Postul lui Adi. Capitolul 3.

“A: Voi aveţi copii? D: Da, dar sistemul este altfel. Când se constată că este nevoie de forţe noi, se caută doritori şi atunci aceştia concep un urmaş, care este crescut într-un loc special, gândit optim, pentru ca dezvoltarea să fie perfectă. E ca un fel de casă de copii, numai că aici ei au tot ceea ce le trebuie. Învaţă istoria planetei, comportament, meditaţie, telepatie, creşterea plantelor, tehnica şi multe altele. Profesorii lor sunt întotdeauna Inuaki cei mai experimentaţi, mai în vârstă. Cei mici îşi pot vedea părinţii ori de câte ori doresc şi invers. Oricum ei pot comunica telepatic aşa că această separare nu este o problemă. De fapt acolo distanţa nu constituie un impediment. A: Urmaşii lor se nasc vii, sau din ouă, precum repilele? D: Se nasc vii, dar de fapt nu se nasc, căci ei sunt concepuţi şi crescuţi ca embrioni în locuri speciale. Părinţii se duc acolo şi lasă materialul genetic, iar apoi aceştia cresc şi se dezvoltă într-un mediu controlat. De aceea ei nu sunt bolnavi, sau nu există defecţiuni genetice. A: Şi casa, bunurile rămân ale urmaşilor, le poţi lăsa moştenire? D: Dacă vrei, dar nu are rost, căci o entitate ajunsă la maturitate este ajutată să îşi facă un rost al ei, nu are sens să iei ceva de la altcineva din moment ce poţi avea orice. A: Bine, dar dacă ai bijuterii de familie? De fapt există aşa ceva? D: Nu, căci sunt de prisos, şi noi avem aur, însă el este folosit mai mult la nave şi la diverse aliaje, căci nu are nici un rost să pui aur sau alte metale pe tine, acestea doar îţi perturbă câmpul. A: Aici este foarte apreciat. D: Da, căci el îţi conferă un anumit statut, te situează de-o parte a societăţii, însă la ei nu ai cum să pari altceva decât ceea ce eşti, deoarece toţi ştiu cu cine stau de vorbă, ce ştie să facă, ce capacităţi are. A: Dar din câte înţeleg toţi sunt cam la acelaşi nivel. D: Nu, căci experienţa lor diferă, şi acolo sunt inuaki care au anumite aptitudini sau înclinaţii. Unii se pricep la construcţii, alţii la plante, alţii la educaţie. Asta nu înseamnă că ceilalţi nu ştiu aceste lucruri. Acolo trebuie să înveţi de toate şi după ce ţi-ai însuşit informaţiile poţi vedea ce ţi se potriveşte cel mai bine.A: Voi aveţi cupluri? Soţ şi soţie? Sexe diferite? D: Sunt sexe diferite, formează cupluri, dar nu este ca aici. Acolo nu te obligă nimeni să stai, dacă nu îţi mai doreşti acest lucru. Poţi oricând să rămâi singur sau să îţi cauţi altă pereche. Copiii de asemenea pot sta cu părinţii atunci când ajung la maturitate, însă nu se întâmplă acest lucru. Este voie, dar nimeni nu simte nevoia. Acolo, toţi sunt prieteni. A: Se întâlnesc ca aici, la petreceri? D: Ei se întâlnesc oricând doresc, însă nu am văzut petreceri ca aici. A: Dar dacă cineva se ceartă cu vecinul? D: Nu există aşa ceva. Nu am auzit să se fi întâmplat. Dacă totuşi există o divergenţă se cheamă consiliul şi se face apel la Codul Legilor, însă de foarte mult timp nu s-a mai întâmplat asta. A: Ce este Codul legilor? D: Este un cristal uriaş, în care strămoşii lor au lăsat scrise anumite reguli. De fapt sunt reguli universale. Când ai o problemă, pui mâinile pe cristal şi acesta îţi trimite în cap soluţia, în conformitate cu normele înscrise acolo. A: Cum îţi trimite în cap? D: Nu ştiu exact, deoarece nu am făcut asta niciodata, dar am înţeles că sunt ca nişte imagini care îţi apar arătându-ţi ce trebuie să faci. A: Şi se respectă? D: Sigur! A: Bine, dar dacă cineva zice că el nu vrea acest rezultat, el vrea să facă altceva şi nu este mulţumit! D: Nu se poate. Cum să nu facă ceea ce a văzut? Toţi respectă acest lucru. A: Bine, dar să presupunem că nu vrea, s-a hotărât să omoare entitatea care i-a adus un prejudiciu. D: (râzând în hohote) Este imposibil. A omori pe cineva înseamnă să te omori pe tine. Prin ucidere se creează o perturbare în Matrice, care se întoarce şi îţi face rău. Aşa ceva nu s-a mai pomenit. Poate că a existat în trecut, însă ei au ieşit de mult din ceea ce aici se cheamă legea cauzei şi a efectului.
