Invitatie la vernisaj.
Fotografii realizate de Florin Ghioca. un coleg de breasla foarte talentat, care a fost prezent la niste evenimente memorabile in Afghanistan. Fapte, intamplari si trairi din timpul razboiului vazute prin obiectivul camerei de fotografiat.
Oana Ionita, cea cu care te intalnesti pe Prima Tv, la sala de dans,
in Ibiza si aici pe blog.
Acum a inceput sa prinda curaj si sa impartasesca cu voi, frumusetea dansului, a vietii agitate de persoana publica, daruirea de artist, munca de impresar si bucuria de a fi om.
Imi place la nebunie sa iti povestesc despre: pasiunile, intamplarile, realizarile sau esecurile mele.
E fun! Sper sa iti placa.
Daca iti place, daca ai o opinie sau daca esti contra afirmatiilor mele, lasa-mi un comment, orice parere este binevenita.
Let’s dance!
ce facem cu copii astia?
[Reply]
oana Reply:
March 6th, 2010 at 01:47
E o invitatie la un vernisaj. Fotografii realizate de un coleg de breasla foarte talentat care a fost prezent la niste evenimente memorabile. Fapte, intamplari si trairi din timpul razboiului vazute prin obiectivul camerei de fotografiat.
[Reply]
poor kids…
♪♫▪♦~♥~♦▪♫♪♪♫▪♦~♥~♦▪♫♪
[Reply]
Da, e dramatic.
Nu cred ca e nevoie sa mergem atat de departe in lume pentru a vedea cat de plina e de situatii socante.
Spre exemplu, am fost anul trecut in vara pentru stagiul de practica de specialitate la un sanatoriu unde, pe langa faptul ca erau cativa pacienti diagnosticati gresit, singurul tratament ce li se oferea, pe langa cel medicamentos (de la care se mai si moare din cand in cand de sindrom neuroleptic malign, in caz de supradoze), era tratamentul cu indiferenta.
Era o tuta care folosea teste expirate ce indicau tendinte acolo unde avea nevoie de diagnostic clar si bine diferentiat; tuta care in loc de a investi fonduri in instrumente de evaluare, folosea respectivele fonduri pentru a cumpara jocuri puzzle si creioane de colorat… incercand astfel sa faca (desi doar aparent) partea de tratament ce se ofera inainte de exteranre, desi internarile se faceau pe termen lung (un individ era internat de 30 de ani!!!)…
Ma intreb cat timp va mai dura pana cand media va face publice aceste mizerii practicate de impostori ce isi iau posturile fie cu fundul, fie cu o caruta de bani.
E si mai socant cand vezi ca celui mai coerent pacient (dintre cei 6 pe care i-am evaluat) i-a fost pus, in prealabil, diagnosticul de retardare mentala de gradul II (un IQ sub 50-55 si deprinderi pana la nivelul clasei a doua de scoala normala) fara sa i se fi aplicat un test de inteligenta…
Stiti ce spun o gramada de studii? Ca majoritatea tulburarilor mentale pot fi tratate (retardarea mentala e o exceptie, desigur)… cu un tratament adecvat (desigur ca pot exista si esecuri din diverse motive, insa nu intr-un mod atat de generalizat).
Un alt exemplu… pentru o educatoare de la o scoala speciala notiunile de “cald” si “rece” sunt sinonime!
E frumos sa aratam cat de grava e situatia in afara tarii, insa in privinta impostorilor, chiar si de talie joasa, de la noi din tara, nu prea spune nimeni nimic.
[Reply]
stii despre copii din africa? nu de cei care mor de foame, vorbesc de cei 200.000 de copii-soldati, luati de la familiile lor ori ca sa fie ucisi, pusi sa munceasca in sclavie sa sape dupa diamante sau chiar cu AK-47 in mana tragand cot la cot cu benzile de africani care fac comert cu diamante.
copii aia chiar au nevoie de ajutor, traiesc asa de multi ani.
[Reply]
Uite o carte exact despre copiii Afganistanului.
http://asacredeu.wordpress.com/2010/04/27/exista-o-cale-de-a-fi-din-nou-bun/
Foarte buna!
Imi pare rau ca am ratat expozitia…. Tine-ne la curent cu astfel de manifestari! O zi frumoasa!
[Reply]