Eu, acum…

Am vazut comentariile subtile legate de ultimele postari,ce sa zic, nu sunt singura carcotasa! Cu totii ne-am nascut in Romania. Jules Renard spunea intr-un citat emblematic: “E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra”. Cu totii aruncam noroi pe cei ce stau in fata, pentru ca si-au asumat o mare responsabilitate. Eu fac parte dintr-un concept care face acelasi lucru, dar pe de alta parte pot fi si eu la randu-mi inproscata cu noroi. Noi insa uitam un singur lucru in toata aceasta revolta a noastra. Socetatea a aranjat astfel lucrurile incat sa uiti sa-ti pui problema propriului potential, eu de unde provin, eu ce sunt, ce fac, ce-mi doresc? Sa privesti, sa critici, sa analizezi, dar niciodata sa te judeci si pe tine. Toata nefericirea provine din faptul ca incercam sa copiem tot ce ni se vinde pe piata media si uitam sa fim noi insine. Eu am incercat, prin autoanaliza si prin recunoasterea creditelor valoroase a celor din jur, sa construiesc in mine un om mai bun, mai fericit si mai implinit indiferent de ce imi ofera viata. Ma pot considera un om norocos, am muncit mult sa am tot ce am si sa fiu EU si Dumnezeu m-a ajutat suficient. EL tot timpul ne da, noi doar trebuie sa stim cum sa-i canalizm darul in drumul nostru prin viata. Noi avem puterea de decizie, ce vrem, ce facem, ce ajungem. Eu stiu ce vreau! si daca ma intrebati, stiu un lucru cu adevarat ineresant. Da! iubesc miscarea, dansul, faptul ca putem comunica fara cuvinte, doar cu ajutorul corpului, ca putem sa ne eliberam de frustrari, gelozii, inhibitii si putem sa redevenim noi insine, e un pas maret spre autocunoastere. Daca suntem noi, toata nefericirea si toata competitia va disparea. Nu iti mai pasa ca altii au mai mult, tu esti oricum mai castigat. Omul trebuie sa fie inradacinat in propria energie potentiala si iarba va fi poate chiar mai verde decat in gradina vecinului. Eu pe acest blog imi propun sa comunic niste cugetari, ganduri si fapte, as vrea sa nu-mi cautati eroari in exprimare, imi doresc sa intelegeti sensul frazelor,ideilor si astfel sa descifrati modul meu de a gandi, atunci cand nu ma intalniti la televizor, pe strada, la stagii de dans sau la teatru. Sa incercati sa fiti mai ingaduitori cu mine, cu cei din jur si mai ales cu voi…
Let’s dance!

Despre greseli si alte intamplari…

In general, lumea judeca lumea. cu totii suntem tentati sa judecam, unii dupa culoarea parului, unii dupa sex (slab sau frumos), unii dupa masini (unelte sau mijloace de locomotie) iar altii pur si simplu sunt tentati sa-si ia o atitudine total superioara si sa rosteasca cu emfaza potrivita propozitii scurte si patrunse de subiecte total neinteresante, incercand prin ton si sprancene indoite spre interiorul fetei sa para ca stiu cu ce mananca ceea ce spun ei acolo.
Greselile, vrute sau nevrute, fac parte din noi. Noi insemnand oamenii (in caz ca cineva avea vreun dubiu).
Acum, ca ele sunt de ortografie, punctuatie, de viata, sociale, gafe, spuneri voite sau nu care pot lua aspectul unei diversiuni menite sa-l surprinda pe preopinent si sa-l faca sa-si puna intrebari despre propria intelingenta, atunci greselile ar trebui acceptate si (sau) macar cu ingaduinta necesara catre alta dialoghista mascata de intunericul odaii din care emite idei catre natiune prin prisma internetului, acestea ar trebui trecute cu vederea. Si aia blanda sau mioapa, fiecare dupa posibilitati.
Dupa piosenia sarbatorilor va astept cu totii la un casting pe dezbracatelea si cu multe ispite, unde tot felul de exegeti vizual au trimis punctul lor de vedere asupra corpurilor cu forme sau nu. Pentru cine nu intelege, au trimis poze proaste.
Astept cu interes posturile voastre, care sunt sigura ca (mai ales acum) vor avea un miez de dialog.
Bebelusha de plush. am zis si subsemnez, Oana.
Let`s dance!

Cronica de miercuri.

Dupa cum ati observat de ceva timp, la Cronica va intalniti cu o alta Oana-cea care joaca in scenete. E al naibii de provocator tot jocul asta de-a persoanele publice! De curand am descoperit o noua latura a mea, cea pasionata de interpretarea unor personaje cum ar fi Oana Zavoranu, Eba, Udrea, Mihaela Radulescu, etc Da!o sa ziceti ca vreau sa ma apuc de teatru, poate! Nu, e doar o alta pasiune de-a mea si poate de moment, nu vrea sa-i iau painea nimanui, ci doar mi se pare foarte distractiv.
Am inceput de la Topul Rusinica, unde speram ca pun umarul si eu la realizarea emisiunii din culise,exceptand calitatea de coregraf si fara vreun beneficiu initial. M-a convins Silviu, cel care realizeaza topul in fiecre saptamana, un tip foarte perseverent, pe care il respect mult. Nu stiu cum intr-o zi, m-am trezit punand niste voci stupide pentru Cronica si culmea saptamana urmatoare m-a chemat din nou. Cu putin exercitiu am capatat experienta.Surpriza a aparut cand am fost sunata intr-o zi pentru a stabili o intalnire cu sefii de la Prima. Sa fiu sincera, eu nici nu stiam unde sunt birourile, pr-ul sau stirile si pot sa zic ca lucrez de aproape 6 sau 7 ani in Prima Tv.Soarta a facut ca niciodata sa nu parasesc platourie de filmare. A fost al naibii de socant cand am aflat ca am fost propusa sa prezint o emisune….hi!hi!cine?eu?si de aici restul puteti vedea si voi vineri seara la Prima de la 20:30, la Vedete-n Figuri.
Se pare ca Topul Rusinica mi-a purtat noroc.Oricum, nu o sa uit niciodata ca nici anii petrecuti la Opera Romana si Teatru National nu sunt de lepadat. Acolo probabil am invatat sa am reactii, sa cunosc publicul, si sa incerc sa fiu cat mai sincera cu mine si cu cei din sala.
Acum sunt in scenetele de la Cronicutza, care pentru mine inseamna o super realizare. Imi doresc sa nu dezamagesc pe nimeni, pe de alta parte sunt constienta ca nu voi putea prea usor si prea curand sa ajung la valoarea celor de la Mondenii, chiar daca textele noastre sunt mai bune!…..hi!hi!Sper sa nu citeasca Bendeac, ca ma omoara! Te pup, Misu!