Comments on: Traim intr-o lume indiferenta…

By: Sergiu

Sergiu — Wed, 10 Feb 2010 10:59:46 +0000

E interesant si in acelasi timp sa spunem multumitor pentru cei carora le pasa sa vada ca oamenii mai sunt interesati si de probleme fundamentale,intrucat desigur singura modalitate de a accede la o stare sa-i spunem satisfacatoare este sa gasim un raspuns cat de cat rezonabil,daca nu pt. ceilalti macar pentru noi in ce priveste diferitele aspecte ale vietii noastre.Cat despre postarea ta,imi place ca esti totusi optimista in pesimismul tau,in sensul ca desi esti constienta de murdariile si incompetentele evidente ale societatii, totusi incerci sa vezi si partea plina a chestiei asteia.Din pacate pe masura ce progresam,ratiunea noastra cam lasa de dorit,devenim niste papusi voodoo manevrate de egoism si rareori ne mai gandim si la simplele relatii dintre oameni,relatii de prietenie sau simple gesturi de apreciere.

Oricum,vreau sa spun ca faceti o treaba excelenta acolo,echipa Cronicii si ce sa zic ,keep doing it si fiti veseli!

By: danV

danV — Wed, 03 Feb 2010 14:28:41 +0000

vazut..frumos realizat…placut..dar umpic cam religios petru mine…
acuma io iti recomand filmu ‘Ghost Dog’…osati placa:)

By: oana

oana — Mon, 01 Feb 2010 23:12:13 +0000

Iti recoman filmul “CARTEA LUI ELI”, o sa-ti placa.

By: danV

danV — Mon, 01 Feb 2010 16:15:08 +0000

asta cu ‘numa cunoaste nimeni nicio numa cunosc’ ie la fel de aiurea cu ‘nu bag mina in foc pentru nimeni nici macar pentru mine’ …cum vine asta…io nunteleg..evident ca ma cunosc pe mine mai bine decit pe oricine…nam cum sama surprind pentru ca stiu cind vine o decizie buna/timpita pt ca io o iau…
uite miam adus aminte de vanilla sky un film foarte misto unde exista acel ‘sweet and sour speech’…foarte adevarat…’we cannot taste the sweet without having experienced the sour’…deci toate mizeriile cotidiene fac ca succesul/fericirea/cistigul sa le simtim mai puternic decit sint..astai motivatia pt care suportam jegu de zi cu zi…
sa fii multumit cu ce ai astai iar foarte important…rar in socitatea romineasca mai vad oameni multumiti care nu alearga dupa mirajuri din desert…
in primu matrix agent smith ii explica lui morpheus cum de a ajuns matrixu asa…’the machines’ au incercat inainte safaca viata utopica unde era doar happiness si toata lumea multumita…dupa cum spune agent smith: ‘it was a total disaster, entire crops were lost’…astai adevaru – nu putem sa traim in the garden of eden..am fost dati afara si deacolo…
deci ie bine asa…ne bucuram ca putem sa ne bucuram…
iar cu criticile nu prea inteleg…adica lumea zice una alta…si ce?any publicity is good publicity…oricum cine e impotriva ta lasai sa fie!…trebuie sa existe echilibru in orice…iauite! adineaori la protv cica simona senzual sampacat cu maharu…vezi de unde sare fericirea?dupa ce sau injurat ca ultimii ratati live la tv acuma mare dragoste…sweet and sour io ce zic

By: Alexandra

Alexandra — Sun, 24 Jan 2010 21:18:56 +0000

Am simtit nevoia sa-ti raspund la aceasta postare a ta cu o alta postare de-a mea..cred ca ce am scris mai jos vine oarecum in completarea textului tau, sper si imi doresc ca lumea sa devina mai buna…daca am reusi s-o schimbam macar putin…
De ce ne credem cineva..cand de fapt nu suntem nimic? De ce ne hranim dintr-un orgoliu prea mare..ca sa fim niste egoisti…de ce ne gandim doar la noi..si la modul cum sa ne hranim egoismul excesiv? Oare de ce…suntem ironici atunci cand n-ar trebui sa fim asa..? Viata e ciudata..pentru ca este incompleta,imperfecta..si incorecta..viata ne ofere lungi carari..si scurte popasuri..ne ofera dealuri si vai..desert si ape..ne ofera de toate..si din toate cate putin. Viata ne arata cat de mici si nesemnificativi suntem..Viata ne invata sa fim oamenii..sa ne schimbam, sa alergam..sa ne ranim,sa iubim..sa fugim..sa plangem si sa fim fericiti..Viata e jocul cel mai periculos pe care suntem datori sa-l jucam pana la capat..pana la ultima suflare..si nu avem putere asupra ei..si nici macar asupra noastra. Suntem niste nimicuri..in fata celui care ne-a creat..iar cel care se crede cineva..o sa fie pus in fata faptului implinit..se va trezi intr-o zi lovit de soarta..si se va intreba:Cine sunt eu? Ce este viata? Nu va credeti ceea ce nu sunteti..indiferent de meserie, sunteti oamenii..iar oamenii mor,plang,rad..fac lucruri comune si banale..asa ca lasati orgoliul si infumurarea si priviti viata in toate simplitatea ei. Lucrurile sunt simple, noi le complicam…viata e minunata, noi nu stim s-o traim! Ne cream labirinturi..si fugim..de noi insine..pastram distanta de ceilalti..si ne credem mult mai importantii..uitam sa fim altruisti,sa ne iubim semeni ca pe noi insine..si sa fim simpli…pentru noi simplitatea nu mai exista…Filofozia asupra mortii este cea mai adanca filozofie! Ganditi-va putin..la efemeritatea voastra

