Sa luam cateva situatii:

1. Suntem in autobuz si vedem un tanar care probabil asculta sa zicem house, pe care il vezi ca este departe cu gandurile, care adopta o tinuta lalaie, dezordonata si dezinteresata, si care este incercanat. Stii ce-ti vine in cap: “un alt drogat!”

2. La semafor, o batrana inghetata de frig, cu hainele rupte, parcurge strada, fara a cere nimic, departe in lumea ei, parca cere ajutor, dar cu siguranta mentalitatea sociala ne face sa gandim ca este doar un personaj real din Filantropica, o alta cersetoare.

3. Vezi in fiecare seara, cum se plimba toata protipendada Bucurestiului de la o televiziune la alta. Fete blonde, brunete, bretonate, siliconate sau botuxate, care se apuca de cantat peste noapte sau care intra in direct doar pentru a se face cunoscute…ce gandesti, te intreb? “O alta pitipoanca in plus in Bamboo”, probabil!

4. O studenta vine din Moldova la Facultate de Filozofie, ii plac motoarele si muzica Rock’n Roll, isi doreste sa scrie cateva carti… si o cariera in televiziune…Da! O sa zici,”uite-o si pe viitoarea Mihaela Radulescu”.

5. Iti arunci un ochi duminca la Carcotasi si o vezi pe blonda ca la un moment dat ca isi da cu mana prin par, mai verifica niste cadre in monitor si cam atat, ei bine ce gandesti: ” s-a facut si asta vreo dorobanteanca, de a inceput sa aibe fitze!”(exemplu concret de la un coment).

Ne dam cu parerea prea repede, inconjurati de concepte firave, frustrari ascunse, idei preconcepute, mesaje subliminale ale copilariei primite de la parinti sau altele. De cele mai multe ori parerile noastre sunt jocuri ale constiintei care se bazeaza doar pe trecut. Nu stim sa gandim in afara noastra, sa incercam sa simtim ce simt ceilalti si poate sa ne dam seama ca poate:

Baiatul care asculta house este un student la medicina care a citit toata noaptea inainte de examen.

Ca batrana a fost data afara din casa de copiii pe care i-a iubit tota viata si in lupta lor pentru bani, au trecut peste orice. O batrana care nu mai isi doreste decat sa-si regaseasca familia pierduta si o vorba buna.

Ca poate ca ai drepatate in ceea ce priveste tinerele in cautarea gloriei de la tv.

Ca poate moldovencele sunt mai descurcarete, mai luptatoare si daca cineva merita, nu trebuie discriminat.

Ca poate blonda de la Cronica nu a facut decat un simplu gest, care nu are nici o legatura cu mintea bonlava a unora.

Pareri, pareri, pareri…doar ca sa obosim mai mult si sa ne incarcam de energie negativa. Stiu ca este greu sa ne controlam gandurile, dar atunci cand vedem ca egoul trece granita constientului, sa-l oprim. Nu poate decat sa distruga frumosul din noi.

Fiti oameni frumosi, cum zice Puric si analizati-va si pe voi noaptea cand puneti capul pe perna. A doua zi o sa va doriti poate sa mai schimbati cate ceva.

Ce poate fi mai frumos decat sa zbori, sa iubesti, sa daruiesti, sa construiesti, sa traiesti, sa fi liber.
Nimic nu ne sta in cale, azi deschidem ochii si realizam ce ieri era doar un vis, ca orizontul nu are limite si ca atunci cand suntem acolo sus numai conteaza nimic.

Suntem un particula de atom, din acest imens?
Suntem o farama sau suntem un intreg?
E o intrebare la care am incercat sa raspund mereu.
Cred ca suntem de fapt intregul din noi, noi formam universul si orice gand, fapta sau dorinta poate stimula matricea universala.

Azi am chef sa filozofez, un pic, tocmai pentru ca ador sa zbor.
Ador sa fiu in avion si sa privesc in jos. Sunem asa de mici, ma gandesc uneori, dar asa al naibi de importanti!
Ne-am infectat de mizerie spirituala, de legi fara sens si reguli in zadar. Uitam sa fim puri si sinceri, cu noi si cu restul.
Numai invatam din greseli, ajung greselile sa ne invete pe noi.
Alegem drumuri proaste ce ocolesc spiritualitatea si cunoasterea.
De ce suntem atat de rai cand putem iubi.

Acolo sus, deasupra norilor, viata numai are sens sau doar viata mai are sens.Ce frumos este acolo sus in nori, unde este mereu soare.
Acolo exista pacea absoluta.

Curand cred ca se va face o separare clara, intre cei care vor dori sa continue pe pamant si vor reusi sa aduca o schimbare si cei care vor pleca, cei care urasc, muradaresc lumea de idei mincioase, egoistii care nu se satura niciodata de nimic.
Nu sunt nebuna, dar cred ca lumea mai are o sansa. Nu trebuie decat sa deschidem putin ochii si sa lasam sufletul sa vorbeasca. Se vor produce schimbari majore cu noi, planeta, animale, plante, oameni.
Mergem intr-o directie proasta, defavorizand tot ce ne inconjoara, concentrandu-ne doar pe noi insine. Asta nu-i in totalitate rau, atata timp cat urmarim si un interes comun.

Oameni buni, nu aruncati gunoiul pe strada, nu cumparati mai mult decat consumati, nu jicniti, nu va invidiati (exista loc pentru toata lumea si cu siguranta o sa fim rasplatiti pentru faptele noastre), nu omorati animale, care nu v-au facut nici un rau sunt si ele suflete ca si voi.
Un sfat, cumparati pungi ecologice, pe care le puteti spala si refolosi, incercati sa nu aruncati uleiul incins dupa gatit la chiuveta, puneti-l separat intr-o sticla (se pierd resurse majore de apa, Un litru de ulei face aproximativ un milion de litri de apa nonpotabila, cantitate suficienta pentru o persana de 14 ani si repet, NU ARUNCATI GUNOIUL ORIUNDE, ganditi-va ca si acolo poate fi casa voastra.
Fiti raspunzatori pentru faptele voastre si hai sa incercam sa construim cu totii o lume mai curata si mai buna.

Mi-as dori ca mesajul meu sa ajunga la cei care considera ca nu este necesar efortul atata timp cat exista firme de salibritate, femei de serviciu pe scara blocului, parinti care spala dupa ei. Aceasta categorie de oameni sigur nu este interesata de carti, bloguri sau piese de teatru, dar daca-i zariti pe strada, la metrou, in discoteca sau in masina tunata ce urla a manele, va implor nu fiti indiferenti, spuneti-le sa respecte pamantul, asa ne vor respecta si pe noi, dar si pe ei.

Sa nu fim nepasatori la ce se intampla si nici la ce se va intampla cu noi, de acum incolo.
Hai sa ne bucuram de ce avem aici, acum, dar si deasupra norilor!
Iubiti planeta asta, din ea suntem facuti si in ea ne vom intoarce, iubiti totul, iubiti-va si respectati-va asta-i tot ce mai conteaza acum.

…sau de fapt noi suntem indiferenti la ce se intampla in jurul nostru?

Privesc si ma intristez…suntem spectatori ai propriei vieti…

Ne doare atat de mult cand cineva ne loveste si incercam sa primim mila, iar atunci cand atacam, nu ne punem niciodata in locul celui atacat.

Sunt fraze fara nici o legatura si totusi sunt situatii desprinse din realitate.

De multe ori, totul se desfasoara atat de repede in fata ochilor nostri incat, ne trezim ca am mai luat o decizie, sau ne blocam in rutina, ca am mai parcurs o etapa spre nemurire, sau ca ne grabim sa ne ingropam, nu realizam cand ajungem batrani si ca am uitat sa traim.

