Schimbari

Scriu, ca sa scriu.

Astept ca degetul sa apase tastatura, ca sa stiu ce simt, ce s-a schimbat, ce imi doresc sau ce nu mai vreau.

Nu am mai scris demult si regret in fiecare zi cand ma gandesc ca atunci cand scriam, stiam cine sunt, ce vreau, ma descopeream si ma regaseam. Scriu ca sa scriu acum tot ce nu mi-am mai scris demult sau ce nu am vrut sa aud de la mine.

Daca ai 30 de ani nu inseamna ca ai murit, ca nu mai existi, ca s-a terminat cu viata. Nu devii mai singur. Nu te inchizi in tine. Nu te opresti din toate drumurile pe care ti le-ai dorit sa le urmezi. Nu devii casnica si nu te intrebi cum sa faci sa o iei de la inceput. Viata nu este cum mi-am imaginat-o la 30. Esti matur, responsabil, stresat de obligatii si de tine, esti cum ti-ai dorit sa fii la 20, doar ca nu stiai ce te asteapta.

Ce as da sa fiu din nou la 20 si sa ma bucur cu imaturitate si instabilitate de tot ce ofera viata. Acum ma bucur calculat, numai cand imi organizez programul…urasc cuvantul asta! Desi cateodata mi-as dori sa lucrez intr-un sistem corporatist.

Vreau sa ma avant indiferent care ar fi directia si sa zic: “Imi place!” Nu pot sa o fac, pentru ca sunt selectiva, iar directiile pot fi si proaste.

Nu imi place: faptul ca am devenit o natie individualista si egoista din patria primitoare ce eram; daca ajutam o facem numai la Tv; se inmultesc arabii, rromii si chinezii, iar noi, femeile romance asteptam varsta de 40, sa avem o situatie stabila, inclusiv un sot care nu se stie daca va fi stabil mereu. Cum va reactiona fetita mea cand la gradi unii copii or sa-i povesteasca de Pamela de Romania si Miguel de Italia? Nu pot sa accept ca audienta o fac senzatiile ieftine si ca de fapt nu se incearca o educare a publicului( greseala mea ca ma uit, nu?)…ca un om poate pleca dintr-o functie, nu din cauza unei mese, ci daca vrea cine trebuie. Nu imi plac minciunile, mai ales cele care persista si cand nu-si au rostul.

…si imi dau seama de inca un lucru: mintim prea mult si gratis!

Mai tineti minte ca la oracol cand eram mici scriam in dreptul baiatului preferat ca ne  plac cei sinceri? Acum nu mai e valabil! Cu cat un tip este mai misterios si mai dificil…e pe ala il vrem! Hmmmm! Sa inteleg ca obiectivele si prioritatile in timp se schimba?

Imi e dor sa fiu copil si sa visez la ce mi-as dori sa fiu cand o sa fiu mare. Sa am atatea optiuni si pana la urma sa zic: “mai bine cobor si joc castelul in fata blocului!” Acum nostalgica spun: “ce mult mi-as dori sa joc castelul cu cineva”, dar nu mai stiu cum…

Author: Oana Daniela Ionita

Eu despre mine...mai bine va las pe voi sa va spuneti parerea, buna sau rea!

6 thoughts on “Schimbari”

  1. Oana ai dreptate dar ce sa facem asta e viata ,parca mi-ai citit gandurile ,asa gandesc si eu de la o vreme ,viata merge inainte cu bune cu rele ,in e bine ca suntem sanatosi ,ca avem copii sanatosi ,restul se rezolva mai devreme sau mai tarziu ,te pup Oana ai grija de tine si de Isabel

  2. Draga Oana, citesc randurile scrise de tine dar stiu ca nu pot sa iti raspund, sa comunic cu tine, pentru ca acest lucru te supara, te deranjeaza. Sper sa fi o persoana tare, pentru binele tau si a lui Isabel si sa treci peste momentele nu tocmai frumoase ale vietii cotidiene. Din nefericire, viata are mai multe din acestea si trebuie sa sti sa alegi ceea ce este frumos cu adevarat din ea. Tu trebuie sa faci pentru ingerasul tau viata placuta, atat cat se poate, sa suplinesti, asa cum tu ai hotarat, o familie completa, in orice moment pentru ea. In rest,……munca, mici distractii si sa nu uiti ca ai alaturi de tine multa lume care nu te uita, Este si acesta un lucru important, sa nu te simti singura.
    Daca aceste cuvinte te-au suparat, poti sa nu le postezi.

