Din mini vacanta!

Diferenta mare de la Casablanca la Milano! de la cultura, oameni, temperatura, nivel de trai, etc.
Am vizitat Domul, Galleria Vitto Emanuele II din Piazza Duomo (considerată a fi cel mai vechi shopping mall al lumii)Scala din Milano, (daca stagiunea era deschisa cu siguranta mi-as fi cumparat un bilet la un spectacol de balet, dar asa m-am multumit cu parcul de distractii), Gardaland.

La Palazzo Reale am putut vedea tablourile pictorului impresionist Claude Monet. Monet si Japonia. Timpul nuferilor, despre care am invatat atatea in facultate.

Mi-am dat seama in aceasta mini vacanta, ca nu-i important locul in care esti, ci cat de liber poti fi intr-un loc in care esti singur de fapt, cat de mult poti invata de la acel loc, ce trezeste in tine fiecare pas descoperit intr-un nou univers.

Nivelul de trai se poate vedea si la mana aproape fiecarei femei care poarta cate o geanta Luis Vuitton, sau balerini Gucci. Milano este un oras superb, pacat ca nu am putut sta mai mult si nu am plecat cu gasca de prieteni, puteam sa ma distrez mai bine…dar sa nu regretam trecutul!
Sa revenim la distractii.
Gardaland este cel mai mare parc de distractii in care
am fost vreodata, este tarziu sa fiu din nou copil, am zis, dar acolo am intalnit pitici de toate varstele.

Cel mai tare a fost cu trenuletul “infarct”. Nu mergi decat 3 minute pe sinele suspendate, suficient cat sa spui ca nu mai vrei in viata ta…pana te dai jos si iti iei inca un bilet…hi!hi!hi!
Pana la Gardaland mergi 1h jumate cu trenul si apoi cu o rata locala, dar merita tot drumul pana acolo.
Magazinele sunt interzise! nu intrati, preturile sunt pentru bastinasi…eu mi-am luat o curea, pe care o s-o pun in vitrina…glumesc evident…este un breloc!

Nu, acum nu-i de glumit cu preturile, e cazul sa-mi gasesc un iubit cu bani pentru noua vacanta la Milano, sa-mi faca cadouri…de fapt mai bine imi i-au singura o vacanta in Bucuresti, ca acum prind reducerile…hi!hi!hi!

Acum sincer, cine vrea sa vada locuri noi, are nevoie doar de biletul de avion, hotel si de conditie fizica.
Banii si toate hainele de firma nu cumpara sanatatea unui copil cu o

boala incurabila, nici nu schimba stari ale sufletului, cultura omului sau fericirea.

Mai am o alte doua saptamani de vacanta la Ibiza, suficient timp cat sa ascult toata muzica si sa vad toate DVD-urile pe care le-am cumparat din Milano.

Numai bine!

Vacanta!

Am postat acum ceva timp, niste lucruri legate de “liberatatea” de a fi liber.

M-am hotarat ca pana inecepem noua serie de filmari, la Cronica, sa cutreir lumea. Asadar, saptamana trecuta, am vizitat 3 zile, Casablanca (Maroc), un oras cu traditie.

Era un oras pe lista m,ea de prioritati, un oras pe care nu-l voi mai vizita niciodata. Trist, dar cea mai mare parte a oamenilor din Maroc supravietuiesc
intr-o mizerie indescreptibila, atata timp cat de cealalta parte, poti zari niste castele

uriase.

Lumea este clar impartita in doua in Maroc, ca si in cea mai mare parte a Africii, in multi saraci si putini, foarte bogati.
Impresionanta este cea de-a doua moschee ca marima din lume, Hassan II, dupa cea aflata in orasul Mecca, un monument nou,
terminat in 1993,
constructie ridicata deasupra Oceanului Atlantic, cu o arhitectura colosala.

Se spune ca banii pentru acesta constructie au fost donati in numele Domnului, dar sunt si cei care afirma ca o parte a banilor nu s-au strans chiar atat de voluntar…nici nu ma mira.

Maine plec la Barcelona si dupa aceea poate la Milano,
inca nu m-am hotarat.

Vreau sa profit din plin de aceste cateva saptamani libere,
pana pe data 16 cand se va difuza prima emisiune.
Am inceput sa ma simt ca acasa in Ibiza, tocmai de aceea trebuie sa mai vedem si alte lucruri, macar atat, ca o viata avem si nu putem s-o pierdem pe toata in Romania, nu?
Tu unde ai vrea sa evadezi?

Gabriel Garcia Marquez says…

“As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm.

As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!
Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.
Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor…
Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata… N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.
Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii… Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.
Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor. “