Bancuri

Doua femei asteapta la usa paradisului, dupa moartea lor.
Prima o intreaba pe cealalta:

-Cum ai murit ?
-Inghetata, zice cea de-a doua.
-Ahh, oribil!… Spune-mi, cum e sa mori inghetata ???
-Tremuri, degetele te dor, dar dupa un timp devii calma si… e ca si cum ai adormi…. Dar tu, cum ai murit ?
-Eu am facut stop cardiac ! Credeam ca barbatul ma inseala si m-am decis sa termin odata cu toate minciunile. Am intrat in casa in plina zi , insa l-am gasit la televizor. Am cautat in mare viteza peste tot, dar nu era nimeni, la subsol, in dormitor, …totul era curat. Am urcat si la etaj, dar nici acolo nimic… In final am urcat in pod, dar nu reusisem sa urc decat citeva scari si………si-am facut stop cardiac.
Femeia cealalta zice:
-Nenorocire si Durere!!! Daca ai fi verificat si in congelator, azi eram amandoua in viata!…

*** Bursa este un mod de a lua banii oamenilor care se cred destepti. Pentru prosti se foloseste Loto.

*** Economiştii răspund la întrebări pentru că sunt întrebaţi şi nu pentru că ştiu răspunsul. *** Prin ce se deosebeşte un investitor de speculant? Speculantul cumpără ieftin şi vinde la un preţ mai ridicat.. Investitorul cumpără scump şi nu poate vinde.

*** Pe parcursul studierii economiei, cel mai bun moment pentru cumpărături este… anul trecut.

*** Mulţi ani în urmă, un mare producător american de încăltăminte a trimis reprezentanţii săi comerciali în Australia pentru a cerceta posibilitatea extinderii vînzărilor în rîndurile aborigenilor. După o perioadă de timp, administraţia companiei primeşte 2 telegrame de la trimişii săi. Primul scrie: “Imposibil de a extinde vînzările aici. Aborigenii nu poartă încălţăminte”. Cel de-al doilea scrie: “Evrica!.. Oportunităţi enorme aici de extindere. Aborigenii nu au încălţăminte”.

***Prima regula a economiei în tranziţie: – Pentru fiecare economist se găseşte un altul la fel de bun cu idei exact inverse. A doua regulă: – Şi ambii au dreptate.

*** Tiganca: Valeu, tigane!… E un paianjen pe perete!… Tiganu’: Da’ ce-ai vrea, fa, sa fie?!?…. Un Rembrandt?!?

*** Doua blonde la o receptie simandicoasa, dupa ce au defilat pe la bufet, una-i spune celeilalte: “Draga, hai sa plecam in altă parte! Aici vinul cica e vechi, icrele sunt negre!”
*** Doi medici psihiatri coboarau scarile. Unul se impiedica, cade si isi rupe piciorul. Celalalt se repede la el si il intreba: – Vrei sa discutam despre asta?

Gheorge pe patul de spital o astepta pe nevasta-sa. Intr-un tarziu apare si ea. – Gheo, sa iti povestesc ce mi s-a intamplat. Am urcat in taxi si pe drum mi-am adus aminte ca am uitat portofelul. – Si te-ai intors? – Nu,ar fi durat prea mult, iar taximetristul a spus ca nu e problema, ca o sa ne descurcam.La un moment dat a tras pe dreapta si mi-a spus: “ce alegi? imi canti un cantec sau facem sex?” – Ce obraznic, iubito…. si ce cantec i-ai cantat? – Pai, ma, Gheo… tu pe patul de spital si eu sa am chef de cantat??

O blonda la spovedanie: -Parinte, am preacurvit! -De cite ori fiica mea…….? -Parinte, am venit sa ma spovedesc, nu sa ma laud! -El ti-a povestit despre aventurile trecute? -Nu. -Ce magar. Dar tu lui? -Nici eu !!. -Bravo!
Viaţa bărbaţilor este ca o zebră: blondă, brunetă, blondă, brunetă… A femeilor – ca grădina zoologica: bou, magar, maimuta…

O blondă la doctor. -Domnişoară, vă recomand nişte ultraviolete. Blonda răspunde:-Abia aştept, domn’ doctor! Am fost odată ultra violată şi mi-a plăcut la nebunie!