By: Vali

Vali — Tue, 12 Jan 2010 14:04:35 +0000

Ma bucur ca am intrat pe blogul tau, din curiozitate ce-i drept, pentru ca vad ca esti o persoana profunda, sensibila si cu valori morale si principii foarte sanatoase. Nu imi sta in obicei sa fac comentarii pe bloguri, dar aici am simtit nevoia sa-ti scriu, pentru ca in mare parte sunt de acord cu tine si intr-o mai mica masura as dori sa-ti arat si o alta privire asupra vietii, din experiente proprii. Poate ca nici nu scriam daca nu vedeam mai devreme un reply la un comment de-al meu care m-a facut sa-mi dau seama ca exista multa superficialitate si ca esti etichetat sau judecat fara ca macar sa ti se cunoasca numele. Observ tot mai des starea de confuzie si de tristete despre care vorbesti si tu care apasa o generatie destul de tanara ( eu sunt nascut cu o zi inaintea ta ), stare cu care m-am confruntat personal de vreo 3 ani incoace. Si in tot acest timp mi-am dat seama de evidenta unor lucruri randuite “parca” ( a se citi ” cu siguranta” ) de cineva. Sa-ti dai seama ca lucrurile se intampla cu un scop si ca asa este cel mai bine pentru tine din punctul de vedere al providentei, este usor, dar sa le si accepti este cu totul altceva. Si de aici incep confuzia, intrebarile, tristetea, razvratirea si chiar deznadejdea. Aici intervine iubirea, si te aprob intru totul, nu iubirea dintre un barbat si o femeie ( tu ai spus egoista, orgolioasa, geloasa) eu as spune patimasa intr-un cuvant. Iubirea primordiala, din care am fost facuti. Ma feresc sa aprofundez pentru ca n-as vrea sa se creada ca sunt vreun fanatic religios sau mai stiu eu cum, desi n-ar trebui sa ma intereseze, nu ? Iata cum ajungem sa ne ghidam viata dupa frica de a nu fi etichetati. Daca am vorbi cu unii dintre parintii sfinti, ne-ar spune cu siguranta de unde vine frica de genul asta. Revenind, mai pot spune ca unul din lucrurile importante fara de care nu e cu putinta sa iesi din hatisul confuziei si al tristetii ( direct legat de iubire )este sa nu-ti impietresti sufletul, sa primesti ce ti se da ( la suferinta ma refer ) fara sa te razvratesti , fara sa incerci sa te razbuni in vreun fel.Am convingerea ca toti suntem sortiti sa ne lovim intr-un moment al vietii de Dumnezeu si sa ramanem cu El pana la sfarsit. Cand te apropii macar putin de obarsia ta spirituala, toate lucrurile se limpezesc, inclusiv viziunea asupra vietii nu mai este innegurata de tristete sau deznadejde. Si pot spune asta prin traire nu prin teorie invatata. Exista cu siguranta mai multi oameni care rateaza momentul decat cei ce nu o fac si in mare masura tind sa cred ca nu neaparat din rautate sau convingeri puternice nu dau lui D-zeu ce-i al lui D-zeu, ci mai degraba din nestiinta, un rezultat al indolentei si al lenei. As avea infinit mai multe sa spun, dar ma opresc aici si-mi cer iertare ca am comprimat in raspunsul meu si subiecte din alte teme postate de tine. O seara frumoasa !

By: adrian7

adrian7 — Thu, 26 Nov 2009 18:38:09 +0000

Stii ce este extraordinar la oameni: Pot sa isi schimbe viata schimbandu-si doar atitudinea!

By: NoBody

NoBody — Tue, 24 Nov 2009 16:53:12 +0000

Mi-a placut tot ce ai scris, partea cu “nu ma cunoaste nimeni, nici macar eu nu ma cunosc” am spus-o si eu de multe ori!

Despre cine esti tu: eu consider ca aici pe blog intalnesc o alta Oana, nu pe cea de la carcotasi. Mai bine zis aici ma intalnesc cu sufletul si gandirea ta, o Oana abstracta, daca intelegi ce vreau sa spun. Si daca tot am ajuns aici, as vrea sa-ti explic nick-ul meu: eu par un “nobody” dar la o privire mai atenta poti vedea ca ma straduiesc sa fiu un “no body”, o persoana ce incearca sa se detaseze de trup, de viata cotidiana si care vrea sa-si arate frumusetea sufletului, chintesenta, sa cunoasca si sa inteleaga totul! Depinde de cel/cea care incearca sa ma descopere, voi fi un “nimeni” sau “cel fara de trup”.

Profesoara de romana din liceu mi-a spus odata: “Geniile nu vor gasi niciodata fericirea deoarece cauta in continuu perfectiunea”. Chiar daca mi-a spus-o mie, nu sunt si nici nu ma consider geniu, insa la tine s-ar putea sa se aplice, nu trebuie sa rezolvi misterele universului pentru a fi geniu, este suficient sa excelezi intr-un domeniu, sa-i descoperi secretele, sa-l intelegi, un astfel de domeniu poate fi dansul

Scuza-mi exprimarea mai stangace, dar dupa o zi plina sunt cam obosit, am incercat totusi sa nu scriu tampenii

By: Bogdan

Bogdan — Tue, 24 Nov 2009 00:58:15 +0000

Din ce ai spus mai sus inteleg ca si tu la randul tau ai fost de ambele parti ale situatiei. Ai fost criticata, dar ai criticat la randul tau. Ai simtit mila pentru cineva dar ai si avut nevoie de mila candva. Ce ai scris este adevarat pentru toata lumea. Cateodata te lasi purtat de val si ii ranesti pe altii, ii cataloghezi etc. Insa ceea ce conteaza este faptul ca ai fost capabila sa reflectezi asupra actiunilor tale. Daca ai ranit pe cineva, mai tarziu ti-ai spus “am gresit.” Da, vorbesc despre regret. Si sunt absolut sigur ca toti il avem. Cand cineva ti-a facut un rau, incearca sa te gandesti si sa speri, ca undeva in viitor va fi capabil sa priveasca inapoi si sa isi spuna “am gresit” exact asa cum faci si tu. S-ar putea sa fie intocmai.

De fiecare data cand “vorbesc cu mine” cum spui tu, si de fiecare data cand ajung la o concluzie, ajung sa aflu ca nu sunt singurul care a ajuns la concluzia respectiva. M-am regasit in ceea ce ai postat aici si sunt siguri ca multi se vor regasi in cuvintele tale. Am constatat ca multi gandim la fel, sau mai bine spus ajungem la aceleasi concluzii… dar dintr-un anume motiv avem impresia ca cel de lnga noi nu stie ce gandim, desi aici ne inselam de multe ori. Problema este ca societatea ne-a invatat sa simplificam relatiile, sa luam decizii egoiste sa facem rau de dragul de a ne integra si a parea mai interesanti, desi suntem dotati cu cele mai bune intentii… dar la sfarsitul zilei, pentru multi dintre noi, constiinta vine si ne intreaba “de ce ai facut asta?” Iar asta este un lucru bun. Faptul ca regreti este un lucru bun pentru ca asta inseamna ca te poti schimba.

Este doar nevoie de cineva care sa spuna “tu simti vreodata cutare lucru?” ca sa aflii cat de mult semeni cu cel de langa tine, si atunci parca lumea nu mai pare asa de rea. Nu toti gandim la fel, dar din cand in cand gandeste-te ca cel de langa tine isi pune aceleasi probleme existentiale, si s-ar putea sa nu te inseli.

Nu sunt in masura sa dau sfaturi pentru ca, la fel ca ceilalti, habar n-am ce caut pe pamant si nici nu pretind ca stiu cum se traieste corect dar atunci cand cauti un raspuns corect pentru viata ta, doar tu il vei gasi… altfel ar fi prea simplu.

By: Alex

Alex — Tue, 24 Nov 2009 00:07:16 +0000

Frumos noul site. Si dupa cum ai spus si tu, e mult mai accesibila platforma de pe wordpress. Sper insa ca acest nou pas in blogosfera sa vina cu ceva nou. Aveai un stil putin cam dezordonat pe vechiul blog.

Noi, cititorii, cat si ‘prietenii’ tai virtuali, ne bucuram sa vedem ca in spatele trasaturilor fizice cu care ai fost inzestratata, exista un torent de sentimente si dorinta de afectiune (de care sunt convins ca ai parte).

Btw, ma surprinde statusul tau de pe Facebook! Single?