January26
Dupa ce s-a mai linistit tevatura cu Revu’ si scandalul “Vaccinu’ “, pot sa zic linistita ca a inceput un nou an! Parca niciodata nu s-au intamplat atat de multe intr-un timp atat de scurt!
Revin la meseria mea, asa cum m-au sfatuit unii care comenteaza pe aici. Pentru mine a fost prea mult sa vad, cat de departe se poate merge cu rautatea. Ca daca ai facut balet, care va sa zica, nu ar trebui sa ai pareri, nici macar personale, tocmai de aceea am fost nevoita sa mai inchiriez unele, de la Oana cea care a mai citit cate ceva la viata ei si sa ne confruntam in afirmatii.
Asadar, am organizat un workshop si o serata dansanta, pentru a ne mai dezmorti oasele si a vedea altceva decat balansul sacadat al mainii pe house. Daca nu stiati la noi in tara nu se mai danseaza de mult intr-o discoteca, cel mult poate in Salsa si in locurile unde vin dansatori profesionisti sa se relaxeze, in rest chill.
La noi in discoteca sau club(ca suna mai a fitza!), se agata sau se prezinta garderoba, asa ca dansul a disparut cu desavarsire, fiind inlocuit cu semnale animalice de conversatie in zgomot.
Workshop-ul de week-end-ul trecut a fost o reusita, pentru cei care il asteptau de mult pe Salah. Apoi petrecerea la care au venit doar 240 de persoane, acompaniati de Salah care nu a stat nici o clipa, s-a lasat cu dans pana spre dimineata.
Stiu ca am facut un lucru bun pentru copii, pentru dansatorii profesionisti si mai ales pentru mine, dar sunt foarte dezamagita de un singur lucru. Acest lucru nu este faptul ca am pierdut bani, pentru ca pe de o parte ma asteptam.
A fost prima experienta de genul acesta si m-am incapatanat sa fac totul pe cheltuiala mea. Toti tragem sa fim impliniti(financiar vorbind), dar sunt mult prea putini care intr-adevar realizeaza ceva pentru ei. Eu am castigat frumusetea de a darui, iar bucuria celor care au venit la workshop a fost cel mai mare castig pentru mine.
Singurul lucru de care sunt dezamagita este lipsa de interes; usurinta cu care egoul nostru explodeaza, rautatea si gelozia.
Romania este o tara in dezvoltare, iar din punct de vedere al dansului asa cum am mai spus, suntem in epoca de piatra.
Sunt prea multi dansatori care declara ca-s cei mai buni in Romania, nu avem loc de mediocrii care se considera cel putin, Barasnikov… nu este posibil ca atata timp cat tu nu ai iesit din tara, sa afirmi ca suntem autosuficienti.
Suntem prea mari si am uitat sa fim umili, sa acceptam si sa invatam.
Am participat in afara la astfel de evenimente in Cehia si Spania si este incredibil cat de comunicativi, deschisi si optimisti sunt oamenii…
As incerca sa mai fac evenimente de genul acesta, nu numai pentru dansatori, ci si pentru cei care inca mai cred intr-un regim de viata dinamic(miscare, mancare sanatoasa, odihna, program chibzuit si zambet sincer).
Hai sa nu mai fim tristi ca doar a inceput anul, nu!
Let’s dance!