Nu ştiu cum să te fac să înţelegi,însă ei nu ştiu să facă rău. Nu cunosc aceste lucruri. Pur şi simplu nu există. Ţin minte că atunci când am aflat că au existat asemenea forme de gând mi s-a părut o aberaţie. A: Dar au existat? D: Da, dar cu mult timp în urmă. Am învăţat despre aceste lucruri, însă ele nu mai pot fi trăite astăzi. A: Îmi poţi traduce în ani tereştri? D: (după o lungă perioadă de gândire) Cam cinci sute de mii de ani! A: Deci voi de cinci sute de mii de ani trăiţi aşa, într-o simbioză perfectă? D: Nu, de mai puţin, la început a fost greu şi pentru ei, până s-au desprins. A: S-au desprins de ce? D: Aş dori să continuăm discuţia data viitoare. A: Sigur. Îmi iau rămas bun de la David şi caut să înţeleg tot ceea ce a vrut să îmi spună. Uitându-mă în urmă, îmi dau seama că aş fi putut pune alte întrebări, mult mai orientative, mai punctuale, însă noutatea informaţiilor m-a bulversat, făcându-mă întrucâtva să îmi pierd concentrarea. Mă hotărăsc să îmi notez anumite aspecte ce consider că ar trebui reluate.IIA: Mă gândeam să îmi mai explici odată cum este cu locuitul pe Inua. Au casele lor individuale sau sunt la comun? D: Nu, fiecare are casa lui. De fapt nu sunt case ca aici şi nu există blocuri. A: Dar cum sunt casele lor? D: Sunt construite în pământ. Ei şi-au dat seama că nu are rost să le facă la suprafaţă, căci ar pierde foarte mult sol şi de aceea le construiesc înăuntru. Deasupra caselor poţi cultiva plante şi în acest mod totul poate fi folosit optim. A: Din ce sunt făcute casele? D: Pereţii sunt făcuţi dintr-un fel de nisip, care se amestecă cu praf de cristale, de diferite tipuri. Acestea sunt topite cu ajutorul undelor, la fel ca navele, iar din acest amestec rezultă plăci mari, care pot fi tăiate la dimensiuniie dorite. Acestea se pun în pământ şi se unesc tot prin topire, făcându-se un fel de cub perfect. A: Au mobilă? D: Da, dar altfel şi toată este făcută din materiale naturale. Ceva foarte asemănător cu bambusul sau lemnul, şi nu există materiale textile. A: Adică ei umbla goi? D: Da, dar este ceva normal. Ar fi ciudat să se îmbrace. A: Nu le este frig? D: Nu, căci dacă le este frig, cer din Matricea Universala căldură. A: Cum adică? D: Dacă mie mi-e frig, mă racordez la Matricea Universală şi cer caldură. În acel moment corpul meu se încălzeşte şi senzaţia de răcoare dispare. Este ca şi cum organismul meu mă ajută şi îşi ridică temperatura. A: Poţi face aşa ceva şi aici? D: Da, dar nu ţine mult, căci aici sunt multe interferenţe. A: Şi Iumina cum o obţin? D: În acelaşi mod. Cer Iumină din Matricea Universală şi o obţin. A: Adică dacă eu cer acum lumină şi mă conectez la matrice, se luminează camera? D: Cu siguranţa nu. Aici nu este încă posibil, dar va fi. Momentan există perturbaţii şi nici tu nu eşti capabilă să faci aşa ceva, cel puţin nu pe o perioadă mai lungă de timp, poate cu ajutor şi concentrare să reuşeşti, însă efectul va dispărea după câteva secunde, deoarece câmpul morfogenetic al Terrei nu permite. A: Ai spus că nu încă. Va fi posibil? D: Chiar mai curând decât crezi. A: Când? D: Destul de curând. Tot ce îţi pot spune este că vei apuca să vezi. A: Poate într-o altă viaţă! D: Nu, sigur în aceasta. A: Îmi poţi da detalii? D: În curând planeta va face un salt vibraţional. A: Adică faimosul an 2012!D: Da. Planeta va intra în cea de-a cincea dimensiune şi atunci… A: Cum să intre în a cincea dimensiune, când noi suntem în a treia? Sărim peste a patra? D: Noi suntem în a patra dimensiune! A: Nu, noi avem o lume tridimensională. Asta ştie toată lumea. D: Toată lumea care nu vrea să considere ca fiind dimensiune şi latura temporală. A: Timpul este o unitate de masură! D: Ca şi lungimea, lăţimea şi înălţimea! A: Da, dar a fost inventat de oameni. D: Şi lungimea, lăţimea şi absolut tot ceea ce se poate măsura şi contabiliza pe acest pământ a fost creat de oameni.”

Author: Oana Daniela Ionita

Eu despre mine...mai bine va las pe voi sa va spuneti parerea, buna sau rea!

4 thoughts on “Postul lui Adi. Capitolul 3.”

  1. salut … ma gandeam ca esti ocupata …ca filmezi …dansezi..sau invers… Scrii . . . citesti-ca sa scrii -ca altfel de unde naiba scrii toate ipotezele ?… zambesc . . . este ceva intamplator in apropierea noastra ?
    Lumea e asa cum este – si ca dansa suntem noi .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *