Un mail primit…

Am primit de ceva timp un mail pe care nu am reusit pana in noaptea asta sa-l citesc, daca aveti timp vi-l recomand. Vlad Popescu il numeste Madalin Cocalarul si vinul sfintit. Este haios, educativ si actual.

Citire placuta!

“Mădălin a fost pentru mine tipul clasic de cocalar de Bucureşti: un ins certat cu şcoala şi cu bunul simţ, care trăgea la fiare în sălile de sport pentru a-şi umfla muşchii, cu o ceafă groasă pe care straturile de grăsime se revărsau unele peste altele, plin de ghiuluri pe degete şi lanţuri de aur la gât, îndrăgostit nebuneşte de manele. Când făcea grătarele pe balcon scotea casetofonul pe geam şi-i dădea pe Adi Minune şi Vali Vijelie la maximum, înnebunnidu-i pe vecini cu muzica de mahala şi cu mirosul de mici.

Când m-am mutat în cartierul Militari, apartamentul mi-a fost spart de trei ori în jumătate de an, iar o vecină mi-a şoptit că banda lui Mădălin a fost implicată în cele trei spargeri. Cei mai mulţi vecini se temeau de el, căci pe unii i-a bătut şi i-a tăiat cu cuţitul. În ciuda sesizărilor la poliţie el era de neatins, iar reclamanţii se trezeau imediat cu maşinile sau apartamentele sparte, cu copiii maltrataţi ori nevestele hărţuite. Am înţeles că poliţia era neputincioasă în faţa lui abia la a treia sesizare, când poliţistul de proximitate m-a luat de-o parte şi mi-a spus să o las mai moale cu nemulţumirile dacă vreau să nu o păţesc mai rău. Mădălin era stăpânul zonei, peştele celor mai multe prostituate din cartier şi organizatorul celor mai multe activităţi comune: el repartiza locurile de parcare, el stabilea cine şi când are dreptul să joace fotbal pe terenul şcolii de vis-a-vis, el stabilea care este temperatura optimă în apartamente şi toate reparaţiile şi acţiunile de modernizare a blocurilor din jur depindeau în totalitate de voinţa lui.

După ce mi-a spart a treia oară apartamentul a trebuit în mod firesc să-mi cumpăr altă mobilă. Întâmplarea a făcut ca în momentul descărcării camionului cu mobilă să dau de Mădălin şi de oamenii din banda lui chiar în faţa blocului. Făcându-mă că nu ştiu că ei mi-au spart apartamentul şi că ei ştiu de sesizările mele la poliţie împotriva lor, i-am rugat să mă ajute să urc mobila pe scări pâna la etajul 6, promiţându-le că-i cinstesc pe măsură. Pe cei din banda lui i-a pufnit imediat râsul şi mă aşteptam să reverse asupra mea o serie de înjurături, dacă nu şi o ploaie de pumni şi lovituri. Dar Mădălin le-a spus serios, în mod neaşteptat:
Haideţi băieţi să-l ajutăm pe dom’ profesor.

Odată aranjată mobila în casă, am scos o damigeană de vin de la ţară şi nu m-am lăsat până nu i-am îmbătat. După ce vinul şi-a făcut efectul şi limbile s-au dezlegat, au recunoscut că mi-au spart apartamentul, dar mi-au promis că nu vor mai face acest lucru cu mine şi chiar mi-au spus că îmi vor da înapoi o serie din lucrurile mele pe care n-au putut să le vândă la talcioc. Tot bând şi povestind vrute şi nevrute, râzând cu ei şi arătându-mi simpatia faţă de stilul lor de viaţă, am ajuns după câteva ore să devenim apropiaţi. Abia ţinându-se pe picioare, Mădălin s-a ridicat solemn şi a decretat: Dom’ profesor e de-acum fratele meu şi trebă să spuneţi tuturor băieţilor că cine nu-l tratează ca pe fratele meu va avea de-a face cu pumnul lui Mădălin.

Simpatia lor faţă de mine nu a dispărut nici după ce aburii alcoolului s-au evaporat. Zilele următoare mi-au oferit cel mai bun loc de parcare din spatele blocului, lucru care m-a îndatorat şi m-a făcut să-i mai invit o dată la un pahar de vin. Promisiunea lor a rămas bătută în cuie şi deşi multe apartamente au mai spart în zonă şi chiar în blocul nostru, de apartamentul meu nu s-au mai atins niciodată şi chiar mi-au adus înapoi un costum, câteva cărţi şi două lenjerii furate în spargerile anterioare. Mă salutau zgomotos cum mă vedeau şi le răspundeam la fel, deşi mi-era jenă de vecinii care se uitau la mine cu severitate, bănuind că m-am băgat în banda lor.

De mai multe ori veneau la uşa mea şi-mi cereau ba o bormaşină, ba cricul de la autoturism, ba să vorbesc la câte-o şcoală cu directorul să nu-l exmatriculeze pe câte-un golan minor din gaşca lor. Mădălin a devenit celebru pe plan internaţional, apărându-i poza în cea mai cunoscută revistă americană de turism, pentru că s-a nimerit să bată la uşa mea tocmai când aveam invitat acasă pe directorul acelei reviste americane; povestindu-i cum l-am cunoscut şi cum m-am împrietenit cu hoţii, jurnalistul a fost impresionat de amestecul neobişnuit dintre “cei buni” şi “cei răi”, dintre interlopi şi universitari, făcând din relaţia noastră subiectul unui interesant articol.

Cu vremea întâlnirile noastre s-au rărit, iar eu am început să lucrez mai intens la teza de doctorat despre puşcării. Într-una din vizitele mele de documentare la penitenciarul Rahova am dat nas în nas cu Mădălin. Fusese arestat pentru că spărsese casa liderului Partidului Social-Democrat din sectorul 6. Era deja şmecher – cel mai înalt grad în ierarhia informală a deţinuţilor şi unul din cei mai influenţi puşcăriaşi. Discuţiile cu el m-au lămurit asupra multor fenomene sociale care se petrec în închisori şi graţie lui deţinuţii şi gardienii au vorbit liberi despre o serie de subiecte tabu şi mi-au povestit numeroase cazuri neobişnuite, pe care le-am prezentat în câteva povestiri, articole şi studii de caz. Am reuşit să obţin de la conducerea administraţiei centrale a puşcăriilor autorizaţia să-l angajez în proiectele mele de cercetare, iar munca să-i fie recunoscută oficial şi scăzută din pedeapsă. Cu această autorizaţie am mers cu el ca asistent de cercetare în multe din închisorile patriei, iar ajutorul lui a fost atât de important încât teza mea de doctorat a fost una din cele mai bune lucrări susţinute în ultimii ani la Universitate, iar cartea mi-a fost tradusă imediat în SUA, devenind vreme de 4 luni cea mai bine vândută carte de sociologie. Acest succes a contat decisiv la cererea lui de eliberare condiţionată, el reuşind să iasă din puşcărie cu 2 ani înainte de termen.

Eliberarea lui a fost un eveniment pe care gaşca trebuia să-l serbeze cu fast, spre timorarea vecinilor. În spatele blocului s-au întins mesele pline cu bucate, iar grătarele sfârâiau continuu pentru a asigura fripturile şi micii pentru toţi cocalarii zonei. însuşi Adi Minune şi Vali Vijelie au venit şi au cântat la această petrecere, iar versuri precum: “puşcărie, puşcărie / urâtă mi-ai fost tu mie” ori “n-ai venit la vorbitor / curvo vezi că te omor” au răsunat până târziu în noapte. Mădălin m-a pus în capul mesei alături de el şi le-a cerut maneliştilor să compună pe loc o serie de cântece pentru mine. “Dom’ profesor eşti deştept / i-ai tras pe gabori în piept” a fost refrenul cel mai cântat în acea seară ca omagiu adus mie – eliberatorul lui Mădălin.

În a doua seară m-am trezit cu el la uşa apartamentului meu. Venise să-mi vorbească despre planurile lui, despre loviturile pe care voia să le dea şi despre modurile în care vedea reorganizarea bandei lui de tâlhari. Era plin de optimism şi avea chef de băutură. Am scos din cămară un vin mânăstiresc adus de la Muntele Athos de un prieten. A băut bidonul de 2 litri pe nerăsuflate, mi-a mulţumit pentru ajutor şi a plecat să se culce. De-atunci nu l-am mai văzut. Fratele lui mi-a spus că a doua zi s-a dus la biserică – lucru neobişnuit pentru el. S-a spovedit şi apoi a plecat la mânăstirea Neamţ să se călugărească.

Banda lui şi-a continuat activitatea la fel cum şi-o continuase şi în timpul detenţiei lui, dar mai puţin agresivă, mai puţin zgomotoasă. O parte din membrii ei au plecat după integrarea României în Uniunea Europeană în diverse ţări la furat. Cei rămaşi s-au băgat în politică şi i-am văzut în campaniile electorale alături de Traian Băsescu – idolul absolut al lui Mădălin şi al întregii bande. Între timp eu m-am mutat din acel bloc din cartierul Militari, iar amintirea lui Mădălin s-a şters tot mai mult din memoria mea, lăsând locul altor evenimente şi personaje mai actuale.

