Calea catre noi

Ante Scriptum:

Alegerile pe care le fac, situatiile pe care traiesc, deciziile pe care le iau, in timpul care imi este dat.

Drumul pe care il am de parcurs se afla intr-o clepsidra. Timpul este scurt pentru a face tot ceea ce imi propun, dar simt cum cresc si ma inalt cu fiecare deciziile luata in favoarea mea sau cad cand ma dezamagesc.

In general nu avem timp sa stam de vorba cu noi, despre noi. Nu ne cunoastem suficient pentru a ne intelege, dezvolta si desavarsii. 

Timpul care ne este dat este scurt. Unii au mai mult, altii mai putin, dar toti avem de invatat ceva.  In general folosim timpul pentru a cauta. A cauta ceva ce este ascuns de cand ne nastem, poate inca din vietile anterioare, aici aproape…chiar in noi. Nu este simplu sa ne regasim, pentru ca mereu avem altceva mai important de facut: Un job, Familia, Prietenii, Ziarele, TV,  Ce fac altii( care in general sunt frustrari interioare) sau chiar umplerea timpului.

Am intalnit persoane care se simteau obligate sa-si umple timpul cu lucruri nesimnificative. Ulterior atunci cand reuseau sa faca o clatita stia, un univers intreg de marea realizare…si eu am trecut prin astfel de momente, recunosc! Si voi la fel!

Timpul ne este dat sa ne descoperim. Fiecarea are calea lui, iar cand nu suntem fericiti in ceea ce facem cu siguranta nu este calea dreapta.

Trebuie sa ne deschidem catre noi pentru a cunoaste lumea. Sa fim sinceri si sa incetam sa ne proiectam defectele pe carca altora. Nu este vina lor, ci a noastra! In cazul in care detectezi sursa nemultumirilor, problema este rezolvata. Avem nevoie de o secunda, cand suntem nervosi, suparati sau tristi sa reperam sursa interioara pentru ca mai apoi sa o reparam si sa vedem cat de frumos ne surade universul, pomii, florile, oamenii…

Eu stiu ca drumul meu este Dansul.Aici ma regasesc si tot aici reusesc sa comunic cu mine. Imi este dor si de un work shop de dans contemporan, acolo unde toti receptorii se deschid si unde spatiul si  timpul nu mai exista.

Frumos spus, dar evident greu de facut…pana atunci ne lovim de spatiu, timp si birocratie!

Va pup!

 

 

Sarbatoarea extrema “1 Mai”

Nu pot reprosa nimanui diferentele majore de gust de la noi din tara. Implicit in acest razboi de stil, vinovatul este evident piata media, care reuseste sa curme balanta in defavoarea adevaratelor valori.
Ideea pe care o urmaresc a pornit de la niste fapte concrete si anume 1 MAI-ul traditional romanesc. Multi dintre voi banuiesc ca ati fost pe litoral sa intampinati “datina strabuna”, altii in Bucuresti sau pe la un gratarel la munte.
Stirile de pe toate posturile TV, mi-au spart timpanele de petrecerile care s-au dat pe plaja din Vama Veche devenita un fel de balci ieftin, unde betivanii se intrec pana dimineata in capionate de bere. Nu stiu, poate am avut o copilarie mai nefericita, dar eu nu pot sa inteleg distractia inconstient a alcoolui urmat mai apoi de mahmureala de a doua zi. Oricum suntem o natie plina de Gogai care nu stim sa ne redirectionam, pentru ca suntem influentabili sau poate ca nu am cunoscut pana acum adevaratele valori umane.
De ce de 1 MAI lumea s-a aglumerat sa lase toata mizeria pe plaje si numai o minoritate s-a redirectionat in putinul timp liber catre o activitate cultural-artistica…?
Raspunsul este simplu…Asa e traditia de 1 MAI!
Hai nu zau!!!
Frumos! Nu vreau sa dau lectii de viata nimanui, pentru ca stiu cat de orgoliosi suntem, insa e pacat sa ne convingem ca Sanziana, Bianca, Daniela, Oana si Monica sunt modelele noastre in viata.
De exemplu eu o admir pe Udrea, nu din convingeri politice, pentru ca ele lipsesc cu desavarsire in toata sfera politica romaneasca, ci eleganta in dialog, maniera de a se afisa in socetate, puterea, independenta si evidentierea ca personalitate publica intr-un domeniu preponderent masculina. Da! O ironizez in postura unui personaj, imi place sa-i exagerez chiar si cele mai mici detalii ale personalitatii ei. Asta e meseria!
In lista de preferate se numara personalitatea Maia Morgenstern, Stela Popescu, Rodica Popescu Bitanescu, Oana Cuzino pentru rafinament, Andreea Marin si Mihaela Radulescu pentru realizarile extraordinare in lumea media.

