Click pentru femei

  1. Cum te simţi în locul lui Şerban la emisiunea „Cronica Cârcotaşilor”?

Oana Ionita: Ar trebui sa fac 20 de ani de radio, sa am instinct de ziarist si abilitate pe schiuri, ca sa fiu in locul lui. In schimb, eu ma descurc mai bine la dans, desi acum nu este cazul, gatesc bine, chiar daca nu se vede la Cronica, si stiu sa-l acopar pe Misu la comentarii. Stiu ca ma invidiaza Serban!!!

Ai primit critici în privinţa asta?

Oana Ionita: Ma critic singura in fiecare saptamana.

Ce vei face la revenirea lui Şerban?

Oana Ionita: Pai ma gandesc sa ii pun piedica lui Misu…

A fost greu să le priveşti pe bebeluşe dansând în timp ce tu prezentai emisiunea?

Oana Ionita: Sincer, da! Cand danseaza ele imi misc instictiv degetele de la picioare.

Ce ai alege între dans şi a fi prezentatoate?

Oana Ionita: Sa fiu realizatoare.

Mişu şi soţia lui au fost naşii lui Isabel. Faceţi schimb de informaţii cu şi despre bebeluşi?

Oana Ionita: Primesc multe sfaturi bune de la nasi. Sunt mereu in contact cu Ioana si Misu mai ales ca pe bebelusii nostri ii despart cateva luni. Ne bucuram sa-i vedem crescand impreuna.

Bat clopote de nuntă cu ocazia venirii pe lume a fetiţei?

Oana Ionita: Nu-mi plac clopotele in general, prevestesc ceva si nu mereu ceva bun. Eu nu vad casatoria ca o legatura, brodata de atatea juraminte, floricele si pupaturi, facuta pentru familie si prieteni pentru a demonstra ceva…

Cum te-a schimbat experienţa de mamă?

Oana Ionita: Inca sunt la inceput. Este o minune de care ma bucur in fiecare zi.

Când îţi găseşti timp să le faci pe toate? La filmări cu cine o laşi pe cea mică?

Oana Ionita: Mi-ar mai trebui sa fac un credit la banca pentru mai mult timp si daca nu este aprobat, va trebui sa se conformeze mama programului my baby banking!

Ţi-a venit greu să te acomodezi după naştere?

Oana Ionita: Mai ales in prima saptamana si nici acum nu ma simt prea comod, tocmai de aceia merg la dans.

Ai declarat în presă că eşti o gurmandă. Ce-ţi place să mănânci?

Cum ai revenit la silueta de dinainte?

Oana Ionita: Imi place sa mananc, mai ales cand am timp pentru asta. Imi plac retetele meditareneene, sunt foarte sanatoase, daca sti sa le gatesti cum trebuie.

Subiectul cu pufuleţii este destul de delicat. Îţi plac sau îi mănânci ca să păcăleşti foamea?

Oana Ionita: Ador pufuletii si tin si de foame.

Ce nu ai accepta niciodată din punct de vedere profesional?

Oana Ionita: Sa-l imit pe Dezbracatu’.

Ce surprize ne pregăteşti pe viitor?

Oana Ionita: Sunt si eu curioasa sa vad ce-mi ofera viitorul.

Ce le-ai sfătui pe tinerele care se pregătesc să devină mămice?

Oana Ionita: Sa se apuce de treaba!

Ce-ţi place să faci când ai timp liber?

Oana Ionita: Banal, dar ador sa merg cu fetita mea in parc.

Rubrică separată. Povesteşte-ne, te rugăm, cele mai mai trei gafe pe care le-ai făcut vreodată şi cum ai reuşit să ieşi cu faţa curată.

Oana Ionita: Acum trei saptamani m-am folosit de cuvantul “decat “ intr-un context incorect. Mi-am dat seama in momentul in care am terminat fraza si ma rugam ca Misu sa nu fii observat! Nu-mi pasa ca m-a auzit o tara intreaga. Cand m-a corectat, m-am simtit atat de prost incat nu mai stiam sa o mai dau la intors.

La “Cireasa de pe tort” cand am gresit initial reteta de la “Crema Catalana”. In sfarsit am mai adaugat amoniac si noroc cu invitatii care au mancat tot.

Si cea mai tare a fost acum 5-6 ani cand am intrat cu masina in refugiul de tranvai. Prietenilor le-am spus ca mi-a taiat cineva calea si nu am vazut refugiul, ca sa nu rada de mine. De fapt imi cautam mobilul cazut sub scaun. Paradoxal, chiar daca am pierdut volanul din mana, cel putin am raspuns la telefon…hahaha!

 

Concertul Vunk

Cornel, solistul trupei Vunk a hotarat sa-si faca ziua muncind.

Asadar, joi am fost sa-i urez “La Multi Ani” si sa ma bucur minunatul concert din Club Muse.

Surprinzator cata lume buna a participat la eveniment si cum toata lumea fredona refrenele pieselor: “1000”, “Noi o scoatem la capat”,” Vreau o tara ca afara” si multe altele. Noroc ca mi-am adus aminte de versuri din tinerete, ca altfel faceam nota discordanta…!

Baietii sunt foarte implicati in ce canta si se vede. Fiecare sunet este bine gandit, creeat sa te introduca in starea sugerata de cuvinte. Cuvintele sunt sincere, reale si directe, iar felul in care sunt rostite intregesc sensul melodiei.

Imi plac, au un stil unic. De acum inainte ma numar si eu printre fanii trupei.

 

Un tango mas

In cel de-al 6-lea an de stagiune, apropiindu-se cu pasi repezi de spectacolul cu numarul

100, “Un tango mas” reprezinta dovada clara a faptului ca in Romania mai exista un creatii coregrafice de valoare.

Zilele trecute ma intalnesc din pura coincidenta cu o veche prietena, Monica Petrica. prim-solista a Operei Nationale, pentru care am o stima deosebita.  Ne-am delectat cu o discutie in contradictoriu, legata de romanii de peste graniata. Satisfactia artistului pe plan profesional, atuci cand munca iti este rasplatita la adevarata valoare si dediacarea intru totul meseriei.

Dragi mei, avem o tara plina de artisti si sportivi pe care ii uitam si care in schimb ne poarta numele cu mandrie peste hotare. Ii admir ca lupta pentru a ne demonstra ca nu trebuie sa parcurgem o lume intreaga pentru a vedea un spectacol de calitate, ci doar sa traversam strada. Avem totul chiar sub ochii nostrii si

trebuie sa ne bucuram.

Un astfel de act artistic  il constituie si extraordinarul spectacol de tango argentinian de la Teatrul Odeon.

Razvan Mazilu si Monica Petrica, cuplul de dansatori care au desavarsit arta dansului, reusesc sa umle gesturile simple cu simboluri pline de incarcatura emotionala.

Am fost surprinsa sa-l redescopar pe geniul Razvan Mazilu,, intr-o interpretare teatrala de exceptie. Cel care ii place sa colectioneze premii interne si internationale de la cele mai consacrate festivaluri si spectacole de dans, este un adevarat barometru pentru viitorul dansului contemporan romanesc.

Este incredibil cat de mult poate sa transmita acest spectacol. Pe langa faptul ca fiecare interventie artistica trezea in mine multiple trairi, realizam ca suntem cu adevarat norocosi sa avem pe scena din Bucuresti, acest spectacol cu asemenea artisti.

De la jocul mainilor care mi s-a parut desavarsit, perfectionat pana la extrem, pasii care pareau creatia muzicii, pana la gesturi si mimica, totul a fost conceput cu o precizei uimitoare.

Va recomand sa va bucurati de ei, pentru ca sunt sublimi!

http://www.razvanmazilu.ro/