În săptămâna patimilor din acest an am fost la Muntele Athos împreună cu câţiva prieteni. La izvorul tămăduirii am întâlnit un pustnic român care vorbea câtorva pelerini cu înflăcărare despre Fecioara Maria. M-am apropiat să-l ascult şi eu. Călugărul care mă însoţea mi-a şoptit că cel care vorbeşte este pustnicul Varsanufie, un cucernic capabil să vadă în oameni trecutul, bolile sau dorinţele lor. Varsanufie a fost cel care l-a gonit pe Traian Băsescu afară din Muntele Athos anul trecut. Când a aterizat pe helioportul de la mânăstirea Marea Lavră, cei mai mulţi călugări români s-au apropiat să-l vadă, să-l audă şi să dea mâna cu  presedintele României, mai ales că venise cu o donaţie importantă pentru cele mai multe schituri şi chilii româneşti. Dar Varsanufie i-a strigat să plece, căci a făcut un legământ cu necuratul şi are întotdeauna doi draci în spatele lui. Toşi călugării au făcut atunci câţiva paşi înapoi, iar stareţul Marii Lavre i-a spus lui Traian Băsescu că nu îl poate găzdui peste noapte dacă pustnicul a văzut aşa ceva în jurul lui.

L-am privit cu atenţie – era un om foarte slab, cu părul lung prins într-o coadă, cu o barbă pe care şi-o mângâia cu nişte degete foarte lungi şi subţiri. Se diferenţia de ceilalţi călugări şi preoţi întâniţi pe Muntele Sfânt prin corpul extrem de slab şi ochii foarte pătrunzători. S-a întors spre grupul nostru să ne cuprindă şi pe noi cu privirea. Se uita pe rând la fiecare dintre noi şi ne spunea câteva vorbe care ne amuţeau prin exactitatea lor: unuia i-a spus că degeaba a încearcat să aibă copii în ultimii 10 ani, căci dorinţa i se va împlini abia peste alţi 3 ani (“ce e scris să apară peste 13 ani, atunci va apare şi orice-ai face nu vei reuşi să scurtezi termenul”). Altuia i-a spus că va continua să-şi înşele nevasta cu secretara lui încă un an, după care se va potoli. Unui prieten i-a descris cu exactitate accidentul de maşină pe care l-a avut în urmă cu un an şi jumătate.

Când a ajuns în dreptul meu m-am aplecat cu smerenie să sărut mâna acelui sfânt, aşa cum făcuseră şi cei dinaintea mea, dar el nu m-a lăsat. M-a privit în ochi şi m-a întrebat: Dom’ profesor, nu mă recunoşti?

Abia după accentul cu care mi-a vorbit (diferit de cel cu care a vorbit celorlalţi pelerini) mi-am dat seama că Varsanufie este aceiaşi persoană cu Mădălin. Ceafa groasă şi tunsă scurt era acum înlocuită cu o ceafă subţire acoperită de un păr lung, degetele butucănoase pline de inele şi ghiuluri erau acum subţiri şi golaşe, lanţurile de aur de la gât erau înlocuite de un şnur de care avea agăţată o icoană despre care călugărul însoţitor mi-a spus că e o icoană a Fecioarei Maria venită pe mare direct lângă chilia lui, făcătoare de minuni, de care nu se dezlipeşte de câţiva ani. Mădălin? – l-am întrebat nesigur. Varsanufie acum, mi-a răspuns.

M-a rugat să aştept să dea binecuvântarea tuturor pelerinilor. L-am urmărit cu o curiozitate sporită, nevenindu-mi să cred în transformarea unui cocalar în sfânt. După ce prietenii mei şi ceilalţi pelerini din grup s-au depărtat, am pornit să ne plimbăm amândoi pe munte, bucuros de revederea neaşteptată. Știam că ai să vii, mi-a spus el. Te-am chemat în toate rugăciunile mele să-ţi mulţumesc că mi-ai deschis ochii. Despre ce vorbeşti? – l-am întrebat. Despre experienţa noastră prin puşcării?

Nu dom’ profesor, ci despre schimbarea pe care ai făcut-o în mine după eliberare. Ții minte că mi-ai dat să beau atunci o sticlă de vin mânăstiresc? N-am putut să dorm toată noaptea. Maica Domnului mi-a apărut în faţa ochilor şi mi-a spus să renunţ la stilul meu de viaţă şi să merg în calea Fiului Ei. M-a cutremurat atât de mult încât a doua zi m-am dus să mă spovedesc pentru prima oară în viaţă. Preotul mi-a spus că mă aştepta, că şi lui i-a apărut Fecioara Maria care i-a spus să-mi îndrepte paşii spre mânăstire. Am fost întâi la Neamţ, iar după ce am primit numele Varsanufie am venit pustnic aici. M-am mutat în chilia  pustnicului Visarion, care murise recent – o peşteră săpată în stâncă lângă mare. într-o noapte marea a devenit dintr-o dată agitată, iar o lumină puternică ieşea din ea până la cer. Am fugit la ţărm şi am văzut că lumina însoţea o icoană care se îndrepta spre mine. Am înnotat până la ea fără să mă tem de marea agitată şi am adus-o în chilia mea. A doua zi am pus-o în schitul Prodromu dar când am ajuns la mine în chilie ea era agăţată de-asupra patului. De-atunci o port mereu cu mine şi ea m-ajută să văd în oameni bolile şi nefericirile lor, minciunile şi greşelile vieţii lor.

Am stat ore întregi ascultându-l. Analfabetul de altă dată devenise acum un cucernic studios. Vorbea despre scrierile Sfinţilor Părinţi cu o siguranţă pe care n-am întâlnit-o nici la cei mai docţi profesori. Limbajul elevat, cuvintele alese cu grijă, smerenia şi bunătatea luase locul argoului de cartier, aroganţei şi violenţei din trecut. O schimbare atât de profundă nu am întâlnit până acum la nici un alt om.

La despărţire m-a rugat să duc ceva acasă. Mi-a dat 7 sticle de vin şi mi-a spus să dau câte una fiecărui membru al bandei lui: lui Jean Haiosu, lui Neluţu Schiopu, lui Fane de la etajul 4, lui Sile Șmenaru, lui Vasea de la parter, lui Gigi Bale Lungi şi lui Gelu Frumuşelu.

Ajuns în Bucureşti am mers direct în vechiul meu cartier la cocalarii din fosta lui bandă, lăsându-le câte o sticlă de vin cu rugămintea să o bea în prima zi de Paşti. M-au primit cu bucurie şi mi-au cerut mai multe informaţii despre vechiul lor camarad. Le-am povestit despre întâlnirea cu el şi despre schimbarea constatată, după care ne-am despărţit.

Ieri însă sora lui Sile Șmenaru m-a sunat să-mi spună că toţi 7 au plecat spre Athos. Dacă şi ei se vor călugări mă gândesc foarte serios să aduc câteva tone de vin de pe Muntele Sfânt şi să dau câte o sticlă fiecărui cocalar din România. Aş face ţara mai frumoasă, infracţionalitatea s-ar reduce, iar manelele ar dispărea. I-am expus acest plan unui important lider politic, apropiat al Preşedintelui Traian Băsescu.
Eşti nebun? – m-a întrebat el. Tu vrei să rămânem fără electorat? Scoate-ţi ideea asta din cap.”

Author: Oana Daniela Ionita

Eu despre mine...mai bine va las pe voi sa va spuneti parerea, buna sau rea!

65 thoughts on “Un mail primit…”

  1. De unde sti tu ca nu l-am citit…of, cum isi fac oamenii pareri!!! Tie nu ti se pare ca-i o situatie comica, dar si educativa in acelasi timp?

  2. Hai las-o balta. E clar, gasca lui Madalina care fura, batea si prostitua pe vremuri acum se gaseste in Parlament si Biserica. Mergem pe drumul cel bun, condusi de oameni de prestigiu.
    Bineinteles ca e inflorita istoria peste tot, numai babele mai pot crede in asemenea tampenii.

  3. Face minuni Muntele Athos, dar cetateanul Jiji din Pipera e total imun la asa ceva.

  4. Foarte tare,nu m’am puput abtine sa nu comentez si eu aceasta postare,este foarte educativa pt toti golanii,Frumos Oana 😉

  5. daca ati avea credinta cat un fir de mustar ia-ti spune muntelui sa se miste din loc si el se va misca

  6. Superb..ar trebui sa fie tone peste tone aduse,ca poate isi revin astia o data,sa scapam de saracie,violuri,crime etc..dar nu prea e posibil atata timp cat se permit multe..am 20 de anu dar sincer zic ca tare mi-as dori o revolutie sa ii impuscam direct in cap pe multi…sa vina unu care sa faca ceva bun pentru toti nu doar pentru el ….e greu…

  7. pai tu ai zis:))
    in sfirsit povestea ie lunga si fictiva..comica nuprea si educativa deloc..aventulrile soldatului ivan chonkin sau scenetele lui tudor musatescu sint mai captivante si mai realiste decit snoavele astea care circula pe net…zic io..

  8. Nu stiu cat adevar este in povestea asta, probabil destul de putin, dar interesanta este cu siguranta.
    Mi-a placut mult finalul. Pun si eu bani sa aducem vin din ala daca este adavarat ca are puterea sa transforme cocalarii in calugari 🙂

  9. Pana la urma, chiar asa, daca e adevarata sau nu povestea mai putin conteaza, mi-a facut placere lectura ei, si daca e fictiune pana la urma e placut sentimentul care iti ramane la final!Bravo Oana si felicitari pentru postare!

  10. Buna!Bafta!Huidu greu de gasit;Nasu’ la fel!MAh si pentru Toni R.I.P. cind a aparut, eu nu stiam daca e nastase adrian!.Toti suntem comerciali si pierdem!huidu ’99 ma injura toti ca il ascultam,ala micu” la delta dupa aia ,pro tv si tu!sa faci ce iti doresti insemna durere!sau merge pina la o virsta!Ma bucur ca nu ai aparut in presa” si aia mica doar cind a fost barbulescu,dar era mica inainte de bac!E greu cind nu nu mai poti sa faci balet! asta nu inseamna ca te-ai oprit din :”Dans”!

  11. Chiar asa.. mai conteaza daca e fictiune sau e o poveste adevarata, toti am putea trage cateva invataminte de aici si in plus e o povestioara foarte draguta pe mine una ma impresionat.

    Felicitari Oana!

  12. sincer….imi vine greu sa cred acesta poveste…….. asi avea atatea intrebari :)) sa ii pun la acest ” calugar “….una dintre ele ar fi :

    – daca Dumnezeu stie ca Basescu a facut pact cu diavolul si ne face pe noi restul romanilor sa suferim, de ce l-a creat ?……carei rostul suferintei noastre ?…… si nu imi spuneti mie faza cu ” ai dreptul la Liber Arbitru ” ca e deja expirata zicala………

    un tanar proaspat absolvet de facultate sau inca mai e la facultate, nu are sanse prea mari sa ocupe un loc de munca in tarisoara aceasta….. facand acuma aluzie la ” liberului arbitru, adică libertatea omului de a alege între posibilităţile care i de oferă. “……singura optiune e sa tot ” sugi ” bani venit de la parinti….si asta e destul de ” rau ” ca ei lucra si isi strica spatele and stuff ca ” tanarul ” sa aibe o viata prospera…. ” Parazit ” :))…..si nui vina lui ca el face asta, e fortat de inprejurari

    parca vad ca mi-ar spune acel calugar ca ” am facut pact cu diavolul “…..

    e ironica povestea, in timp ce el fura, futea si manca copios alti lucrau si isi varsau sangele pentru o paine……e mega ironica jur……drea dreptul enervanta faza….. deci chiar asi vrea sa ii pun niste intrebari

  13. da hai sa ducem totul la absurd :

    de ce a durat atat ca Mădălin sa isi schimbe stilul de viata de interlop in ” Calugar “?…..da atuncea prieteni lui ? :))……..

    in biblie se zice ca ai ” Liber Arbitru “……dar daca nu aparea ace prof in viata lui Mădălin ? atuncea cum ” ajungea ” Sfanta MAMA la el ? :))…….prin toata povestea de mai sus eu cel putin logic asta inteleg :

    ” nu avem liber arbitru ci fiecare are un scop in viata…… ”

    Sunt tipic omul care cauta intrebarile la raspunsuri si le doreste…….nu pot sa cred intr-o poveste care nu are spate…..doar un madalin…… eu cel putin asi vrea sa il sun pe acel profesor sa vad daca mai are din acel vin….chiar asi vrea si eu :D……..mi-ar place sa merg si eu la teologie mai departe dar mintea nu ma lasa…..

    alt gand absurd : ok sa zicem ca madalin avea totusi o menire cat timp era interlop…… ” furaciunile ce le comitea “, ii obliga pe oamenii sa isi recumpere lucrurile ce insemna ca producatori acelor abiecte aveau ce sa vanda, drept urmare angajati aveau din ce sa traiasca….. dar totusi, nui un pic cam oribil ca unul trebuie sa sufere ca alti sa traiasca ?

    apropo, scuzati-mi greselile…..acuma sunt ” frustrat ” din cauza ca nu inteleg anumite intamplari din textul de mai sus

  14. foarte amuzant…deja mi-i imaginam pe salam,minune,etc. intr-un cor,cantand muzica religioasa pe muntele Athos=))

  15. e foarte greu de crezut aceasta povestioara…desi suna foarte bine..si daca e asa..bravo lui Madalin…ideea este in felul urmator…daca avem liberul albitru inseamna ca avem mai multe cai pe care putem merge…in al doilea rand se mai spune ca ne este scris tot cursul vietii..ca nimic nu e intamplator…candva l-am intrebat pe un profesor de religie…daca ne este scris cum traim si tot ce facem…de ce este vina noatra ca facem greseli..sau altele..daca oricum deja este scris ca asa va fi…si mi-a raspuns ca ne este scris dar nu suntem obligati…deci what?…deci ori este scris ori nu…un raspuns total aiurea…dupa ce vom muri sper sa aflam raspunsurile

  16. Mie mi se pare destul de reala povestea doar datorita lui Basescu, nu degeaba “99% din romani asculta manele”.

    Asta e prima oara, cred, cand comentez pe blogul tau Oana, desi am mai citit ceva de pe aici.
    Succes in cariera ta!
    Si de esti intradevar insarcinata cum spun oamenii astia pe aici, sa-ti traiasca, si daca poti, sa-l nasti dansand :D, asa,… sa aiba si ei ce sa barfeasca. Curtea vecinului e intotdeauna mai mare.

