Postul lui Adi. Capitolul 4


“A: Şi deci noi o să intrăm direct în dimensiunea a cincea? D: Cam aşa ceva, însă înainte de asta vom înţelege şi conştientiza anumite aspecte, inclusiv cum este cu diversele aşa-zise dimensiuni.
A: Vrei să spui că noi ne culcăm şi brusc a doua zi când ne trezim suntem în dimensiunea a cincea? D: Nu ne vom culca şi trezi brusc în altă lume, căci multe lucruri se vor abate asupra pământului. Acestea vor fi semne premergătoare. Oricum trecerea se va face în 3 luni. În aceste trei luni noi vom înţelege de fapt ce este cu adevărat dimensiunea a patra. A: La ce semne te refereai? D: Mai întâi de toate anul 2009 va fi hotărâtor. În a doua jumătate Pământul va avea de înfruntat anumite cataclisme grave, unele soldate chiar cu pierderi de teritorii. Apa va revendica pământul şi multe din aşezările de pe ţărmuri vor fi afectate. Apoi vor începe să crească în intensitate vulcanii, ceea ce va duce la trezirea unora ce se credea a fi de mult stinşi. Cutremurele de pământ se vor înteţi şi vor apărea concomitent în diverse zone. În anul 2011 omenirea va avea de înfruntat o gravă furtuna solara, care va face ca electricitatea să fie imposibil de furnizat. Furtunile electromagnetice vor şterge sistemele informaţionale, făcându-le inutilizabile. A: Ştii cumva când pleacă următoarea nava spre Inua, poate obţin un bilet! D: Din păcate nu există nave către acea destinaţie! A: Din relatare înţeleg că ne aşteaptă o perioadă sumbră. D: Este o perioadă ca oricare alta. Pământul îşi va începe purificarea şi noi trebuie să trecem prin aceasta împreună cu el. Va fi o perioadă dificilă, însă ceea ce va veni merită. Va fi într-un fel o altă lume. Eu nu ştiu cum să îţi explic ca să mă înţelegi. Aceste lucruri trebuiesc trăite, văzute, altfel nu ai la ce să te raportezi. A: Poate la o lume utopică! Ar fi bine să fie aşa, să ne trezim într-o lume perfectă. D: După cum spuneam, aşa va fi, dar nu dintr-o dată. Vor fi câţiva ani de bulversare totală, ani în care totul se va schimba şi toate vor trebui reformulate. Ma refer aici inclusiv la ştiinţă şi religie. A: Cât crezi că va dura această perioadă de stabilizare? D: Între trei şi cinci ani tereştri. A: Înainte sau după 2012? D: După. Înainte va trebui să înţelegem că nu suntem singuri în acest univers.A: Din câte ştiu în 2012 Pământul se va alinia cu centrul galaxiei, care este o gaură neagră. Îmi poţi spune ce este gaura neagră? D: Gaura neagră este locul în care nu există nici o dimensiune. Este vid absolut. Este un fel de punct zero al universului, un loc în care creaţia încetează să mai existe. A: Adică nu există nimic? La ce foloseşte? D: Este locul unde toate reziduurile se descompun, atrase de o uriaşă forţă rotativă. Aici sunt înghiţite planete stinse, asteroizi, comete, praf. Dacă vrei o poţi compara cu un malaxor gigantic în care tot ceea ce intră este desfăcut, redus la nivel subatomic şi apoi transformat în energie, căci nimic nu trebuie irosit. A: Se spune că sunt porţi de trecere către alte lumi. D: Nu, ele sunt ceea ce ţi-am spus. Conexiunile intra-universuri sunt făcute cu ajutorul unor vortexuri, care există de când există creaţia. Bineînţeles că asemenea conexiuni pot fi create şi artificial. A: Cum? D: Cu ajutorul gândului şi al unor imense cristale. Prin proiecţia ideii în cristal, se creează o formă-gând care este amplificată şi aceasta creează o perturbare în Matrice, care la randul ei formează în plan fizic, adica mă refer în cosmos, un fel de canal, foarte asemănător unui tunel, care comprimă spaţiul, creând o punte de legătură între universuri. A: De aici trebuie să înţeleg că există mai multe universuri? D: Ele sunt zece.”
Şi fiecare univers este ca al nostru? D: Ele sunt … Şi fiecare univers este ca al nostru? D: Ele sunt individuale. Se aseamană doar la nivelul creaţiei şi au corespondenţă în Matrice, însă fiecare este de sine stătător şi are propria organizare. A: Şi Dumnezeu este coordonatorul tuturor? D: Depinde acum la care Dumnezeu te referi. A: La cel căruia ne rugăm. D: Da, ne rugăm unui Dumnezeu, pe care l-am moştenit, însă el nu este Creatorul. Fiecare Univers îşi are propriul Creator şi propriile entităţi coordonatoare, însă deasupra tuturor stă ceva mare, imens, o formă de energie, pe care o putem defini ca fiind Dumnezeul Suprem, Originea, Absolutul. Toată creaţia se află în El. Adică toate Universurile, Lumile, ceilalţi Dumnezei Coordonatori şi entităţi. El înglobează tot. A: Şi în afara Lui există ceva? D: Nu ştiu, nu cred. Nu cred că ştie cineva! A: Dar dacă şi El face parte dintr-un alt Dumnezeu? D: Interesantă idee, dar inuaki au aceste lucruri scrise în Codul Legilor şi nu am văzut şi nici nu am auzit aşa ceva. Poate există, însă atunci nimeni nu a ajuns la acel grad de conştientizare încât să demonstreze acest lucru. A: Oricum nu contează. Deja ceea ce mi-ai spus depăşeşte capacitatea de asimilare. D: Da, căci noi ne raportăm strict la ştiinţa şi cunoaşterea pământeană, însă acestea sunt doar limitări impuse de semenii noştri. Creaţia este cu totul altceva. Nu are nici o legătură cu ceea ce ştim sau percepem. Omul nu este doar un mecanism, este ceva mult mai profund. A: Asta ştim cu totii! În noi există înglobat sufletul care este nemuritor.D: Nu prea înglobat! A: Adică? D: Sufletul, aşa cum îi spui tu, nu se află înglobat în corp, adică nu în totalitate. A: Dar unde se găseşte? D: El se află undeva sus, deasupra fiecărei entităţi. A: Şi cum stă acolo? D: Să îţi explic. Deasupra fiecărui om se afIă ceva foarte asemănător cu un balon. Este o formaţiune transparentă, alburie, în care se găseşte un fel de copie în miniatură a formei fizice. Imaginează-ţi-o ca un fel de dublură de mici dimensiuni. Acest balon se află legat de corp cu un cordon gros, răsucit, care pleacă de la această formaţiune şi o leagă de trup în zona capului. Această funie este cam de 15-20 de centimetri. Adică, cam atât are la maturitate, căci la naştere este foarte subţire, cam de un centimetru. Cu cât omul înaintează în vârstă cu atât ea se îngroaşă, pentru ca apoi, cu apropierea morţii să se subţieze, ajutând astfel ca desprinderea de trup să se facă uşor. A: Bine, dar dacă persoana este tânără şi moare într-un accident? D: Asta nu contează, căci dimensiunea lui corespunde unui om matur. În caz de accident se produce o rupere bruscă. Este o desprindere agresivă, dureroasă. A: Şi asta este tot? Noi suntem legaţi de un fel de balon? D: Nu, cu siguranţă. Este forma simplă de a-ţi explica acest aspect. Noi suntem legaţi de sferă cu acest cordon, dar din locul de legătură cu corpul, pleacă mii de ramificaţii, care se regăsesc în tot corpul. Ele sunt asemeni unor rădăcini. Au diverse culori şi grosimi. Spre exemplu la nivelul degetelor sunt subţiri şi albastre. A: Ce se întâmplă dacă un om îşi pierde o mână? Se retrag? D: Nu. Acestea rămân acolo, ca şi cum mâna ar exista în continuare. A: Ce se întâmplă cu ele în momentul morţii? D: Înainte de ruperea cordonului, acestea încep să se retragă uşor. Întâi cele de la mâini şi picioare, apoi din umeri şi şolduri, urmează cele din stomac şi cap, iar ultima se retrage cea din inimă. A: Unde se retrag? D: Toate se retrag întâi într-un canal situat în şira spinării. Chiar şi cel din inimă. Aici stau cam trei zile şi abia apoi se rupe cordonul şi atunci sfera poate pleca. A: Este adevărat că omul ia cu el faptele sale? D: Faptele nu. Însuşirile, calităţile, defectele da. Va urma…

Postul lui Adi. Capitolul 3.