Avocatul isi intreaba unul din viitorii clienti: – Si aveti banii necesari pentru a va permite sa fiti aparat de mine? – Da, am doua casete cu bijuterii. – Bine, atunci sa vedem…De ce sunteti acuzat? – De furtul celor doua casete cu bijuterii

Cum se numesc oamenii care stau la coada? >>>>- Oameni de rand…

Scrisoare de la profesoară catre părinţi: “Dragi părinţi, vă rog să-l spălaţi pe Bulă! Miroase!” Răspunsul: “Stimată Doamnă! Bulă nu trebuie mirosit. Bulă trebuie învăţat!”

Un tip il intreaba pe Dumnezeu: – Doamne, de ce toate fetele sunt dragute, dulci, graţioase iar femeile sunt nasoale şi sâcăitoare……? Domnul spune: – Pentru ca pe fete le creez eu, iar femei le faceţi voi!

Cercetarile arata ca nouazeci la suta din barbati nu stiu cum sa foloseasca un prezervativ. Acesti barbati se numesc … tatici.
Si totusi dragostea a fost inventata de femei! … Ca să nu aştepte până când barbatii vor aduna bani pentru sex!

Inseamna ca ai imbatranit atunci cand : – tot ce mai functioneaza, doare – ceea ce nu doare, nu functioneaza.

Un tip se trezeste cu o mahmureala groaznica si vede scris pe perete: MAINE NU BEAU! – Slava Domnului ca nu astazi!

Un alt tip se trezeste cu o mahmureala groaznica. Merge la baie si privindu-si fata umflata si mototolita si ochii bulbucati spune: – Pai cum sa nu bei cu faţa asta???

Un tanar invita o tanara la dans. – Domnisoara, se poate?… – Desigur, dar mai intai sa dansam.
Discutie intre doua prietene:- Sefa mea m-a concediat fiindca m-am culcat un pic in timpul programului.- Vai, dar asta i se poate intampla oricui! – …poate, dar nu cu sotul ei!

Party kids people

Am avut o zi grea! Maine va fi una istovitoare. Chiar daca am intrat in week-end, asta nu inseamna ca ne odihnim. Lucram de acasa, de la serviciu, din cafenele, din autobuz, la sala de forta sau la cea de mese sau unii chiar mai indrazneti din parc.

Nu-i asa ca-i frumos sa fii copil si sa-ti bagi mainile in ciocolata pana la cot si sa nu te gandesti cu cate sute de calorii te-ai procopsit? Nu-i asa ca-i minunat sa nu ai nici o grija? De salariu se ocupa adultii. Necesar e sa le comunici doar ce iti doresti de ziua ta…care de multe ori se intampla sa fie saptamanal.

Imi doresc sa mai fiu iarasi copil sa pot schimba cu ochii mari orice suflet trist si abatut intr-o sarbatoare. Sa vreau sa fiu ca mami cand o sa ajung mare si cand o sa fiu ca mami de fapt sa imi doresc sa fiu ca mine acum.

Lucrez pentru si cu copiii de toate varstele si traiesc prin emotiile miscarilor lor, trecutul meu. Ei ma epuizeaza cand sunt prea galagiosi, dar incarcati de atata energie si tot ei ma bucura cand vad evolutia fiecaruia de la o saptamana la alta.

Da! E frumos sa fii copil. Eu parca imi amintesc de cineva care inventase masina timpului…cine stie? Acum cu criza asta, nu ar strica una!

Calea catre noi

Ante Scriptum:

Alegerile pe care le fac, situatiile pe care traiesc, deciziile pe care le iau, in timpul care imi este dat.

Drumul pe care il am de parcurs se afla intr-o clepsidra. Timpul este scurt pentru a face tot ceea ce imi propun, dar simt cum cresc si ma inalt cu fiecare deciziile luata in favoarea mea sau cad cand ma dezamagesc.

In general nu avem timp sa stam de vorba cu noi, despre noi. Nu ne cunoastem suficient pentru a ne intelege, dezvolta si desavarsii. 

