Marele actor Gheorghe Dinica

Monstru sacru al scenei romanesti, Gheorge Dinica a facut istorie.

Geniu comic, spontan, jovial,  ne-a insotit cu personajele-i sale minunate, copilaria, adolescenta si maturitatea.

Mi-as fi dorit sa-l mai pot revedea pentru ultima data pe scena Teatrului National, dar timpul ne preseaza si ramanem mereu cu regretul in suflet.

L-am admirat pentru ca a fost un artist complet, actor remarcabil, ce te patrundea cu metaforele incarcate de continut, pana in adancul sufletului.

“In numele trandafirului” si Tache, Ianke si Cadar”, “Azilul de noapte”, au fost  piesele de teatru, in care am reusit sa-l vad pentru ultima data pe maestru Gheorghe Dinica. Radu Beligan, Marin Moraru si Gheorghe Dinica sunt trei capitole de istorie, care au facut ca piesa  lui Victor Ioan Popa, sa fie jucata timp de 7 ani, cu sala plina la fiecare spectacol. Am gandit atunci, cat de fericiti ar trebui sa fim, doar avandu-i langa noi, savurand fiecare gest, cuvant sau privire

In urma cu multi ani, in perioada cand inca mai eram balerina a Operei Nationale Bucuresti, am avut marea onoare sa-l cunosc pe marele actor. Pe atunci nu ascultam decat muzica clasica si balade, muzica lautareasca mi se parea ceva demodat, taranesc si lipsit de profunzime. Credeam ca oamenii cand beau, incep sa cante chestii de vata care nu au nici o importanta. Spectacolul era de fapt o prezentare de moda a creatoarei Liza Panait, conceput si dezvoltat ca o reprezentatie complexa, de teatru, dans si muzica.

Eram pe scena si aveam un moment coregrafic tiganesc, urmat de o improvitzatie, pe muzica lautarilor. Stiam ce se intampla de la repetitii, dar fara sa participam ca si stare la acest moment “banal”.

Ei bine, in timpul spectacolului a fost altceva. Dansul meu , s-a transformat intr-o descatusare de trairi. Muzica cantata de Dinica, a facut ca sufletul sa se scufunde in valtoarea frazelor grele. Starea pe care acele sunete, insotite de cuvintele venite atat de natural din suflet, faceau ca povestea sa fie veridica. Armonia instrumentelor si a vocii, erau cea mai sincera definitie a vietii.

A fost un moment memorabil pentru mine si de atunci am stiut ce inseamna sa traiesti prin muzica.

Am lacrimi in ochi cand ma gandesc, la ce a fost si nimic nu o sa mai fie, pentru ca totul e unic in viata. Nu stim ce o sa traim mai departe sau daca o sa mai traim cu adevarat. Nu trebuie sa regretam nimic din ce am fi putut face sau ce ar fi bine sa facem, ci doar sa facem.

Haideti sa nu uitam ca inca mai avem valori, ca inca sunt printre noi si noi i-am uitat pentru ca ne intoxificam la Otv, la emisiunile repetative electorale, la telenovelele… Ne pierdem…ne indobitocim si nici macar nu ne dam seama!

Haideti la teatru! Inca se mai intampla lucruri incredibile in tara asta retarda, lucruri la care noi inca nu am luat parte. Mai putem schimba ceva!

Am pierdut un luceafar, nu lasati sa cada toate stelele, fara ca voi sa stiti cat de tare au luminat, acolo sus pe cer!

http://www.gheorghedinica.ro/

O descriere coplesitoare a actorului, o face Dan Mihaescu pe al sau blog.

http://www.mihaibendeac.ro/dan_mihaescu/

Author: Oana Daniela Ionita

Eu despre mine…mai bine va las pe voi sa va spuneti parerea, buna sau rea!

7 thoughts on “Marele actor Gheorghe Dinica”

  1. Felicitari pentru aspectul noului blog! In privinta continutului zic sa o tii tot asa, cu toate ca e loc si de mai bine 🙂

  2. Nu se poate schimba titlul ? Am incercat pe mai multe cai sa te anunt dar,… cred ca sunt evitat.

  3. Iti multumesc mult. Era un om a carui trece in nefiinta a creeat un mare gol in viata noastra.

  4. Da, in primul rand felicitari pentru alegerea facuta de a schimba blogul. Arata mullt mai bine asta 🙂

    Cat despre marele Dinica, oare ce ar mai fi de spus? Ati spus voi destule, cei care l-ati cunoscut si personal.
    Eu am un singur regret, si anume ca mai avem actori de talia lui (poate exagerez putin) pe care nimeni nu-i baga in seama. Care de ani de zile, de cand nu se mai fac filme pe bada rulanta (cum era in perioada comunista), n-a mai auzit nimeni nimic de ei: Ioan Besoiu, Sebastian Papaiani, Florin Piersic, Jean Constantin… haideti sa nu asteptam sa intre in randul celor plecati dintre noi… sa ne bucuram ca-i mai avem inca intre noi…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *