Cat de repede ne facem pareri.

Sa luam cateva situatii:

1. Suntem in autobuz si vedem un tanar care probabil asculta sa zicem house, pe care il vezi ca este departe cu gandurile, care adopta o tinuta lalaie, dezordonata si dezinteresata, si care este incercanat. Stii ce-ti vine in cap: “un alt drogat!”

2. La semafor, o batrana inghetata de frig, cu hainele rupte, parcurge strada, fara a cere nimic, departe in lumea ei, parca cere ajutor, dar cu siguranta mentalitatea sociala ne face sa gandim ca este doar un personaj real din Filantropica, o alta cersetoare.

3. Vezi in fiecare seara, cum se plimba toata protipendada Bucurestiului de la o televiziune la alta. Fete blonde, brunete, bretonate, siliconate sau botuxate, care se apuca de cantat peste noapte sau care intra in direct doar pentru a se face cunoscute…ce gandesti, te intreb? “O alta pitipoanca in plus in Bamboo”, probabil!

4. O studenta vine din Moldova la Facultate de Filozofie, ii plac motoarele si muzica Rock’n Roll, isi doreste sa scrie cateva carti… si o cariera in televiziune…Da! O sa zici,”uite-o si pe viitoarea Mihaela Radulescu”.

5. Iti arunci un ochi duminca la Carcotasi si o vezi pe blonda ca la un moment dat ca isi da cu mana prin par, mai verifica niste cadre in monitor si cam atat, ei bine ce gandesti: ” s-a facut si asta vreo dorobanteanca, de a inceput sa aibe fitze!”(exemplu concret de la un coment).Bebelusa-Oana-La-Redoute-425

Ne dam cu parerea prea repede, inconjurati de concepte firave, frustrari ascunse, idei preconcepute, mesaje subliminale ale copilariei primite de la parinti sau altele. De cele mai multe ori parerile noastre sunt jocuri ale constiintei care se bazeaza doar pe trecut. Nu stim sa gandim in afara noastra, sa incercam sa simtim ce simt ceilalti si poate sa ne dam seama ca poate:

Baiatul care asculta house este un student la medicina care a citit toata noaptea inainte de examen.

Ca batrana a fost data afara din casa de copiii pe care i-a iubit tota viata si in lupta lor pentru bani, au trecut peste orice. O batrana care nu mai isi doreste decat sa-si regaseasca familia pierduta si o vorba buna.

Ca poate ca ai drepatate in ceea ce priveste tinerele in cautarea gloriei de la tv.

Ca poate moldovencele sunt mai descurcarete, mai luptatoare si daca cineva merita, nu trebuie discriminat.

Ca poate blonda de la Cronica nu a facut decat un simplu gest, care nu are nici o legatura cu mintea bonlava a unora.

Pareri, pareri, pareri…doar ca sa obosim mai mult si sa ne incarcam de energie negativa. Stiu ca este greu sa ne controlam gandurile, dar atunci cand vedem ca egoul trece granita constientului, sa-l oprim. Nu poate decat sa distruga frumosul din noi.

Fiti oameni frumosi, cum zice Puric si analizati-va si pe voi noaptea cand puneti capul pe perna. A doua zi o sa va doriti poate sa mai schimbati cate ceva.

Sistemul medical din Romania si parerile noastre…

Chiar daca multi dintre voi m-au acuzat ca ma bag intr-un domeniu care nu-i de nasul meu, curiozitatea a luat nastere in urma mutor intrebari pe care nu numai eu mi le-am pus.

Articolele scrise in memoria colegului si prietenului Toni, cat si comentariile facute de voi a facut ca blogul sa fie foarte vizualizat in acea perioada. Am avut si cate 11.000 de vizitatori intr-o zi, sute de comenturi, la care am incercat sa le raspund, blogul a cedat de cateva ori cu toata nebunia de trafic. Stiu ca fiecare dintre noi aveam cate o intrebare sau un raspuns. Am citit povesti care m-au emotionat si care m-au incurajat sa merg mai departe.

Am fost sanctionata de catre unii, tocmai pentru ca pe blog se mersese prea departe in teorii conspirationale si de aceea nu am aprobat multe comenturi si am intrerupt discutii. Poate unii au avut drepatate sau poate nu…

Paul Tecuceanu s-a luptat singur pentru aflarea adevarului in aceasta perioada. Este de neconceput ca o tara de nivel european cum se presupune a fi, intr-un caz de deces, sa nu i se acorde familiei, detalii cu caracter confidential si implicit fisa de spital a pacientului. „Numai în cazul în care pacientul îşi dă consimţământul explicit sau dacă legea o cere in mod expres“ (art. 22).pe motiv ca articolul de lege sustine cauza pacientului, lege care in Romania este incompleta.

Stiu ca sunt multe cazuri, multe probleme in Romania in acest domeniu si tocmai de aceea va doresc sa fiti sanatosi si sa nu ajungeti pe mainile doctorilor, chiar daca sunt multi medici competenti, ba chiar geniali in Romania, puteti insa sa plecati de la spital cu alt virus decat cel cu care ati venit.

Dragilor, sanatatea chiar daca evitam frecvent acest capitol nu si in cazul in care cadem la pat, este foarte importanta in viata noastra!

Nu incerc sa va dau lectii, pentru ca si eu uit sa ma ascult cateodata. Asa cum am mai spus-o, nu trebuie sa stam pana in ultimul moment cand boala te poate dobori, ca si in cazul colegului meu. Vreau doar sa fac un apel la cei care inca mai respecta viata, se respecta pe ei  si care de multe ori isi doresc sa uite de zilele interminabile de la birou, de griji, sefi nervosi, soti(i) neintelegatoare, probleme, etc.

Toti avem un scop in viata si acela nu este de a ne distruge, acela este de a crea.

Incercati sa aveti un regim de viata sanatos, sa va respectati aproapele, pentru ca asa va veti respecta si pe voi. Nu mancati porcarii, dormiti echilibrat, faceti-va un program serios pe care sa-l urmariti, faceti mult sport si incercati sa zambiti mai des.

Viata e frumoasa si merita traita, chiar si in Romania!

Prima emisiune

A trecut ceva timp de cand suntem in vacanta, dar nu ne-am iesit din mana.

Nu am mai ras de mult timp asa! era si cazul, s-au adunat multe carcoteli…

Cel mai tare m-a amuzat comentariul lui Serban referitor la tipa care avea un “copil in stomac”, adica a ramas insarcinata, ingerand ceva nedigerabil. Asta a fost numai o carcoteala printre glumele lui Dezbracatu si comicul sarcastic a lui Misu, care cu siguranta au smuls macar cate un zambet de pe fetele telespectatorilor. Chiar daca ne bucuram ca suntem din nou impreuna, lipseste Toni, care ar fi intregit echipa. Vom continua cu el in suflet, ca si cand ar fi langa noi si ne va ajuta sa trecem peste greutati.

Anul acesta implinim 10 ani de difuzare, 10 ani de Cronica, 10 ani de carcoteli! Am crescut, am invatat, ne-am maturizat si tinem pasul cu timpul.

Umorul nu va muri niciodata, iar Cronica reprezinta romanul care stie ce este umorul de calitate, romanul care face haz de necaz, de ceilalti si cateodata chiar de el.

Ne vedem saptamana viitoare!