intrat la Operă, am terminat o facultate, am jucat la TNB.

Cum o vezi pe Oana peste cinci ani?

Probabil mai liniştită, cu familie şi copii. Dacă spun că mă vad tot Bebeluşă, nu mă va crede nimeni… Şi oricum planurile mele sunt altele, legate de dorinţa mea să fac lucruri noi.

http://www.clickpentrufemei.ro/Interviul-saptamanii/oana-ionita-am-realizat-cam-tot-ce-mi-am-propus

Este pentru prima data cand se vor sarbatori 10 ani de The Mission cu o petrecere care il are invitat pe unul dintre cei mai iubiti DJ de trance din lume, Paul Van Dyk, aflat in turneul Volume World Tour 2010. Artistul premiat ani la rand pe plan mondial cu titluri de Best Producer si Best DJ la Trance Awards si aflat mereu in fruntea clasamentelor din DJ Mag va mixa in seara asta, la Arenele Romane, intr-un cort incalzit.

In deschidere vor mixa DJ-ii locali Snatt si Vix.
Paul van Dyk
Sambata, 6 martie 2010
(Cutitul de Argint 26), ora 22:00

Abia astept acest moment mai ales ca deschiderea concertului se va face cu un scurt moment de dans. Am emotii de cum se va desfasura coregrafia in care mi-am pus mari asteptari. Vor dansa 4 fete(dansatoare in trupa Dansezi pentru tine), 5 minute de coregrafie conceputa de mine si colegii de la Philip Morris.

Ne intalnim maine seara cu muzica buna si dans!

Invitatie la vernisaj.

Fotografii realizate de Florin Ghioca. un coleg de breasla foarte talentat, care a fost prezent la niste evenimente memorabile in Afghanistan. Fapte, intamplari si trairi din timpul razboiului vazute prin obiectivul camerei de fotografiat.

Sa luam cateva situatii:

1. Suntem in autobuz si vedem un tanar care probabil asculta sa zicem house, pe care il vezi ca este departe cu gandurile, care adopta o tinuta lalaie, dezordonata si dezinteresata, si care este incercanat. Stii ce-ti vine in cap: “un alt drogat!”

2. La semafor, o batrana inghetata de frig, cu hainele rupte, parcurge strada, fara a cere nimic, departe in lumea ei, parca cere ajutor, dar cu siguranta mentalitatea sociala ne face sa gandim ca este doar un personaj real din Filantropica, o alta cersetoare.

3. Vezi in fiecare seara, cum se plimba toata protipendada Bucurestiului de la o televiziune la alta. Fete blonde, brunete, bretonate, siliconate sau botuxate, care se apuca de cantat peste noapte sau care intra in direct doar pentru a se face cunoscute…ce gandesti, te intreb? “O alta pitipoanca in plus in Bamboo”, probabil!

4. O studenta vine din Moldova la Facultate de Filozofie, ii plac motoarele si muzica Rock’n Roll, isi doreste sa scrie cateva carti… si o cariera in televiziune…Da! O sa zici,”uite-o si pe viitoarea Mihaela Radulescu”.

5. Iti arunci un ochi duminca la Carcotasi si o vezi pe blonda ca la un moment dat ca isi da cu mana prin par, mai verifica niste cadre in monitor si cam atat, ei bine ce gandesti: ” s-a facut si asta vreo dorobanteanca, de a inceput sa aibe fitze!”(exemplu concret de la un coment).

Ne dam cu parerea prea repede, inconjurati de concepte firave, frustrari ascunse, idei preconcepute, mesaje subliminale ale copilariei primite de la parinti sau altele. De cele mai multe ori parerile noastre sunt jocuri ale constiintei care se bazeaza doar pe trecut. Nu stim sa gandim in afara noastra, sa incercam sa simtim ce simt ceilalti si poate sa ne dam seama ca poate:

Baiatul care asculta house este un student la medicina care a citit toata noaptea inainte de examen.

Ca batrana a fost data afara din casa de copiii pe care i-a iubit tota viata si in lupta lor pentru bani, au trecut peste orice. O batrana care nu mai isi doreste decat sa-si regaseasca familia pierduta si o vorba buna.

Ca poate ca ai drepatate in ceea ce priveste tinerele in cautarea gloriei de la tv.

Ca poate moldovencele sunt mai descurcarete, mai luptatoare si daca cineva merita, nu trebuie discriminat.

Ca poate blonda de la Cronica nu a facut decat un simplu gest, care nu are nici o legatura cu mintea bonlava a unora.

Pareri, pareri, pareri…doar ca sa obosim mai mult si sa ne incarcam de energie negativa. Stiu ca este greu sa ne controlam gandurile, dar atunci cand vedem ca egoul trece granita constientului, sa-l oprim. Nu poate decat sa distruga frumosul din noi.

Fiti oameni frumosi, cum zice Puric si analizati-va si pe voi noaptea cand puneti capul pe perna. A doua zi o sa va doriti poate sa mai schimbati cate ceva.

Chiar daca multi dintre voi m-au acuzat ca ma bag intr-un domeniu care nu-i de nasul meu, curiozitatea a luat nastere in urma mutor intrebari pe care nu numai eu mi le-am pus.

Articolele scrise in memoria colegului si prietenului Toni, cat si comentariile facute de voi a facut ca blogul sa fie foarte vizualizat in acea perioada. Am avut si cate 11.000 de vizitatori intr-o zi, sute de comenturi, la care am incercat sa le raspund, blogul a cedat de cateva ori cu toata nebunia de trafic. Stiu ca fiecare dintre noi aveam cate o intrebare sau un raspuns. Am citit povesti care m-au emotionat si care m-au incurajat sa merg mai departe.

Am fost sanctionata de catre unii, tocmai pentru ca pe blog se mersese prea departe in teorii conspirationale si de aceea nu am aprobat multe comenturi si am intrerupt discutii. Poate unii au avut drepatate sau poate nu…

Paul Tecuceanu s-a luptat singur pentru aflarea adevarului in aceasta perioada. Este de neconceput ca o tara de nivel european cum se presupune a fi, intr-un caz de deces, sa nu i se acorde familiei, detalii cu caracter confidential si implicit fisa de spital a pacientului. „Numai în cazul în care pacientul îşi dă consimţământul explicit sau dacă legea o cere in mod expres“ (art. 22).pe motiv ca articolul de lege sustine cauza pacientului, lege care in Romania este incompleta.

Stiu ca sunt multe cazuri, multe probleme in Romania in acest domeniu si tocmai de aceea va doresc sa fiti sanatosi si sa nu ajungeti pe mainile doctorilor, chiar daca sunt multi medici competenti, ba chiar geniali in Romania, puteti insa sa plecati de la spital cu alt virus decat cel cu care ati venit.

Dragilor, sanatatea chiar daca evitam frecvent acest capitol nu si in cazul in care cadem la pat, este foarte importanta in viata noastra!

Nu incerc sa va dau lectii, pentru ca si eu uit sa ma ascult cateodata. Asa cum am mai spus-o, nu trebuie sa stam pana in ultimul moment cand boala te poate dobori, ca si in cazul colegului meu. Vreau doar sa fac un apel la cei care inca mai respecta viata, se respecta pe ei  si care de multe ori isi doresc sa uite de zilele interminabile de la birou, de griji, sefi nervosi, soti(i) neintelegatoare, probleme, etc.

Toti avem un scop in viata si acela nu este de a ne distruge, acela este de a crea.

Incercati sa aveti un regim de viata sanatos, sa va respectati aproapele, pentru ca asa va veti respecta si pe voi. Nu mancati porcarii, dormiti echilibrat, faceti-va un program serios pe care sa-l urmariti, faceti mult sport si incercati sa zambiti mai des.

Viata e frumoasa si merita traita, chiar si in Romania!

A trecut ceva timp de cand suntem in vacanta, dar nu ne-am iesit din mana.

Nu am mai ras de mult timp asa! era si cazul, s-au adunat multe carcoteli…

Cel mai tare m-a amuzat comentariul lui Serban referitor la tipa care avea un “copil in stomac”, adica a ramas insarcinata, ingerand ceva nedigerabil. Asta a fost numai o carcoteala printre glumele lui Dezbracatu si comicul sarcastic a lui Misu, care cu siguranta au smuls macar cate un zambet de pe fetele telespectatorilor. Chiar daca ne bucuram ca suntem din nou impreuna, lipseste Toni, care ar fi intregit echipa. Vom continua cu el in suflet, ca si cand ar fi langa noi si ne va ajuta sa trecem peste greutati.

Anul acesta implinim 10 ani de difuzare, 10 ani de Cronica, 10 ani de carcoteli! Am crescut, am invatat, ne-am maturizat si tinem pasul cu timpul.

Umorul nu va muri niciodata, iar Cronica reprezinta romanul care stie ce este umorul de calitate, romanul care face haz de necaz, de ceilalti si cateodata chiar de el.

Ne vedem saptamana viitoare!