    Toate cele bune si tie, si Deliei, si intregii voastre echipe! Vacanta placuta!

  17. Superb. Ce pot spune, nu stiu cata fictiune este in aceasta poveste dar tind sa cred ca are un sambure de adevar in ea. Am ramas placut surprins, nu ma asteptam la un astfel de final dar sunt bucuros ca am citit fiecare propozitie a acestui post. Apreciez ca imparti cu noi povestiri de genul acesta.

    Multumesc Oana

  18. Foarte interesanta povestea…
    Domnul ce-a scris-o ar trebui sa ia mai mult condeiul in mana si sa astearna pe foaie adevarata cultura a Romaniei, cultura maselor: manelisti, puscariasi, tigani, ciorditori, politicieni corupti, muncitori care-si fac treaba in scarba, spagari, autoritati corupte.
    Valorile demult s-au degradat in tara asta. Nu mai exista conceptiile de bine si rau: s-au contopit intr-un stil de viata ce-mi face scarba.
    Revenind la post, autorul are ceva simt critic si a satirizat bine de-a lungul povestirii.
    Cat despre autenticitate, este CLAR dupa numele folosite pentru tovarasii antagonistului ca este o opera fictiva. Nici chiar in cocalarimea din Bucuresti nu gasesti o astfel de combinatie de nume de membrii de gasca.

    O zi buna si multumesc Oana pentru post!

  19. Povestioara poate fi trecuta la relatari SF.Eu nu prea cred asa ceva dar m-as oferi voluntar sa car eu vinul daca dom profesor se apuca de treaba…..merita incercat.

  20. danV- inainte sa dai lectii despre scrieri educative si de inspiratie realiste, apuca-te si studiaza abecedarul, pentru ca nu prea le ai cu scrierea corecta si exprimarea la acelasi stadiu.

    Oana – despre poveste … foarte reusita, comica nu cred ca este, depinde cum privesti anumite situatii descrise. Am citit-o pe “jurnalul” acum vreo luna, cred. Sper sa fie si educativa pentru unii….

  21. Chiar astazi la carcotasi am vazut cum PROTV arata acum cativa ani de manelarii de Minune si nu mai stiu cine,ca au fost in Grecia dar nu stiu daca pe muntele Athos,posibil si acolo,cred ca au fost chemati de sefii cocalarii ne’nfricati ai tribului bau bau.

  22. Am citit de cateva zile mailu` primit de tine si vreau sa `ti spun ca am ramas uimita,mi`e foarte greu sa cred ,insa ceva din mine vrea sa creada,e ca si cum prin mailu` acela mai dam o sansa Romaniei,stim ca mai exista o posibilitate de a ajunge pe drumul cel bun.chiar sunt curioasa daca e adevarat…?!

  23. Nu intelegi pentru ca inca nu esti convins de realitatea existentei lui Dumnezeu sau mai bine zis nu esti credincios. Nu spun ca textul de mai sus prezinta un fapt real, dar ar putea sa fie real. Daca ai fi citit din Pateric ai vedea acolo cum iconomia dumnezeiasca trage oameni de nimic din prapastia pierzarii si ii aseaza intre sfinti. Ca exemplu concret, daca vrei, poti citi viata Sfantului Ciprian, sau a Mariei Egipteanca. Toate aste nu sunt povesti. Cand a spus Hristos : Fiti dar desavarsiti precum Tatal vostru in ceruri este desavarsit ; si : Indrazniti, Eu am biruit lumea; exact la asta s-a referit, la ridicarea omului din zloata pacatelor si aducerea lui la cunostinta Adevarului, care este Dumnezeu. Si asta nu-i cu putinta decat numai prin cruce ; lepadarea de sine, stramutarea in Hristos si primirea crucii. Asta ne poate duce catre desavarsire, catre indumnezeire prin dar, ne poate duce de la chip la asemanare cu Dumnezeu. O lucrare buna in acest sens este lucrarea Scara de Ioan Scararul.
    Scuze daca te-am plictisit, dar cam asa stau lucrurule, iar daca iti este greu sa citesti lucrari de teologie, ti-as recomanda filmul Ostrov. E un inceput bun.

  24. Felicitări pentru postare Oana!
    Dacă nu este o fabulaţie a autorului devine interesant şi mă ofer şi eu să ajut la stârpirea prostiei ce ne înconjoară şi ne face să ne simţim minoritari.

  25. Am fost la Liceu Teologic :)……. Teol. Catolic care e cam acelasi cacat cu T. Ortodoxa……cel putin mie asta mi s-a spus ca mari diferente intre aceste 2a ramuri ale crestinismului nu sunt….. si sincer nu stiu ce sa cred…..erau niste documentare pe discovery unde au explicat ce inseamna ‘ sentimente, si ce numim noi Spirit “……totul se rezuma la amestecul de ceva substante create de corpul omenesc care te fac sa ai aceste stari pe care lumea le numeste ” apropierea de Dumnezeu….Spirit “……daca doresti pot sa iti caut acele documentare, in fine……mi se pare penal totul ce se rezumna la Religie…. toti conducatori de religii sunt plini de cacat, si ei incearca sa iti zica tie cei gresit……de parca Dumnezeu ar vorbi cu ei non stop…..si ok hai sa zicem ca Dumnezeu CHIAR vorbeste cu ei….cu restul cum ramane ?!…. nu ti se pare cam penala idea ” venim de la Dumnezeu, ne nastem in lumea creata de el…….drept urmare facem ce a intentionat el sa facem, si dupa aia murim si ajungem la nus cine care ne zice ” ai pacatuit = IAD “…. si Satana a fo creat de Dumnezeu……. Dumnezeu e omnipotent, cel putin eu asta am fost invatat la scoala si daca intrebi orice preot daca e adevarat o sa zica DA……din asta cel putin eu logic trag concluzia ca ” Dumnezeu stia cine va fi lucifer si totusi si-a dus planul l-a capat “…..

  26. mie unul mi se pare penibil sa te orientezi dupa ideile unor oameni care zic o chestie si dupa aia se contrazic…… cea mai simpla intrebare posibila pe care poti sa il pui unui preot si el sa nu stie sa iti raspunda e : daca DUMNEZEU e omnipotent ( asta insemnant atotputernic ), de ce a avut nevoie de ISUS ca usile raiului sa se deschida ?!

    si stiind ca la inceputul bibliei scrie ” Hai sa creem omul dupa chipul si asemanarea noastra “……pacatul dispare…..El ne-a creat asa……daca suntem asa defecti din fabricatie asta trebuie sa insemna ca ceva e in neregula cu ce ” ne invata marile religii “…..

    at vesnica problema cu ” nu fa sex inainte sa fie cununa “…….daca Dumnezeu ne-a creat asa inseamna ca e in regula…..si alt gand ce ma zgarie pe creier ” gand necurat “…….de ce poate fi gandul ” sexual ” numit necurat ?!….cand stiim ca prin acest ” sport ” se produce ” miracolul ” ……..

    ok at alt gand : DE CE OAMENI CARE SE SINUCID, nu merita sa fie inmormantati crestineste ?!…..cine sunt ei sa judece ?!?!?!….. Dumnezeu stia ce se va intampla + ca poate, si POATE era societatea devina, pentru ca acel om sa isi ia viata ( vezi stirile cu oameni care s-au sinucis din cauza crizei )……at probleme psihice, etc…..

    religia e cea care iti zice fa fapte bune, si EA NU FACE…..EA e cea care arata cu degetul si te face sa te simti prost cand in colo ISUS NU FACEA ASA CEVA…..

  27. daca esti ungur normal frate ca pui asa problema (dupa numele pe care-l ai)…intentionat ai scris numele tarii cu 2r ! Mai baiatule, ce legatura are daca am intrebat daca o afirmatie e adevarata cu tara asta ? Dar ce, la tine in Ungaria nu pune nimeni intrebari despre viata vedetelor ? Dupa cum pui problema, nici tu n-oi fi prea breaz !

  28. Povestea m-a impresionat pana la lacrimi,iar fiori s-au facut din ce in ce mai simtiti,pe masura ce inaintam cu cititul.Foarte frumos! Cuvintele sunt de prisos.

  29. atunci o sa fin o tara de calugari :))…..greu imi vine sa cred k se poate intampla…as cheltui si eu ceva bani pe acel bani..(pt ceva cocalari din zona in care locuiesc):D

  30. Superb
    Ar fi o minune de ar diparea manelele si cocalari din viata noastra.pt ca sincer urasc muzica de proata calitate.in rest numai bine pt toti

  31. Super, chiar daca e fictiune sau adevar. Schimbarea vine de la “mine”.
    Azi am vazut un betiv culcat pe trotuar langa o poarta. In scurtul timp care mi-a luat sa ma decid sa merg la el (aveam cei doi copii mici in masina)au trecut cateva persoane pe langa el, si nici nu l-au bagat in seama.
    Am incercat sa aflu unde sta, ca sa il duc acasa. Nu era in stare sa spuna. Mi-am zis ca nu pot sa il las acolo, se va inbolnavi de frig la noapte. Am sunat la 112. Cei de la ambulanta si “spectatorii” aparuti ca ciupercile odata cu sosirea ambulantei, au inceput sa ma critice vehement, ca de ce i-am chemat, ca e un betiv ordinar. Am zis ca e totusi om si o sa moara de frig. O doamna spune (cred ca locuia in casa respectiva) ca era acolo de 3 ore!!! Am inmarmurit. Zic: “si nimeni nu a facut nimic?” Si toti contrariati ca de ce l-am ajutat pe ordinarul asta!?! Nu mi-a venit sa cred cata rautate. Le-am zis ca de aia Dumnezeu nu ne mai tine si ne da atatea necazuri, ca suntem asa rai. I-am intrebat ca daca era unul din tatal sau sotul lor, nu s-ar fi bucurat sa stie ca cineva l-a ajutat? Raspunsul intelectual, “sotul/tatal meu nu face asta”. Nu auzisera cuvantul DACA!!! Asistenta de pe ambulanta m-ar fi luat si la bataie daca ar fi putut! A zis ca nu am ce face! :))) Exact, asta era motivul… Asa ca… BRAVO DOM’ PROFESOR! SI huuu celor fara pic de omenie!

  32. Mi-as dori din suflet sa fie o poveste adevarata. Nu contest ca manelistii nu isi pot schimba stilul de viata, si nici ca infractorii nu pot deveni oameni cucernici, dar oricat de radicale ar fi schimbarile, se petrec intr-un numar foarte restrans si la scara destul de mica.
    Altfel, este un mail foarte frumos si poate ajuta pa indreptarea vreunui “nelegiuit” :))

  33. Daca s-ar fi intamplat ce-si dorea acest “dom’ profesor”… Interesanta poveste, te apuci s-o citesti si nu-ti mai iei ochii de la calculator. Mai rar asa oameni…

  34. D-zeu si-a dus planul la capat pentru ca D-zeu a facut totul dintr-o atat de mare iubire incat a lasat si libertatea fiecaruia de a iubi sau nu. Aici e taina iubirii dumnezeiesti cand o iubire nu poate fi desavarsita decat cand e liber consimtita si cand alegi sa mori tu ca cel de langa tine sa traiasca… E foarte mult de discutat…imi pare rau ca amesteci credinta ortodoxa cu catolicismul care nu sunt deloc apropiate nici macar ca dogme. Crestinismul a fost instaurat de Insusi Hristos Dumnezeu cel intrupat si continuat prin succesiune apostolica pana la 1054 cand catolicii s-au rupt de trupul Sfintei Biserici, si pana in zilele noastre in Biserica Ortodoxa.
    Iisus Hristos a pus fundamentul crestinismului prin Sfanta Sa Evanghelie care a fost propovaduita de Sfintii Apostoli mai departe cu harul Sfantului Duh caborat peste ei in ziua cincizecimii. Preotii ortodocsi de astazi sunt descendentii directi ai Sfintilor Apostoli, si da – harul Sfantului Duh este in ei si astazi cu toate pacatele si greselile lor. Erezia si ateismul sunt lucrare diavoleasca usor de observat in randul oricaror alte “credinte”, “religii”, secte sau cum vrei sa le spui. Poate suna extremist ceea ce spun , dar nu e decat purul adevar, prevestit de insusi Mantuitorul acum 2000 de ani cand a spus despre pastorii platiti, lipsiti de dragoste care vor fugii cand va veni lupul in staul…
    Mai spuneai “ai pacatuit = iad” – Tot D-zeu Hristos ne-a lasat sfanta taina a pocaintei si inca 6 sfinte taine in Biserica Sa prin care te poti curati si poti dobandi Imparatia, dar pentru asta trebuie sa avem ochi de vazut si urechi de auzit…
    Sunt foarte multe de discutat pe acest subiect, dar poate ca nu e locul potrivit aici pe blogul Oanei..

  35. Doamne!
    Asta da poveste de viata!
    Daca s-ar putea intampla asa ceva am fi cea mai curata tara din lume!

    PS:Ma bucur ca te revad din nou la Cronicuta!

  36. Fals sau nu acest articol este cel mai tare pe care l-am citit pe vreun blog, e minunat pentru un scenariu de film, cu siguranta daca n-a adus regizorul atatea tone de vin are si cocalari la dispozitie pentru un eventual casting. Ne-a lasat dom`profesor cu povestea neterminata, aia 7 ce au facut, au ramas pe la Atos sa faca gratare si sa asculte salam printre chilii sau au revenit in spatele blocului ca era vinul mai mult si mai gustos ca ala sfintit?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *