Dupa ce toata vara am trait cu impresia ca viata trebuie traita in fiecare zi la fel de intens…iluzii frumose, carti filozofice si filme memorabile, ce parca te aduc la viata si te ajuta sa-ti limpezesti gandurie pentru noi inceputuri….Dupa ce am realizat ca sunt atatea lucruri frumoase care se intampla cu noi. Dupa ce m-am bucurat in fiecare zi de frumusetea vietii…a venit si ziua cand m-am oprit!

Ziua cand te trezesti si vrei sa inchizi ochii la loc ca sa visezi. Nu-i asa! Nu se poate! Oricat de mult ne dorim sa traim in poezie, muzica sau dans, vine un moment de liniste profunda, in care ne socheaza frica confruntarii cu realitatea.

Pauza este cel mai groaznic moment. Stopul la care te opresti si nu sti in ce directie sa pornesti. Tacera morbida si tristetea apasatoare. Granita intre iluzie si realitate, adrevar sau fals, viata si moarte.

Inca o zi! O zi in care cazi in tacere.

Am mers astazi cu Toni ultimul drum. Am mers cu totii…asa cum o facem mereu la fiecare filmare sau plecare prin tara. Am mers pentru ultima data, numai ca de data asta mult mai incet si in liniste. Am plecat in cortegiu cu Dezbra si Tavi la brat si bebelusele in fata. Ne era atat de greu sa vorbim, desi toata lumea vroia un interviu. Ce sa spunem? Ce este in sufletele noastre numai D-zeu stia!

A fost o inmormantare asa cum i-ar fi placut lui Toni, insa cu siguranta nu ar fi vrut sa ne vada tristi, ci spunand bancuri si glume. Nu ar fi vrut niciodata sa plangem pentru el.

Dupa ce acum mai bine de 20 de ani am fost la inmormantarea bunicilor mei, a fost pentru prima data in viata mea cand am trecut prin suferinta de a pierde un prieten si coleg tanar, cu care am petrecut atatea momente frumoase in ultimii 5 ani.

Pentru mine a fost crunt sa vad cum pleaca Toni. Poate sunt prea sensibila sau poate admosfera sfasietoare te obliga la indurerare. A fost o zi care nu credeam ca o sa vina vreodata.

Sunt convinsa ca multe din afirmatiile si concluziile trase de pe urma decesului lui Toni, au fost pentru a mediatiza efectele pandemiei. Multi m-au sunat si m-au intrebat daca am facut un test sau vaccin sau daca am patit ceva.

Haideti sa va explic.

Medicii au spus ca avea acest virus A( /H1/N1) in organism cu 8 zile inainte de internare. Imi este greu sa cred ca eu nu am nimic. Este vorba de o pandemie, nu? Ar trebui sa fie extrem de periculos sa intri in contact cu o persoana avand o boala inalt contagioasa. Noi am plecat la munte impreuna(doar eu cu el in masina) spre filmarile de sarbatori, chiar cu 5 zile inainte de internare, am respirat acelasi aer timp de 8 ore. La filmare chiar am facut o gluma si am mancat de la el din mancare. Sunt o fire destul de sensibila la raceli, chiar e posibil sa nu am nimic? Nici macar o raceala avand in vedere ca in scoala luam orice raceala foarte repede.

Este cumva vorba de o mediatizare a unui virus care se doreste a fi condus spre manipularea maselor?

Oare asemenea “pandemie” functioneaza ca o gripa oarecare? In fiecare an mor oameni de gripa sau pneumonie. Nu am studiat medicina, dar imi pot da seama ca Toni pur si simplu nu a acceptat sa recunoasca ca este bonlav. S-a contrazis ca o sa se faca bine, tocmai pentru ca adora atat de mult ceea ce facea si nu putea sa stea nici macar o zi in casa sa se faca bine.

Asa a fost sa fie si nu ar trebui sa ne folosim de Toni sa cream stiri “senzationale” ca la Otv, doar pentru a vinde mai mult informatia sau acest vaccin(care cu siguranta are si efecte secundare).

Nu se mediatizeaza prea mult totusi acest virus?

Eu vreau doar sa-l lasam pe Toni sa se odihneasca in pace.

Sa-i purtam in memorie cele mai frumoase ganduri.

De multa vreme imi doresc sa realizez si eu un post pe acest blog … Insa nu am gasit nici timpul si nici ocazia …

Eu sunt Dexter, asistentul Oanei …

M-am obisnuit si imi place sa fiu “omul din spate” pe acest blog … Dar de data asta am facut-o, si nu pentru a iesi in evidenta, ci pentru ca sunt unul din oamenii care l-au cunoscut si au lucrat cu Toni. Asadar scriu acest post ca omagiu adus intregi sale cariere, si muncii depuse in toti acesti ani de viata.

Eu sunt administrator IT, si am ajuns sa il cunosc pe Toni si pe toti cei de la Cronica, acum 3 ani si jumatate, si pot spune ca am ceva amintiri frumoase legate de el.

Ca orice artist Toni avea momente de geniu … pe care intotdeauna le impartasea, cu cel pe care il numea “bunul meu prieten si mare artist, Dezbracatu”.  Intr-una din vizitele mele la el, am avut ocazia sa vad cum ajungea Toni Tecuceanu sa imite diverse personaje … studia carti de genul  “Eu si personajul”, “Arta teatrului”, etc. Am avut ocazia sa il ascult cum o imita pe Maria Ciobanu …. cantand sau pe cel ce a fost Inalt Prea Sfintia Sa Teoctist; respecta divinitatea, ba chiar se temea s nu-L manie vreodata pe cel de sus si de aceea a refuzat de fiecare data rolurile de diavol din scenetele de la Cronica. Am avut onoarea sa il cunosc pe unul din prietenii sai, Liviu, fost camarad in Angola. Astazi am vorbit cu el la telefon si l-am rugat in zilele urmatoare sa ne vedem ca sa postez un articol cu cateva amintiri din misiunile de mentinere a pacii la care Toni a participat.

Mai jos … aveti farsele pe care Toni mi le-a dat personal, spunandu-mi: “ia-le, ca astea se aud bine, eu le-am inregistrat la radio”

Mi-as dori ca maine la “ultimul spectacol, “ultima sceneta”, Toni sa fie aplaudat furtunos de toti cei prezenti, la “scena deschisa”, asa cum ii placea sa traiasca pe scena …

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace !

Maine la ora 12:00, il vom conduce pe colegul si prietenul Toni pe ultimul drum.

Cine vrea sa-i aduca un ultim omagiu si sa-i aprinda o lumanare, poate sa se alature echipei cat si familie, la Biserica Razoare( Sf.Vasile), Biserica lui Toni de suflet, maine de la orele 12:00.

De la ora 13:00, il vom insotii, spre Cimitirul Ghencea( Civil), pe cel care ne-a fost alaturi atatia ani. Toni Tecuceanu, un om puternic cu suflet de copil, un actor mare si un coleg de nadejde.

Odihneste-te in pace, prieten drag!

Ce se intampla este ireal.

Un om cu atat pofta de viata, actor de exceptie, coleg si prieten bun, a plecat dintre noi.

Stirea ca Toni a ajuns la spitalul Matei Bals in stare de urgenta si ca are slabe sanse de viata, ne-a tulburat pe toti. Eram plecata din tara cand m-a sunat Codrut sa-mi dea vestea.

Era de necrezut…

Initial am crezut ca este o gluma proasta, dar nu a fost asa. Pana in ultimul moment am crezut ca o sa-si revina. Toni era un luptator, nu avea cum sa-l  rapuna o simpla raceala! Nu a fost insa o simpla raceala pana la urma.

Am fost la munte impreuna pentru filmarile de sfarsit de sezon.  Am plecat doar noi doi in masina si am avut timp sa vorbim cat nu am facut-o in toti acesti ani petrecuti impreuna. Imi povestea despre viata lui, trecutul si prezentul, despre toate planurile pe care le avea pentru noul an. Ne confesam, dadeam sfaturi si trageam concluzii. Vroia sa faca un stand up comedy, ii placea sa-i faca pe oameni sa rada, se hranea cu zambetele celorlalti.

Toni Tecuceanu era optist, puternic, un adevarat profesionist, onest si credincios. A stiut sa ne faca sa zambim mereu, chiar si atunci cand am fost tristi. Acum insa nu o mai poate face.

Nu pot sa cred ca Toni nu o sa mai vina la filmari. A ales sa plece spre o lume mai buna, a ales un alt loc mai linistit, de unde o sa ne vegheze. Imi este greu sa mai scriu ceva despre el. Sunt atatea de spus si prea putine cuvinte pentru actorul, colegul si prietenul Toni. Este greu, imi este foarte greu sa cred ca nu mai este printe noi…

…mergem la munte!

Echipa Cronicii se muta pentru 3 zile la Predeal si Brasov, la ski, la sapuneala cu bulgari si distractie si evident filmari si munca.

Inca nu am terminat sezonul filmarilor, dar cu totii simtim nevoia apriga de vacanta.

Dupa ce Bucurestiul a fost acoperit azi in zapada si zapacitde trafic, nervii tuturor soferilor bucuresteni au fost intinsi la maxim. Am parcurs un drum de 1km, intr-o ora, m-am rotit in cerc cu tot cu GPS, pana m-am hotarat sa ma bag in linia infinita de masini, ce astepta trecerea orelor indefinita.

Vina…vina este a tuturor! Dupa ce ne saturam sa dam vina pe masinile de deszapezit, primarie, altii si iar altii, realizam ca sunt masini care in secolul nostru nu sunt echipate pentru a circula nici macar in conditii normale de vreme, ci doar sa sustina caroseria ruginita a vreunei Dacia 1310. Nu am nimic cu nimeni si eu am avut 2 ani Oltcit, dar stiti ca s-a inventat si metroul, asta pentru cei care sustin ca masina este un necesar.

Daca nu aveam masina plina de costume, as fi lasat masina unde era si astfel nu mai intarziam la filmari, doar pentru ca e mai logic. Tind sa cred ca si ceilalti soferi aveau masinile pline…

Nimic pe lumea asta nu-i neceasar! Suntem noi prea rasfatati si obisnuiti cu lucruri facile, iar atunci cand ne-om lovim de pragul de sus, o sa ne trezim la realitate.

Sa nu mai dam vina pe nimeni, se circula greu si asta pentru ca ne-a prins iarna pe nepregatite (ce cliseu!). Nu am apucat sa schimbam cauciucuri, haine groase sau de achitat abonamentul in rate lunare la METROREX.

Of! E grea viata, nu?

Mai bine sa ne bucuram ca a venit iarna, ca vin sarbatorile, ca luam concediu si cel mai important lucru ca suntem in viata si putem sa ne bucuram de tot ce se intampla in jurul nostru.

Viata e frumoasa si merita traita la maxim, in special ca e luna cadourilor, a familiei, prietenilor, sarbatorilor si e luna noastra!

Let’s dance!

Razand , risti sa pari nebun.

Plangand , risti sa pari sentimental.

Intinzand o mana cuiva , risti sa te implici.

Aratandu-ti sentimentele , risti sa te arati pe tine insuti.

Vorbind in fata multimii despre ideile si visele tale , risti sa pierzi.

Iubind , risti sa nu fii iubit la randul tau.

Traind , risti sa mori.

Sperand , risti sa disperi.

Incercand macar , risti sa dai gres.

Dar daca nu risti nimic , nu faci nimic , nu ai nimic.

Asta este tara noastra Romania si nu este vina ei ca este populata!
Suntem mandrii de ea sau nu, suntem multumiti de noi…dar oricum ne gandim ca nu putem schimba lucrurile. Ba da! putem sa incepem schimbarea cu noi.

In seara asta, super emisiune de 1 Decembrie, chiar daca e 2 Decembrie, Caragiale, moravurile, “plebicistul” nu moare niciodata!
Mare surpriza in partea a treia, invitat de onoare, pus la inaintare, intre cei doi carcotasi.
Vizionare placuta!

“Despre Oana Ioniţă, cunoscută de majoritatea romanilor ca bebeluşa Oana de la Cronica Carcotaşilor, se poate spune că este o femeie de succes, care iubeşte foarte mult dansul şi teatrul, şi care ştie să se bucure de lucrurile mărunte.”

Buna tuturor, pe noul site!
Incerc din rasputeri, sa ma updatez tehnologiei WordPress.
De doua zile incoace nu mai pot dormi, manca sau relaxa, de atata entuziasm in a-mi edita noul blog.
Toti lauda aceasta platforma ca fiind extrem de facila si in acelasi timp complexa.
Eu deocamdata o vad doar complexa. E ca atunci cand te obisnuiesti cu Sagem si toti cailalti vorbesc de Nokia.
Am trecut si prin experienta aceasta si ca sa fac o mica paranteza, Primul meu telefon de acum 12 ani, a fost cea mai longeviva relatie pe care am avut-o cu un telefon. Acel Sagem cu siguranta ar fi facut fata si in zilele da azi, daca nu il lua mama in primire. De atunci am Nokia si schimb telefonul odata la 2 ani, pentru ca nu face fata busiturilor…of, ce sa te faci cu blondele!

Gata cu discutiile lungi, sa trecem la subiect.
Dupa cum ati observat, pe piata media au aparut niste spoturi foarte haioase, cu o realizare de exceptie.
Ele sunt spoturile care se difuzeaza cam pe toate posturile TV, sunt spourile Digi, de care suntem foarte mandrii. Eu, Carcotasii si echipa de productie.

Dupa cateva filmari rapide, Silviu(producatorul de la Topul Rusinica), care a insitat sa faca din noi:
tenismeni, fotbalisti, arbitrii, Sharon Stone, Cristina Aguilera si, Rambo si alte paresonaje.
Ce a iesit puteti vedea si voi in link-urile de mai jos.
Vizionare placuta!

Revenind la Romania si la minunata Cronicuta, ma bucur ca sezonul de anul trecut, mi-a descis o noua poarta. Pe langa oferta care mi-a fost facuta, aceea de a prezenta o emisiune de divertisment, am avut onorea sa joc in cateva din scenetele de la Cronica, alaturi de colegii mei “specialisti”.

Dupa ce am castigat increderea colegilor mei, in urma personajului- pe care l-am jucat fara vorbe- Elena Basescu, am fost primita cu drag in randul echipei ca un alt om, care de data asta poate interpreta niste personaje.

Voi ce ziceti, ar trebui sa continui, sau mai bine imi dau demisia. As ramane macar cu dansul, ca la asta mai ma pricep cat de cat…hi!hi!