Omul, fiinta necunoscuta…

Ce bine ar fi sa ne incadram cu totii in anumite categorii si atunci cand cunostem pe cineva sa putem generaliza si sa stim exact in ce segment sa-l incadram. Ne dam cu parerea despre: soferul din camion, vecinul de sus, pitipoancele din Dorobanti, aurolacul de la coltul strazii, batranul singur de pe banca, Mihaela Radulescu, dar niciodata nu stim ce se ascunde in spatele acestor masti, ce povesti de viata au acesti oameni, in ce categorie s-ar incadra?
Eu cred ca sunt un om normal, usor de citit, optimista si vesela, incerc de fiecare data sa vad partea frumoasa a fiecarui lucru, iar pentru mine daca viata se imparte in jumatati de masura, totul se complica. Ma gandeam ca poate sunt superficiala, dar am stiut intotdeauna ce vreau de la viata.
Una din prejudecatile lumii noastre este de a eticheta, iar atunci cand am clasat ni se pare ca am si inteles. Nu! Pare simplu, iar simplitatea poate fi la randul ei o modalitate de a privi viata.
Ei bine, am intalnit un om care mi-a schimbat perceptiile si modul de a vedea realitatea. Nu are rost sa va dau nume si amanunte, ca nu-s relevante, ci observ pe zi ce trece ca dialogand cu acest om, incep sa ma descopar si sa privesc sub mai multe aspecte forma cuvintelor si a intelesurilor. Omul este un univers de elemente complexe. Descopar lucruri si fapte care pana acum, in loc de sensul direct pe care l-au avut, pleaca in unghiuri divergente, spre alte sensuri.
Suntem setati pe un drum, incercam sa ne canalizam energia si viata intr-o singura directie si vine cineva intr-o zi si ne spune ca drumul are mai multe sensuri si deodata ne trezim intr-o intersecti aglumerata, atunci incepem sa ne punem intrebari existentiale…o fi intr-adevar calea pe care o caut?
“Cine a văzut speranţa, nu o mai uită. O caută sub toate cerurile şi printre toţi oamenii. Şi visează că într-o zi o va întâlni din nou, nu ştie unde, poate între ai săi” spune Octavian Paler. E irelevant daca “speranta” se refera la iubire, la cunoastere, la autocunostere, la fericire, la implinire, important e sa nu ne oprim din cautare. ..
Imi pare rau ca am deviat de la ritmul putin amuzant al site-ului, dar nu sunt perfecta si realizez ca toti avem momente de evadare din cotidian in care ne oprim si ne intrebam, ce vrem de fapt?
Eu vreau sa dansez! e mai simplu….

….Let’s dance!