Sunt trista si ma confesez voua, celor care probabil nu ma cunoasteti, dar incercati sa va faceti o parere…despre fata blonda care apare la Cronica, in fiecare miercuri.

De ce oare in viata ni se pun etichete, de ce si noi punem la randul nostru?

De ce nu ne place sa fim criticati, dar simtim cum creste adrenalina si se dezvolta imaginatia cand judecam pe altii, de parca am fi partasi la vietile lor. Sa fim complice la rautati, comentarii si sfidare. Ne place sa ne dam importanti si bagati in seama. Vrem ca maretele noastre fapte de vitejie sa fie luate in seama si puse la loc de cinste sau macar recunoscute.

Mi-as dori sa ma trezesc intr-o alta lume, in care totul are o alta culoare in afara de gri, alb sau negru.

Trec printr-o etapa foarte confuza a vietii mele si imi este greu sa iau o decizie.

Tocmai ce am citit zilele acestea, un mail anonim si parca printr-o coincidenta, (sunt convinsa ca si voua vi se mai intampla sa simtiti ca primiti mesaje subliminale, care va directioneaza) in indecizie mea, mi se comunica sa imi urmez sufletul si sa fac schimbari care ma determina sa pasesc inainte, spre cunoastere, autocunostere si provocare.

Nu stiu cum am ajuns aici, departe sau poate mai aproape decat imi imagiez, stiu doar ca atunci cand lumea ma vede, mi se pune o eticheta. Eu sunt, cutare, care face cutare chestie. De parca toti m-ar cunoaste. Nu mai cunoaste nimeni, noi nu ne cunoastem nici pe noi insine, oameni buni! Noi de multe ori luam o decizie si nici nu stim de ce am luat-o sau regretam lucruri pe care nu le constientizam pe moment.Si asta pentru ca nu judecam cu sufletul, ne pripim sa luam hotarari pentru altii sau impinsi de imprejurari.

Suntem complexati, frustrati, morocanosi, rai si pentru asta nu o sa fim multumiti niciodata nici macar de noi. Sutem condusi de atatia, incat uitam sa ne conducem singuri, uitam ca avem un liber arbitru, care da posibilitatea si creierasului nostru sa mai gandeasc. Evident, uitam ca avem de fiecare data si a doua optiune.

Va vorbesc in general, despre viata, nu incercati sa faceti analogi.

Oare sa fie de vina ceilalti, astrele, D-zeu, karma sau poate chiar noi?

Voi sunteti multumiti de voi, vreti sa schimbati ceva, regretati ceva, vorbiti vreodata cu voi insiva inainte de culcare, atunci cand va faceti rugaciunea?

V-ati gandit ca vorbiti prea mult cu ceilalti si ca uiati sa vorbiti cu voi? Eu m-am gandit si mi-am dat seama ca am cunoscut acum cateva luni, o fata pe numele ei Oana, ea stie ce vrea, cunoaste drumul spre iesire, trebuie doar sa o ascult.

Din cauza asta am fost de multe ori nemultumita, nesigura sau nefericita,pentru ca nu am ascultat-o!

In toata “mizeria” morala, sociala si politica in care traim, un lucru este cert, sufletul, imi arata directie voi gasi iubire, fericirea si adevarul. Daca alti o sa considere ca am gresit, ca am luat-o intr-o directie gresita, ca am crezut in situatii si in oameni, nu o sa fiu dezamagita, cel putin decizia mi-a apartinut, nu dau vina pe nimeni si asta inseamna ca am mai invatat ceva in drumul prin “mizerie”, a fost un sut din care trebuia sa invat ceva. Stiu ca inainte sa vin aici, pe pamant, mi sa dat un traseu, am semnat un “contract”, sau mi-a fost scris ceva, depinde de mine daca aleg drumul stramb sau pe cel drept sa ajung acolo unde mi-am propus.

Iubiti, fiti fericiti si nu uitati de voi!

Intotdeuna am zis ca, daca gandim negativ, atragem raul, daca suntem tristi, ne vom afunda mai mult in mizerie.