Timpul care ne este dat este scurt. Unii au mai mult, altii mai putin, dar toti avem de invatat ceva.  In general folosim timpul pentru a cauta. A cauta ceva ce este ascuns de cand ne nastem, poate inca din vietile anterioare, aici aproape…chiar in noi. Nu este simplu sa ne regasim, pentru ca mereu avem altceva mai important de facut: Un job, Familia, Prietenii, Ziarele, TV,  Ce fac altii( care in general sunt frustrari interioare) sau chiar umplerea timpului.

Am intalnit persoane care se simteau obligate sa-si umple timpul cu lucruri nesimnificative. Ulterior atunci cand reuseau sa faca o clatita stia, un univers intreg de marea realizare…si eu am trecut prin astfel de momente, recunosc! Si voi la fel!

Timpul ne este dat sa ne descoperim. Fiecarea are calea lui, iar cand nu suntem fericiti in ceea ce facem cu siguranta nu este calea dreapta.

Trebuie sa ne deschidem catre noi pentru a cunoaste lumea. Sa fim sinceri si sa incetam sa ne proiectam defectele pe carca altora. Nu este vina lor, ci a noastra! In cazul in care detectezi sursa nemultumirilor, problema este rezolvata. Avem nevoie de o secunda, cand suntem nervosi, suparati sau tristi sa reperam sursa interioara pentru ca mai apoi sa o reparam si sa vedem cat de frumos ne surade universul, pomii, florile, oamenii…

Eu stiu ca drumul meu este Dansul.Aici ma regasesc si tot aici reusesc sa comunic cu mine. Imi este dor si de un work shop de dans contemporan, acolo unde toti receptorii se deschid si unde spatiul si  timpul nu mai exista.

Frumos spus, dar evident greu de facut…pana atunci ne lovim de spatiu, timp si birocratie!

Va pup!

 

 

Sarbatoarea extrema “1 Mai”

Nu pot reprosa nimanui diferentele majore de gust de la noi din tara. Implicit in acest razboi de stil, vinovatul este evident piata media, care reuseste sa curme balanta in defavoarea adevaratelor valori.
Ideea pe care o urmaresc a pornit de la niste fapte concrete si anume 1 MAI-ul traditional romanesc. Multi dintre voi banuiesc ca ati fost pe litoral sa intampinati “datina strabuna”, altii in Bucuresti sau pe la un gratarel la munte.
Stirile de pe toate posturile TV, mi-au spart timpanele de petrecerile care s-au dat pe plaja din Vama Veche devenita un fel de balci ieftin, unde betivanii se intrec pana dimineata in capionate de bere. Nu stiu, poate am avut o copilarie mai nefericita, dar eu nu pot sa inteleg distractia inconstient a alcoolui urmat mai apoi de mahmureala de a doua zi. Oricum suntem o natie plina de Gogai care nu stim sa ne redirectionam, pentru ca suntem influentabili sau poate ca nu am cunoscut pana acum adevaratele valori umane.
De ce de 1 MAI lumea s-a aglumerat sa lase toata mizeria pe plaje si numai o minoritate s-a redirectionat in putinul timp liber catre o activitate cultural-artistica…?
Raspunsul este simplu…Asa e traditia de 1 MAI!
Hai nu zau!!!
Frumos! Nu vreau sa dau lectii de viata nimanui, pentru ca stiu cat de orgoliosi suntem, insa e pacat sa ne convingem ca Sanziana, Bianca, Daniela, Oana si Monica sunt modelele noastre in viata.
De exemplu eu o admir pe Udrea, nu din convingeri politice, pentru ca ele lipsesc cu desavarsire in toata sfera politica romaneasca, ci eleganta in dialog, maniera de a se afisa in socetate, puterea, independenta si evidentierea ca personalitate publica intr-un domeniu preponderent masculina. Da! O ironizez in postura unui personaj, imi place sa-i exagerez chiar si cele mai mici detalii ale personalitatii ei. Asta e meseria!
In lista de preferate se numara personalitatea Maia Morgenstern, Stela Popescu, Rodica Popescu Bitanescu, Oana Cuzino pentru rafinament, Andreea Marin si Mihaela Radulescu pentru realizarile extraordinare in lumea media.

Sa trecem la subiect.
Duminica am vazut un spectacol minunat pe scena Operei Romane de Bucuresti. O reluare, dar si o premiera.
Doi coregrafi de renume ai baletului mondial: George Balanchine si Jiri Kylian, care in urma cu multi ani au montat trei momente desavarsite prin estetica, simetrie, forma si perfectiunea detaliilor.
Ce-i drept nu am mai fost de mult la Opera si chiar mi-a fost dor sa-mi vad colegii, cat si spectacolele care se dau saptamanal. Pot sa zic ca m-am umplut de frumos! Astept acum cu nerebdare sa mai creasca Isabel sa ne delectam impreuna cu un Spargatorul de Nuci, Coppelia sau Giselle.

Pe de alta parte trebuie sa recunosc, iesirea mea din Bucuresti spre Mamaia vineri seara.
Am avut un eveniment pe care trebuia sa-l onorez cu prezenta. Imi pare nespus de bine ca nu am ramas in cluburile ce duduiau de house-areala, pitipoance cu genele pana la sprancene si fustele tot pe acolo, burtosi si fite peste masura.
Se pare ca “marea” s-a impartit in doua: Vama Veche si Mamaia, adica libertatea putin prost inteleasa si glamur kichos.
Ma bucur pentru toti cei care in schimb au fost la mare, s-au delectat cu energia placuta pe care o emana briza, nisipul si apa. Ma bucur pentru toti cei care apreciaza adevaratele valori si care se bucura atunci cand mai pun o caramida la baza culturii interioare, ma bucur pentru cei care inteleg ce inseamna sa trai cu adevarat!

Cat de repede ne facem pareri.

Sa luam cateva situatii:

1. Suntem in autobuz si vedem un tanar care probabil asculta sa zicem house, pe care il vezi ca este departe cu gandurile, care adopta o tinuta lalaie, dezordonata si dezinteresata, si care este incercanat. Stii ce-ti vine in cap: “un alt drogat!”

2. La semafor, o batrana inghetata de frig, cu hainele rupte, parcurge strada, fara a cere nimic, departe in lumea ei, parca cere ajutor, dar cu siguranta mentalitatea sociala ne face sa gandim ca este doar un personaj real din Filantropica, o alta cersetoare.

3. Vezi in fiecare seara, cum se plimba toata protipendada Bucurestiului de la o televiziune la alta. Fete blonde, brunete, bretonate, siliconate sau botuxate, care se apuca de cantat peste noapte sau care intra in direct doar pentru a se face cunoscute…ce gandesti, te intreb? “O alta pitipoanca in plus in Bamboo”, probabil!

4. O studenta vine din Moldova la Facultate de Filozofie, ii plac motoarele si muzica Rock’n Roll, isi doreste sa scrie cateva carti… si o cariera in televiziune…Da! O sa zici,”uite-o si pe viitoarea Mihaela Radulescu”.

5. Iti arunci un ochi duminca la Carcotasi si o vezi pe blonda ca la un moment dat ca isi da cu mana prin par, mai verifica niste cadre in monitor si cam atat, ei bine ce gandesti: ” s-a facut si asta vreo dorobanteanca, de a inceput sa aibe fitze!”(exemplu concret de la un coment).Bebelusa-Oana-La-Redoute-425

Ne dam cu parerea prea repede, inconjurati de concepte firave, frustrari ascunse, idei preconcepute, mesaje subliminale ale copilariei primite de la parinti sau altele. De cele mai multe ori parerile noastre sunt jocuri ale constiintei care se bazeaza doar pe trecut. Nu stim sa gandim in afara noastra, sa incercam sa simtim ce simt ceilalti si poate sa ne dam seama ca poate:

Baiatul care asculta house este un student la medicina care a citit toata noaptea inainte de examen.

Ca batrana a fost data afara din casa de copiii pe care i-a iubit tota viata si in lupta lor pentru bani, au trecut peste orice. O batrana care nu mai isi doreste decat sa-si regaseasca familia pierduta si o vorba buna.

Ca poate ca ai drepatate in ceea ce priveste tinerele in cautarea gloriei de la tv.

Ca poate moldovencele sunt mai descurcarete, mai luptatoare si daca cineva merita, nu trebuie discriminat.

Ca poate blonda de la Cronica nu a facut decat un simplu gest, care nu are nici o legatura cu mintea bonlava a unora.

Pareri, pareri, pareri…doar ca sa obosim mai mult si sa ne incarcam de energie negativa. Stiu ca este greu sa ne controlam gandurile, dar atunci cand vedem ca egoul trece granita constientului, sa-l oprim. Nu poate decat sa distruga frumosul din noi.

Fiti oameni frumosi, cum zice Puric si analizati-va si pe voi noaptea cand puneti capul pe perna. A doua zi o sa va doriti poate sa mai schimbati cate ceva.

Deasupra norilor

Ce poate fi mai frumos decat sa zbori, sa iubesti, sa daruiesti, sa construiesti, sa traiesti, sa fi liber.
Nimic nu ne sta in cale, azi deschidem ochii si realizam ce ieri era doar un vis, ca orizontul nu are limite si ca atunci cand suntem acolo sus numai conteaza nimic.L1010394

Suntem un particula de atom, din acest imens?
Suntem o farama sau suntem un intreg?
E o intrebare la care am incercat sa raspund mereu.
Cred ca suntem de fapt intregul din noi, noi formam universul si orice gand, fapta sau dorinta poate stimula matricea universala.

Azi am chef sa filozofez, un pic, tocmai pentru ca ador sa zbor.in-avion
Ador sa fiu in avion si sa privesc in jos. Sunem asa de mici, ma gandesc uneori, dar asa al naibi de importanti!
Ne-am infectat de mizerie spirituala, de legi fara sens si reguli in zadar. Uitam sa fim puri si sinceri, cu noi si cu restul.
Numai invatam din greseli, ajung greselile sa ne invete pe noi.
Alegem drumuri proaste ce ocolesc spiritualitatea si cunoasterea.
De ce suntem atat de rai cand putem iubi.

Acolo sus, deasupra norilor, viata numai are sens sau doar viata mai are sens.Ce frumos este acolo sus in nori, unde este mereu soare.
Acolo exista pacea absoluta.

Curand cred ca se va face o separare clara, intre cei care vor dori sa continue pe pamant si vor reusi sa aduca o schimbare si cei care vor pleca, cei care urasc, muradaresc lumea de idei mincioase, egoistii care nu se satura niciodata de nimic.Image057
Nu sunt nebuna, dar cred ca lumea mai are o sansa. Nu trebuie decat sa deschidem putin ochii si sa lasam sufletul sa vorbeasca. Se vor produce schimbari majore cu noi, planeta, animale, plante, oameni.
Mergem intr-o directie proasta, defavorizand tot ce ne inconjoara, concentrandu-ne doar pe noi insine. Asta nu-i in totalitate rau, atata timp cat urmarim si un interes comun.

Oameni buni, nu aruncati gunoiul pe strada, nu cumparati mai mult decat consumati, nu jicniti, nu va invidiati (exista loc pentru toata lumea si cu siguranta o sa fim rasplatiti pentru faptele noastre), nu omorati animale, care nu v-au facut nici un rau sunt si ele suflete ca si voi.
Un sfat, cumparati pungi ecologice, pe care le puteti spala si refolosi, incercati sa nu aruncati uleiul incins dupa gatit la chiuveta, puneti-l separat intr-o sticla (se pierd resurse majore de apa, Un litru de ulei face aproximativ un milion de litri de apa nonpotabila, cantitate suficienta pentru o persana de 14 ani si repet, NU ARUNCATI GUNOIUL ORIUNDE, ganditi-va ca si acolo poate fi casa voastra.
Fiti raspunzatori pentru faptele voastre si hai sa incercam sa construim cu totii o lume mai curata si mai buna.

Mi-as dori ca mesajul meu sa ajunga la cei care considera ca nu este necesar efortul atata timp cat exista firme de salibritate, femei de serviciu pe scara blocului, parinti care spala dupa ei. Aceasta categorie de oameni sigur nu este interesata de carti, bloguri sau piese de teatru, dar daca-i zariti pe strada, la metrou, in discoteca sau in masina tunata ce urla a manele, va implor nu fiti indiferenti, spuneti-le sa respecte pamantul, asa ne vor respecta si pe noi, dar si pe ei.

Sa nu fim nepasatori la ce se intampla si nici la ce se va intampla cu noi, de acum incolo.
Hai sa ne bucuram de ce avem aici, acum, dar si deasupra norilor!
Iubiti planeta asta, din ea suntem facuti si in ea ne vom intoarce, iubiti totul, iubiti-va si respectati-va asta-i tot ce mai conteaza acum.

Traim intr-o lume indiferenta…

…sau de fapt noi suntem indiferenti la ce se intampla in jurul nostru?

Privesc si ma intristez…suntem spectatori ai propriei vieti…

Ne doare atat de mult cand cineva ne loveste si incercam sa primim mila, iar atunci cand atacam, nu ne punem niciodata in locul celui atacat.

Sunt fraze fara nici o legatura si totusi sunt situatii desprinse din realitate.

De multe ori, totul se desfasoara atat de repede in fata ochilor nostri incat, ne trezim ca am mai luat o decizie, sau ne blocam in rutina, ca am mai parcurs o etapa spre nemurire, sau ca ne grabim sa ne ingropam, nu realizam cand ajungem batrani si ca am uitat sa traim.

Sunt trista si ma confesez voua, celor care probabil nu ma cunoasteti, dar incercati sa va faceti o parere…despre fata blonda care apare la Cronica, in fiecare miercuri.

De ce oare in viata ni se pun etichete, de ce si noi punem la randul nostru?

De ce nu ne place sa fim criticati, dar simtim cum creste adrenalina si se dezvolta imaginatia cand judecam pe altii, de parca am fi partasi la vietile lor. Sa fim complice la rautati, comentarii si sfidare. Ne place sa ne dam importanti si bagati in seama. Vrem ca maretele noastre fapte de vitejie sa fie luate in seama si puse la loc de cinste sau macar recunoscute.

Mi-as dori sa ma trezesc intr-o alta lume, in care totul are o alta culoare in afara de gri, alb sau negru.

Trec printr-o etapa foarte confuza a vietii mele si imi este greu sa iau o decizie.

Tocmai ce am citit zilele acestea, un mail anonim si parca printr-o coincidenta, (sunt convinsa ca si voua vi se mai intampla sa simtiti ca primiti mesaje subliminale, care va directioneaza) in indecizie mea, mi se comunica sa imi urmez sufletul si sa fac schimbari care ma determina sa pasesc inainte, spre cunoastere, autocunostere si provocare.

Nu stiu cum am ajuns aici, departe sau poate mai aproape decat imi imagiez, stiu doar ca atunci cand lumea ma vede, mi se pune o eticheta. Eu sunt, cutare, care face cutare chestie. De parca toti m-ar cunoaste. Nu mai cunoaste nimeni, noi nu ne cunoastem nici pe noi insine, oameni buni! Noi de multe ori luam o decizie si nici nu stim de ce am luat-o sau regretam lucruri pe care nu le constientizam pe moment.Si asta pentru ca nu judecam cu sufletul, ne pripim sa luam hotarari pentru altii sau impinsi de imprejurari.

Suntem complexati, frustrati, morocanosi, rai si pentru asta nu o sa fim multumiti niciodata nici macar de noi. Sutem condusi de atatia, incat uitam sa ne conducem singuri, uitam ca avem un liber arbitru, care da posibilitatea si creierasului nostru sa mai gandeasc. Evident, uitam ca avem de fiecare data si a doua optiune.

Va vorbesc in general, despre viata, nu incercati sa faceti analogi.

Oare sa fie de vina ceilalti, astrele, D-zeu, karma sau poate chiar noi?

Voi sunteti multumiti de voi, vreti sa schimbati ceva, regretati ceva, vorbiti vreodata cu voi insiva inainte de culcare, atunci cand va faceti rugaciunea?

V-ati gandit ca vorbiti prea mult cu ceilalti si ca uiati sa vorbiti cu voi? Eu m-am gandit si mi-am dat seama ca am cunoscut acum cateva luni, o fata pe numele ei Oana, ea stie ce vrea, cunoaste drumul spre iesire, trebuie doar sa o ascult.

Din cauza asta am fost de multe ori nemultumita, nesigura sau nefericita,pentru ca nu am ascultat-o!

In toata “mizeria” morala, sociala si politica in care traim, un lucru este cert, sufletul, imi arata directie voi gasi iubire, fericirea si adevarul. Daca alti o sa considere ca am gresit, ca am luat-o intr-o directie gresita, ca am crezut in situatii si in oameni, nu o sa fiu dezamagita, cel putin decizia mi-a apartinut, nu dau vina pe nimeni si asta inseamna ca am mai invatat ceva in drumul prin “mizerie”, a fost un sut din care trebuia sa invat ceva. Stiu ca inainte sa vin aici, pe pamant, mi sa dat un traseu, am semnat un “contract”, sau mi-a fost scris ceva, depinde de mine daca aleg drumul stramb sau pe cel drept sa ajung acolo unde mi-am propus.

Iubiti, fiti fericiti si nu uitati de voi!

Avem de ales!

Intotdeuna am zis ca, daca gandim negativ, atragem raul, daca suntem tristi, ne vom afunda mai mult in mizerie.

Mergand in trafic in fiecare zi, imi dau seama ca in Romania, oamenii au uitat sa zambeasca. Suntem incrancenati, rautaciosi, nevrotici.
Pentru ca ne place sa atacam, in loc sa fim atacati,nu? Sa tintim cu sarcasm si ironie in altii,pentru ca nu vrem ca ei sa fie fericiti, nici noi nu vom putea fi.

Lucrez intr-o echpa in care, de cele mai multe ori, lasam impresia ca suntem rautaciosi si…Da! Suntem carcotasi.
Stiu cat de fina este granita intre ironie, rautate, inocenta si corectitudine. Nu zic ca noi suntem perfecti.
Respect mult ce fac colegii mei, pentru ca asa mai putem sa deschidem ochii in fata minciunei, prostie si nesimtirii din tara asta
Din pacate asta se vinde in Romania. Da!
Ne place sa ingurgitam minciuna, barfa, prostie si rautate. Romanii au o satisfactie teribile cand privesc pana si acele groaznice stiri legate de morti, scandaluri si tigani. Cum sa ramai indiferent cand, stirile politice sau culturale, au raitinguri mizere in urma dramelor OTV-iste sau stirilor mondene cu Moni, Ogica, Sexy Braileanca, tata Floarea, fotbalisti si pitipoance.

Sa va lamuresc cu ceva.In Romania nu exista celebritati.
Cel mult niste prsoane publice, ce se fac cunoscute tot prin intermediul mass-media. Oamenii de valoare sunt retrasi, modesti, respectuosi si umili. Din aceasta cauza nu o sa vedeti niciodata, un om cu clasa, la o televiziune de nisa, dand interviuri mediocre. De ce? Pentru ca se respecta prea mult si ii respecta si pe ceilalti.
Pe ei ii puteti vedea pe o scena sau dand autografe pe o carte. Ei nu se ascund, ei oricum sunt mai sus decat noi.
Hai sa cinstim calitatea si nu cantitatea!
Hai sa ne respectam si sa ne iubim semenii!
Hai sa ne trezim cu zambetul pe buze, ca si cand este cea mai buna zi din viata noastea…
…si atunci asa va fi!

Ascultati-va sufletul, el nu minte niciodata!

Ramai tanar!

Mesajul asta l-am primit de la un prieten, o sa-mi dau silinta sa-l citesc in fiecare zi…v-as recomanda si voua sa aruncati un ochi.
1. Ignorati numerele neesentiale. Inclusiv varsta, greutatea si inaltimea.. sunt efemere.
2. Inconjurati-va de prieteni veseli. Aia mohorati va deprima.
3. Invatati. Studiati computerul, dansul, teatrul, schiatul, orice. Nu lasati creierul sa leneveasca. “O minte inceata este atelierul diavolului.” Si numele diavolului este Alzheimer.
4. Savurati lucrurile simple.
5. Radeti des, mult si din toata inima. Radeti pana nu mai puteti si va trebuie aer…eu asa fac!
6. Mai apar si lacrimi. Indurati, suferiti si treceti mai departe.. Singura persoana care ne insoteste toata viata, suntem NOI INSINE. Fiti “VII”, cat sunteti in viata..
7. Inconjurati-va cu dragoste, indiferent ca asta inseamna familia, animale dragi, muzica, plante, hobbi-uri, ce-o fi. Casa voastra este refugiul vostru.

8. Pretuiti-va sanatatea. Daca este buna, pastrati-o. Daca mai are “hibe”, reparati-o. Daca nu tine de voi “reparatia”, cautati sprijin.

9. Nu va cautati vina. Faceti vizita la mall, in alt judet, in alta tara , dar NU unde este vina.
10. Spuneti-le oamenilor pe care ii iubiti, ca ii iubiti, cu orice ocazie.
Cel mai tare mi se pare fraza cu Fiti vii, daca tot sunteti in viata!
Let’s dance!

Despre…mine. Despre comenturile lui Adi. Despre oameni.

Se pare ca nu exista coincidente, ci doar lucruri care trebuie sa se intample, potriviri cosmice.
Am incercat sa deschid ochii si cred ca m-am transformat de cateva luni intr-un om mai bun, mai optimist, mai vesel, iubind mai mult, tot ce inseamna exterior. Am incercat sa-mi deschid sufletul, sa ma cunosc si sa incerc sa-i cunosc pe ceilalti.
Sunt convinsa ca nu suntem singuri in imensitatea ce ne inconjoara, ca sunt forte pe care nu le intelegem, atata timp cat judecam doar 10% din creier. Ca ne impartim in buni si rai( inuaki si
anunnakki), sau in cei care se vor deschide fata de adevar si o multime ce nu folosesc nici 10% din capacitatea crierului(si aici nu ma refer la blonde, hi,hi,hi! aviz celor de la Libertatea. Va rog, nu preluati stirea!).
Ca sa fac o paranteza, vorbind despre cei ce nu vor sa-si folosesaca nici cei 10%, sunt cititorii de cartier sau cei ce opineaza pe site-urile on line.
Adadar, la insistentele unei prietene, am intrat pe un site, unde, am vazut o stire preluata de pe blogul meu, in care se specifica doar o parte din continutul exprimarii, pentru a creea curiozitate sau stimula critici nejustificate. Am fost socata sa vad cati au postat comenturi neavenite la adresa mea.
Suntem faimosi de inexacti in a prevedea probabilitati.
Nu am pretentii de vedeta, nu doresc sa fiu recunoscuta ca o inovatoare sau o filozoafa. Sunt un simplu om, ce-si exprima anumite stari prin intermediul miscarilor in dans si prin cuvinte aici pe blog.
Nu cer nimanui sa citesca nimic, daca considera ca o agramata isi da cu parerea aiurea, nici nu doresc sa se preia informatia pentru a se publica mai apoi intr-un ziar de nisa. E trist ca se intampla asta.
Pe masura ce citeam comentariile, am realizat ca unii oameni nu se vor schimba niciodata si am zambit mai apoi. Ma consolez cu faptul ca intr-o zi voi trai alaturi de cei ca mine, cei ce stiu sa iubeasca, sa traiasca, sa zambeasca, sa danseze…
Nu judec pe nimeni, cu toti avem frustrarile si ranile interioare.
Ce imi doresc de la ce ce imi citesc gandurile din cuvinte, cei ce pot sa priceapa ca pentru mine blogul asta nu inseamna o etalare de toale de firma, de vacante scumpe si fara continut, pentru ca pe blogul meu nu poate fi vorba de asa ceva, este sa vada dincolo de forma. Vreau sa impartasesc lucrurile simple, cu valoare persoanala, ce ma fac sa vibrez, sa traiesc si sa iubesc. Scriu, pentru cei ce vor ca tara lor sa fie privita nu ca o “tiganiada” de hoti si cersetori, pentru oameni ca mine.
Adi, este unul dintre cei ca mine, desi nu-l cunosc, ma bucur ca vede clar prin ceata cotidiana.
Mecanismul uman este extrem de complicat, dar poate deveni foarte simplu. Incercam sa cautam raspunsuri, adevaruri, drumuri in viata, cand totul ne este la indemana. Adevarul este in noi, noi suntem o parte din divin, din Matrice, sau din tot ce exista. Lucrurile materiale, ce le dam diverse conotatii macrocosmice sau de cele mai multe ori valoare financiara, sunt efemere.
Trebuie sa ne bucuram de prezent, sa zambim, sa incercam sa fim mai buni cu noi si asa vom deveni mai buni si cu ceilalti.
Numai bine si Let’s dance!