“A: Voi aveţi copii? D: Da, dar sistemul este altfel. Când se constată că este nevoie de forţe noi, se caută doritori şi atunci aceştia concep un urmaş, care este crescut într-un loc special, gândit optim, pentru ca dezvoltarea să fie perfectă. E ca un fel de casă de copii, numai că aici ei au tot ceea ce le trebuie. Învaţă istoria planetei, comportament, meditaţie, telepatie, creşterea plantelor, tehnica şi multe altele. Profesorii lor sunt întotdeauna Inuaki cei mai experimentaţi, mai în vârstă. Cei mici îşi pot vedea părinţii ori de câte ori doresc şi invers. Oricum ei pot comunica telepatic aşa că această separare nu este o problemă. De fapt acolo distanţa nu constituie un impediment. A: Urmaşii lor se nasc vii, sau din ouă, precum repilele? D: Se nasc vii, dar de fapt nu se nasc, căci ei sunt concepuţi şi crescuţi ca embrioni în locuri speciale. Părinţii se duc acolo şi lasă materialul genetic, iar apoi aceştia cresc şi se dezvoltă într-un mediu controlat. De aceea ei nu sunt bolnavi, sau nu există defecţiuni genetice. A: Şi casa, bunurile rămân ale urmaşilor, le poţi lăsa moştenire? D: Dacă vrei, dar nu are rost, căci o entitate ajunsă la maturitate este ajutată să îşi facă un rost al ei, nu are sens să iei ceva de la altcineva din moment ce poţi avea orice. A: Bine, dar dacă ai bijuterii de familie? De fapt există aşa ceva? D: Nu, căci sunt de prisos, şi noi avem aur, însă el este folosit mai mult la nave şi la diverse aliaje, căci nu are nici un rost să pui aur sau alte metale pe tine, acestea doar îţi perturbă câmpul. A: Aici este foarte apreciat. D: Da, căci el îţi conferă un anumit statut, te situează de-o parte a societăţii, însă la ei nu ai cum să pari altceva decât ceea ce eşti, deoarece toţi ştiu cu cine stau de vorbă, ce ştie să facă, ce capacităţi are. A: Dar din câte înţeleg toţi sunt cam la acelaşi nivel. D: Nu, căci experienţa lor diferă, şi acolo sunt inuaki care au anumite aptitudini sau înclinaţii. Unii se pricep la construcţii, alţii la plante, alţii la educaţie. Asta nu înseamnă că ceilalţi nu ştiu aceste lucruri. Acolo trebuie să înveţi de toate şi după ce ţi-ai însuşit informaţiile poţi vedea ce ţi se potriveşte cel mai bine.A: Voi aveţi cupluri? Soţ şi soţie? Sexe diferite? D: Sunt sexe diferite, formează cupluri, dar nu este ca aici. Acolo nu te obligă nimeni să stai, dacă nu îţi mai doreşti acest lucru. Poţi oricând să rămâi singur sau să îţi cauţi altă pereche. Copiii de asemenea pot sta cu părinţii atunci când ajung la maturitate, însă nu se întâmplă acest lucru. Este voie, dar nimeni nu simte nevoia. Acolo, toţi sunt prieteni. A: Se întâlnesc ca aici, la petreceri? D: Ei se întâlnesc oricând doresc, însă nu am văzut petreceri ca aici. A: Dar dacă cineva se ceartă cu vecinul? D: Nu există aşa ceva. Nu am auzit să se fi întâmplat. Dacă totuşi există o divergenţă se cheamă consiliul şi se face apel la Codul Legilor, însă de foarte mult timp nu s-a mai întâmplat asta. A: Ce este Codul legilor? D: Este un cristal uriaş, în care strămoşii lor au lăsat scrise anumite reguli. De fapt sunt reguli universale. Când ai o problemă, pui mâinile pe cristal şi acesta îţi trimite în cap soluţia, în conformitate cu normele înscrise acolo. A: Cum îţi trimite în cap? D: Nu ştiu exact, deoarece nu am făcut asta niciodata, dar am înţeles că sunt ca nişte imagini care îţi apar arătându-ţi ce trebuie să faci. A: Şi se respectă? D: Sigur! A: Bine, dar dacă cineva zice că el nu vrea acest rezultat, el vrea să facă altceva şi nu este mulţumit! D: Nu se poate. Cum să nu facă ceea ce a văzut? Toţi respectă acest lucru. A: Bine, dar să presupunem că nu vrea, s-a hotărât să omoare entitatea care i-a adus un prejudiciu. D: (râzând în hohote) Este imposibil. A omori pe cineva înseamnă să te omori pe tine. Prin ucidere se creează o perturbare în Matrice, care se întoarce şi îţi face rău. Aşa ceva nu s-a mai pomenit. Poate că a existat în trecut, însă ei au ieşit de mult din ceea ce aici se cheamă legea cauzei şi a efectului.
Nu ştiu cum să te fac să înţelegi,însă ei nu ştiu să facă rău. Nu cunosc aceste lucruri. Pur şi simplu nu există. Ţin minte că atunci când am aflat că au existat asemenea forme de gând mi s-a părut o aberaţie. A: Dar au existat? D: Da, dar cu mult timp în urmă. Am învăţat despre aceste lucruri, însă ele nu mai pot fi trăite astăzi. A: Îmi poţi traduce în ani tereştri? D: (după o lungă perioadă de gândire) Cam cinci sute de mii de ani! A: Deci voi de cinci sute de mii de ani trăiţi aşa, într-o simbioză perfectă? D: Nu, de mai puţin, la început a fost greu şi pentru ei, până s-au desprins. A: S-au desprins de ce? D: Aş dori să continuăm discuţia data viitoare. A: Sigur. Îmi iau rămas bun de la David şi caut să înţeleg tot ceea ce a vrut să îmi spună. Uitându-mă în urmă, îmi dau seama că aş fi putut pune alte întrebări, mult mai orientative, mai punctuale, însă noutatea informaţiilor m-a bulversat, făcându-mă întrucâtva să îmi pierd concentrarea. Mă hotărăsc să îmi notez anumite aspecte ce consider că ar trebui reluate.IIA: Mă gândeam să îmi mai explici odată cum este cu locuitul pe Inua. Au casele lor individuale sau sunt la comun? D: Nu, fiecare are casa lui. De fapt nu sunt case ca aici şi nu există blocuri. A: Dar cum sunt casele lor? D: Sunt construite în pământ. Ei şi-au dat seama că nu are rost să le facă la suprafaţă, căci ar pierde foarte mult sol şi de aceea le construiesc înăuntru. Deasupra caselor poţi cultiva plante şi în acest mod totul poate fi folosit optim. A: Din ce sunt făcute casele? D: Pereţii sunt făcuţi dintr-un fel de nisip, care se amestecă cu praf de cristale, de diferite tipuri. Acestea sunt topite cu ajutorul undelor, la fel ca navele, iar din acest amestec rezultă plăci mari, care pot fi tăiate la dimensiuniie dorite. Acestea se pun în pământ şi se unesc tot prin topire, făcându-se un fel de cub perfect. A: Au mobilă? D: Da, dar altfel şi toată este făcută din materiale naturale. Ceva foarte asemănător cu bambusul sau lemnul, şi nu există materiale textile. A: Adică ei umbla goi? D: Da, dar este ceva normal. Ar fi ciudat să se îmbrace. A: Nu le este frig? D: Nu, căci dacă le este frig, cer din Matricea Universala căldură. A: Cum adică? D: Dacă mie mi-e frig, mă racordez la Matricea Universală şi cer caldură. În acel moment corpul meu se încălzeşte şi senzaţia de răcoare dispare. Este ca şi cum organismul meu mă ajută şi îşi ridică temperatura. A: Poţi face aşa ceva şi aici? D: Da, dar nu ţine mult, căci aici sunt multe interferenţe. A: Şi Iumina cum o obţin? D: În acelaşi mod. Cer Iumină din Matricea Universală şi o obţin. A: Adică dacă eu cer acum lumină şi mă conectez la matrice, se luminează camera? D: Cu siguranţa nu. Aici nu este încă posibil, dar va fi. Momentan există perturbaţii şi nici tu nu eşti capabilă să faci aşa ceva, cel puţin nu pe o perioadă mai lungă de timp, poate cu ajutor şi concentrare să reuşeşti, însă efectul va dispărea după câteva secunde, deoarece câmpul morfogenetic al Terrei nu permite. A: Ai spus că nu încă. Va fi posibil? D: Chiar mai curând decât crezi. A: Când? D: Destul de curând. Tot ce îţi pot spune este că vei apuca să vezi. A: Poate într-o altă viaţă! D: Nu, sigur în aceasta. A: Îmi poţi da detalii? D: În curând planeta va face un salt vibraţional. A: Adică faimosul an 2012!D: Da. Planeta va intra în cea de-a cincea dimensiune şi atunci… A: Cum să intre în a cincea dimensiune, când noi suntem în a treia? Sărim peste a patra? D: Noi suntem în a patra dimensiune! A: Nu, noi avem o lume tridimensională. Asta ştie toată lumea. D: Toată lumea care nu vrea să considere ca fiind dimensiune şi latura temporală. A: Timpul este o unitate de masură! D: Ca şi lungimea, lăţimea şi înălţimea! A: Da, dar a fost inventat de oameni. D: Şi lungimea, lăţimea şi absolut tot ceea ce se poate măsura şi contabiliza pe acest pământ a fost creat de oameni.”

Postul lui Adi. Capitolul 2.

“L-am întrebat cum îi este mai comod, să îi pun întrebări sau să îl las pe el să îmi povestească? După o scurtă perioadă de gândire mi-a răspuns că ar prefera să fie întrebat. Aryana: Cum te numeşti tu aici pe pământ? David: David. A: Mai ai şi un alt nume? D: Acum nu. Am avut multe nume, dar acum am unul singur. A: Cum preferi să îţi spun? D: David. A: De ce? D: Pentru că acesta este numele meu actual. A: Mi-ai spus la început că ai sosit la încarnare de pe o altă planetă. Ştii cum se numeşte? D: Se numeste Inua şi se află în apropiere de Orion. A: Şi locuitorii ei se numesc tot Inua? D: Nu, se numesc inuaki. A: Deci tu eşti inuaki? D: Am fost inuaki, acum sunt pământean. A: Cum este fosta ta planetă ? D: Mai frumoasă ca Pământul. A: Are acelaşi relief? D: Aproape. Are ape, munţi, câmpii, însă diferă plantele. Copacii de acolo au majoritatea culori care seamană cu argintiul de aici, numai că un pic mai alb. A: Aveţi anotimpuri? D: Da, dar nu ca aici. Acolo nu este niciodată iarnă, nu există zăpadă. Doar ploaie. Şi pomilor nu le cad frunzele. Şi nu este cald cum este aici vara. A: Aveţi mări şi oceane?D: Da, mările se numesc avata şi oceanele surim. Avem şi peşti, numai că au alte culori. De fapt, totul are altă culoare. A: Ce fel de culoare? D: Altfel, nu ştiu cum, sunt aceleaşi nuanţe, numai că mai şterse. Roşu nu e roşu ca aici ci un fel de rosu – alb. A: Adică roz? D: Nu, un roşu mai puţin aprins, ca şi cum ai da cu alb peste el. A: Şi inuaki cum sunt? Sunt oameni? D: Nu, sunt inuaki. Ei seamănă foarte tare cu şopârlele, dar şi cu oamenii. A: Adică sunt reptile? D: Nu sunt reptile. Sunt inuaki. A: Îmi poţi descrie unul? D: Sunt înalti, cam cât biblioteca ta (2 m), stau în picioare, au două mâini, cam ca ale noastre, dar au trei degete, merg la fel, numai că au o coadă groasă şi destul de puternică. Au pielea albă şi ochii auriu-violet, şi vorbesc şi ca noi şi ca ei. A: Cum adica ca ei? D: Adică în gând. Spun ceva în gând şi ceilalţi aud. A: Un fel de mesaje, aşa cum primeşti tu? D: Da, exact. A: Şi pielea lor cum este? Are solzi? D: Nu, este moale, ca a noastră, catifelată, dar nu au păr şi nici sprâncene. A: Au dinţi? D: Da. A: Ce mănâncă aceşti inuaki? D: Mâncare, ca şi noi, însă nu carne. Ei se hrănesc cu ceea ce am putea numi legume, fructe şi seminţe. A: Aceste plante le cultivă la fel ca noi? D: Da, într-un fel, însă nu durează aşa de mult. A: Cum adică? D: Acolo, pui o sămânţă în pământ, adaugi un fel de apă şi te gândeşti cât de repede trebuie să obţii rezultatul, şi apare atunci când ai hotărât. A: Adică dacă eu vreau ca mâine să am mere, mâine le pot culege din pom? D: Nu chiar aşa de repede. Cel mai scurt timp este de două rotaţii. A: Ce fel de rotaţii? D: Ale planetei. Asta ar fi cam 5 zile pământene. A: Şi fiecare îşi seamănă şi culege mâncarea? D: Da, sau dacă ai nevoie şi nu te-ai gândit la timp, poţi cere oricui, căci toţi sunt dispuşi să ajute, dar nu se întâmplă prea des. A: Şi cum se întâmplă acest miracol? Cum reuşesc inuaki să obţină ceea ce vor? Pământul este responsabil? D: Într-un fel, căci solul este puţin diferit de cel de aici, şi în orice caz este foarte curat. Dar să nu crezi că este suficient. Contează intenţia. Tu ceri ceva din Matrice şi acest lucru se materializează, deoarece ai nevoie. Ei nu cer decât ceea ce le este necesar. Nimic în plus. Totul este proaspăt, deoarece nu ar avea sens să ţii mâncarea în frigider, din moment ce o poţi culege oricând. Nu are sens să ceri nici în plus, căci ar însemna pierdere şi acest lucru nu place Matricei.
A: Şi cum se procedează? Pui sămânţa şi te gândeştii să crească? D: Cam aşa. Pui sămânţa în pământ, îi pui un fel de apă, o umpli de lumină şi iubire şi apoi te rogi să se conecteze rapid la matricea ei universală, din care să îşi tragă toate informaţiile necesare pentru a ajunge la maturitate în câte zile vrei tu. În acel moment în interiorul ei se aprinde ca o lumină şi din ea începe să iasă un firicel luminos, care se duce şi se racordează la matrice, şi astfel începe procesul. A: Şi după ce culegi fructele sau legumele, ce se întâmplă cu restul plantei? D: Aceasta fie rămâne în continuare, dar fructele sau legumele viitoare vor fi folosite doar ca seminţe, fie se lasă să se usuce, după care se cere disiparea ei rapidă, în elementele din care s-a format, pentru a nu fi un balast pentru planetă. A: Să înţeleg că voi nu aveţi gunoi? D: Nu prea. Ei nu au gunoi, deoarece nu au ambalaje şi resturi menajere. În caz că totuşi ceva trebuie aruncat, este dus într-un anume loc, unde sunt inuaki care ajută la descompunerea lor în particule primare. În acest fel, la ei nu există gropi de gunoi sau lucruri aruncate. A: Bine, dar dacă totuşi cineva nu duce ceea ce vrea să arunce acolo, ci îI aruncă pur şi simplu în drum? D: De ce să faca aşa ceva? Eu nu am auzit ca cineva să facă un asemenea lucru. Nu ar avea nici o logică. A: Voi aveţi maşini, sau mijloace de transport? D: Un fel de. În afara planetei călătorim cu ceea ce pământenii numesc farfurii zburătoare, iar pe Inua se folosesc acelaşi gen de aparate, însă de mici dimensiuni. A: Ce fel de combustibil folosesc? D: Nu folosesc combustibil de loc. Sunt un fel de perpetuum mobile. Ele funcţionează veşnic, fără combustibil, căci au un fel de cercuri suprapuse, din magnet, de polarităţi opuse, care generează un câmp, care la rândul lui este activat cu ceea ce pe Pământ se numeşte Merkaba. Adică prin forţa gândului sunt activate două tetraedre, în al căror mijloc se află magneţii. Câmpurile acestora sunt prinse cumva în interiorul tetraedrelor şi acestea încep să se învârtă, generând un fel de câmp de forţă care face ca vehicolul să se mişte. Prin schimbarea polaritatii îl poţi coborî şi ridica, iar prin înclinarea magneţilor îi poţi da direcţia. Acest lucru se realizează cu ajutorul unui fel de cască, pe care ţi-o pui pe cap şi care este în directă legătură cu inima navei. A: Într-un fel sunt conduse cu forţa gândului. D: Şi cu forţa gândului, dar fără magneţi acestea nu ar funcţiona. A: Din ce sunt construite navele? D: Dintr-un fel de metal, pe care noi nu îI avem aici pe pământ. De fapt sunt 5 metale combinate. Acest amestec se realizează cu ajutorul unor fascicole de raze, de diferite culori. Aceste raze se obţin cu ajutorul unor cristale mari. A: Fiecare poate avea o asemenea nava? D: Da, însă doar dacă ai nevoie. A: Şi când iei o navă rămâne proprietatea ta, chiar dacă o foloseşti sau nu?D: Navele sunt ale tuturor. Dacă nu îţi mai trebuie, o duci la loc, de unde ai luato. Nu are nici un rost să o păstrezi. În acest fel altcineva o poate lua atunci când îi trebuie. A: Ele se plătesc? De fapt există bani? D: Nu, acolo nu există bani, căci nu sunt necesari. Toţi lucrează atunci când este nevoie, ajută atunci când sunt solicitaţi şi au tot ceea ce le trebuie. A: Aveţi conducători? D: Într-un fel. La fiecare a 260 rotaţie a planetei se alege un conducător şi un consiliu format din 12 fiinţe. Sunt ca un fel de alegeri aici, însă nimeni nu are voie să fie ales de mai multe ori la rând. Când cineva este ales, el nu mai are voie să fie din nou. Abia după ce toţi locuitorii au fost aleşi, pot veni din nou aceiaşi. Oricum, nu poţi fi conducător sau în consiliu, dacă nu ai 5200 de rotaţii de planetă. A: Cred că este un lucru bun! D: Da, căci fiecare vine cu optimism şi dăruire, şi când îţi doresti ca totul să fie bine, sigur reuşeşti.”