Sa trecem la subiect.
Duminica am vazut un spectacol minunat pe scena Operei Romane de Bucuresti. O reluare, dar si o premiera.
Doi coregrafi de renume ai baletului mondial: George Balanchine si Jiri Kylian, care in urma cu multi ani au montat trei momente desavarsite prin estetica, simetrie, forma si perfectiunea detaliilor.
Ce-i drept nu am mai fost de mult la Opera si chiar mi-a fost dor sa-mi vad colegii, cat si spectacolele care se dau saptamanal. Pot sa zic ca m-am umplut de frumos! Astept acum cu nerebdare sa mai creasca Isabel sa ne delectam impreuna cu un Spargatorul de Nuci, Coppelia sau Giselle.

Pe de alta parte trebuie sa recunosc, iesirea mea din Bucuresti spre Mamaia vineri seara.
Am avut un eveniment pe care trebuia sa-l onorez cu prezenta. Imi pare nespus de bine ca nu am ramas in cluburile ce duduiau de house-areala, pitipoance cu genele pana la sprancene si fustele tot pe acolo, burtosi si fite peste masura.
Se pare ca “marea” s-a impartit in doua: Vama Veche si Mamaia, adica libertatea putin prost inteleasa si glamur kichos.
Ma bucur pentru toti cei care in schimb au fost la mare, s-au delectat cu energia placuta pe care o emana briza, nisipul si apa. Ma bucur pentru toti cei care apreciaza adevaratele valori si care se bucura atunci cand mai pun o caramida la baza culturii interioare, ma bucur pentru cei care inteleg ce inseamna sa trai cu adevarat!

Cat de repede ne facem pareri.

Sa luam cateva situatii:

1. Suntem in autobuz si vedem un tanar care probabil asculta sa zicem house, pe care il vezi ca este departe cu gandurile, care adopta o tinuta lalaie, dezordonata si dezinteresata, si care este incercanat. Stii ce-ti vine in cap: “un alt drogat!”

2. La semafor, o batrana inghetata de frig, cu hainele rupte, parcurge strada, fara a cere nimic, departe in lumea ei, parca cere ajutor, dar cu siguranta mentalitatea sociala ne face sa gandim ca este doar un personaj real din Filantropica, o alta cersetoare.

3. Vezi in fiecare seara, cum se plimba toata protipendada Bucurestiului de la o televiziune la alta. Fete blonde, brunete, bretonate, siliconate sau botuxate, care se apuca de cantat peste noapte sau care intra in direct doar pentru a se face cunoscute…ce gandesti, te intreb? “O alta pitipoanca in plus in Bamboo”, probabil!

4. O studenta vine din Moldova la Facultate de Filozofie, ii plac motoarele si muzica Rock’n Roll, isi doreste sa scrie cateva carti… si o cariera in televiziune…Da! O sa zici,”uite-o si pe viitoarea Mihaela Radulescu”.

5. Iti arunci un ochi duminca la Carcotasi si o vezi pe blonda ca la un moment dat ca isi da cu mana prin par, mai verifica niste cadre in monitor si cam atat, ei bine ce gandesti: ” s-a facut si asta vreo dorobanteanca, de a inceput sa aibe fitze!”(exemplu concret de la un coment).Bebelusa-Oana-La-Redoute-425

Ne dam cu parerea prea repede, inconjurati de concepte firave, frustrari ascunse, idei preconcepute, mesaje subliminale ale copilariei primite de la parinti sau altele. De cele mai multe ori parerile noastre sunt jocuri ale constiintei care se bazeaza doar pe trecut. Nu stim sa gandim in afara noastra, sa incercam sa simtim ce simt ceilalti si poate sa ne dam seama ca poate:

Baiatul care asculta house este un student la medicina care a citit toata noaptea inainte de examen.

Ca batrana a fost data afara din casa de copiii pe care i-a iubit tota viata si in lupta lor pentru bani, au trecut peste orice. O batrana care nu mai isi doreste decat sa-si regaseasca familia pierduta si o vorba buna.

Ca poate ca ai drepatate in ceea ce priveste tinerele in cautarea gloriei de la tv.

Ca poate moldovencele sunt mai descurcarete, mai luptatoare si daca cineva merita, nu trebuie discriminat.

Ca poate blonda de la Cronica nu a facut decat un simplu gest, care nu are nici o legatura cu mintea bonlava a unora.

Pareri, pareri, pareri…doar ca sa obosim mai mult si sa ne incarcam de energie negativa. Stiu ca este greu sa ne controlam gandurile, dar atunci cand vedem ca egoul trece granita constientului, sa-l oprim. Nu poate decat sa distruga frumosul din noi.

Fiti oameni frumosi, cum zice Puric si analizati-va si pe voi noaptea cand puneti capul pe perna. A doua zi o sa va doriti poate sa mai schimbati cate ceva.