  3. Am obtinut o mare victorie pentru ca mi-ai raspuns la comentariu. Nu ai de ce sa imi multumesti pentru incurajari. Cuvintele mele sunt valabile pentru tine, pentru toate momentele frumoase pe care ni le darui in Conica, in diversele articole si clip-uri pe care le realizezi si in care avem ocazia sa te vedem si vad ca multa, multa lume este de acord cu ele. Am vazut ca ti-ai decorat cu mult talent casa si ma bucur mult pentru tine. Am vazut de asemenea un clip in care dansai pe o melodie de succes si am remarcat ca esti tot foarte draguta si foarte gratioasa. Munca de profesoara vad ca te tine intr-o forma exceptionala chiar daca pomenesti ceva despre….ciocolata, parca???? Nici pufuleti, nici ciocolata! Succes in continuare!!!!

  4. Parca le-as fi scris eu. Din pacate viata e frumoasa atat timp cat suntem imaturi, tineri si navalnici, apoi incepe coborasul, intelepciunea ia locul entuziasmului tineretii si al descoperirii. asta e legea firii, cu cat ne acceptam mai usor si mai firesc timpul, cu atat mai bine e pt noi.asa cred acum in momentul asta…eu cred ca am ramas din anume puncte de vedere la varsta de 25-30 de ani.iti doresc o saptamana minunata!

  5. Draga Oana, cred ca inteleg ceea ce simti in anumite momente si e normal sa vrei mai mult atunci cand intelegi cu adevarat care este nivelul tau spiritual. Atunci cand privesti inauntrul tau si gasesti resurse de a te bucura de viata mai mult dar contextul nu este favorabil, datorita anumitor factori cotidieni. Insa te rog sa mergi mai departe cu incredere si tot ceea ce faci sa fie pe cat posibil justificat intelectual , moral si sufletesc. E foarte bine ca esti selectiva si ca meditezi uneori la starea de fapt si de drept a lucrurilor ce te inconjoara. De aceea nostalgia copilariei iti surade des in aceste momente,pentru ca atunci nu erai constienta de realitatea propriuzisa,in asa fel incat sa devii tulburata. Si eu resimt nostalgia copilariei dar acum este imposibil sa retraiesti aceleasi emotii si bucurii, pentru ca timpul nu iarta , iar noi ne-am schimbat , am evoluat,ne-am maturizat.Acum daca e sa ne gandim la copilarie este ca si cum am trait in dimensiuni diferite.Atunci parca timpul statea in loc iar acum avem impresia ca am trait in acele vremuri mai multe vieti. Sentimentele acelea pure si intense nu mai pot fi egalate indiferent de dorintele noastre materiale implinite si nici chiar daca simulam acele activitati de joaca din trecut.Poate ca singurul lucru ce ne poate apropia de acele trairi este sa descoperim iubirea adevarata. Dar aceasta este greu de descoperit iar viata nu e film de dragoste cu happy end. Asa ca trebuie sa ne multumim si cu ce avem.Iti multumesc pentru ca impartasesti ganduri si sentimente cu noi publicul, cu mine in secundar si iti garantez ca poti sa o faci oricand simti nevoia , cel putin in ceea ce ma priveste , pentru ca iti voi fi aproape macar atunci cand “te vizitez” , sau poate de ce nu si in alte momente…Cred ca meriti atentia si respectul meu pentru ceea ce cred ca esti si mai ales pentru sufletul tau deosebit. Nu m-ar mira sa fii mai buna decat mine din punctul asta de vedere cu toate ca sunt uneori destul de mandru de mine si critic cu cei din jur.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *