Articole noi
August29
Browsing Vacanta
Emisiunea aniversara
March11
In fiecare sambata seara, timp de 10 saptamani la Prima Tv cam tarziu ce-i drept, sa va difuza emisinea aniversara Cronica Carcotasilor, 10 ani de difuzare.
Ce-i drept Prima TV putea sa faca un efort pentru difuzarea emisiunii la o ora de prime time, dar probabil ca asa cum zic si colegii mei nu sta totul numai in ora de difuzare sau postul de televiziune, important este cat de calitativ este produsul (emisiunea)…si le dau dreptate! Chiar daca traim in Romania.
Oamenii au nevoie din ce in ce mai mult de cultura, arta, educatie si mai ales de calitate in toate.
Pozele alaturate arata cum arata bebelusa acum si schimbarea provocata de trecerea anilor in echipa Carcotasilor…ha!ha!ha! Cum ar fi!!! Atunci vor exista niste bebeluse martiene care sa danseze pe stilul electro-future-astronomic-speed…pe muzica de la One Fm. Kiss Fm va deveni un fel de Romantic Fm, va dati seama ca Lady Gaga va deveni un fel de Liza Minelli…ce tare!
Antes de El Show
February10
Inainte sa inceapa distractia, pentru ca saptamana viitoare chiar incepe distractia(pentru cei ce nu stiu, Cronica revine cu forte proaspete), am ales ca ultima saptamana “antes de el show” sa mi-o petrec in Barcelona, orasul meu de suflet. Locul in care incep sa ma regasesc, sa ma relaxez, sa invat casellano, dar si catalana, sa mananc fructe de mare si paella(ma pasioneaza bucataria spaniola). Este fascinant cum intr-o tara care de afara se vede atat de unitara, catalanii, cat si bastii isi doresc atat de mult independenta. Madrilenii sunt certati cu catalanii, ca noi cu maghiarii, ma rog noi ne-am mai impacat, dar ei nu se lasa, care mai de care se considera mai tare.
Sarim la subiect, asadar imi petrec in acest supeb oras ultima saptamana de vacanta. Am vazut locuri minunate, am cunoscut oameni integri si am avut parte de actiune.
In premiera personala, am asistat la un meci de fotbal, chiar de pe gigantul Camp Nou( si aici microbisti o sa ma invidieze), dar doar pentru o repriza. Stadionul are o inaltime de 48 de metri si o suprafata de 55.000 de metri patrati, cu o capacitate de 98.787 de locuri, stadionul Barcelonei este cel mai mare din Europa. Am fost chiar in fata, tocmai ca am avut bilete intr-o zona buna, este intr-adevar impresionant, dar si frig. In general in perioada asta au fost cam 15 grade, insa pe stadion e altceva si cum nu sunt o mare fana am decis sa ma retrag dupa prima repriza.
..si asta pentru ca ca ma saturasem de cuvinte de genul ”gilipollas” si “hijo de puta” .Probabil ca sosise momentul sa-mi imbogatesc vocabularul… nu sunt o sfanta, dar urasc injuraturile.
Astazi m-am bucurat de actiune. Am parcurs 4,5 km pe un circuit in apropierea Barcelonei. Locul de unde se va face lansarea mondiala Audi A8, momentan avand doar 8 boxe, dar cu un potential fantastic, circuitul este inca in constructie, pentru ca lucrarile de amenajare au inceput doar in urma cu un an. Pe langa traseul muntos si foarte bine asezat, in folosinta mai au un alt circuit pentru moto cross, cat si o mica pista speciala pentru pilotii de curse. O curiozitate pe care nu am vrut s-o ratez a fost “locul de unde se salveaza vieti” spun ei. Acolo se pregatesc in principal pompierii, politistii si cei de la descarcerare. Asadar am vrut sa incerc si eu, evident!
Experimentul este in felul urmator: te asezi pe scaunul soferului, intr-o masina suspendata intr-o axa metalica ce se roteste la 180 de grade. In cateva secunde te gasesti atarat de centura de siguranta cu capul in jos. Folosindu-se de o procedura specifica, se eliberaza victima( adica eu in cazul acesta), fara a se desface mai intai centura de siguranta cum de obicei se procedeza, pentru ca se pot cauza traumatisme cervicale,ci prin impingerea picioarelor in bord, asezarea mainii stangi deasupra capului si sustinerea corpului intr-un echilibru ca atunci cand scoti centura sa nu iti rupi gatul…e de probat, dar acum nu va apucati sa rasturnati asina sa vedeti cum e!
Apoi ca sa fie ziua completa, am purces spre un club de tir, aflat in apropiere. A fost pentru prima oara cand am avut in mana o arma( de fapt vreo 4, printre care si un revolver), cu care am si tras. Ma stiu, nu nimeresc la cos, nu stiu sa prind si in general ratez orice tinta, dar astazi am nimerit din primele incercari. A fost foarte tare! Nu o sa uit niciodata ziua de azi…mi-as mai dori sa schiez insa nu stiu daca pentru asta voi mai avea timp…
Chiar daca inchei intr-un ton nostalgic si chiar daca incerc sa nu ma gandesc atat de des, imi este imposibil.
Saptamana viitoare vom incepe filmariele, oare cum va fi Cronica fara Toni…?
Hoy no me puedo levantar
November25
Maine plec la Barcelona.
Imi doream de mult sa revad muzicalul “Hoy no me puedo levantar”, de Nacho Cano, pentru care a trebuit sa astept 2 ani. La Madrid tin minte ca se juca in fiecare seara cu casa inchisa.
Va puteti imagina ce insemna asta; un spectacol de 4 ore, care se joaca in fiecare zi, mai putin lunea, cu sala plina…ce admosfera, ce lume, ce magie!
Am trait impreuna cu actorii, la toate vibratiile succesive ale muzicii, jocului si dansului.
Visez de atunci sa il mai vad odata, sa rad si sa plang, sa cant si sa dansez timp de 4 ore cu artistii.
Abia astept!
Probabil ca nu o sa va mai scriu nimic pana sambata cand ma intorc, dar macar o sa ma bucur ca am plecat din tara si pot respira in loc de taranie si tiganie, cultura si arta…
Let’s breath fresh air!
P.S. Astept comentariile voastre la postul anterior.
Marina d’Or
October25
O statiune, un oras al vacantei, paradisul bailor termale din Spania. O mica parte de lume, pe care am descoperit-o toamna, cand locul este pustiu.
Am parasit Bucurestiul pentru cateva zile. Aveam nevoie de linistie, de inspiratie si de energie.
Va recomand sa va rezervati inca de pe acum o mini vacanta la Marina d’Or. E foarte tare!
Dupa cateva zile in paradis, te intorci cu drag si spor Read the rest of this entry »
Andorra.
September28
Am disparut pentru 4 zile din peisajul mioritic, pentru o scurta vacanta, planuita pe moment.
De cateva luni, de cand am inceput sa ma redescopar, observ ca visele nu au limite. Ca pentru a fi cu adevarat fericit, nu trebuie sa astepti in speranta realizarii visului. Nu trebuie sa iti consumi energia prezentului, cu insatisfactii, suferinte si munca in speranta unui viitor fericit. Trebuie sa traiesti clipa, sa te bucuri de ce ai acum, pentru ca numai acum poti fi cu adevarat implinit. Viitorul este improbabil, nu iti ofera nici o siguranta, nici macar aceea ca el ar putea exista.
De cateva luni, de cand am inceput sa ma redescopar, observ ca visele nu au limite. Ca pentru a fi cu adevarat fericit, nu trebuie sa astepti in speranta realizarii visului. Nu trebuie sa iti consumi energia prezentului, cu insatisfactii, suferinte si munca in speranta unui viitor fericit. Trebuie sa traiesti clipa, sa te bucuri de ce ai acum, pentru ca numai acum poti fi cu adevarat implinit. Viitorul este improbabil, nu iti ofera nici o siguranta, nici macar aceea ca el ar putea exista.
A trai, suferi in prezent, in vedera incertitudinii unei libertati sau bucuri din viitor, ne da de cele mai multe ori o satisfactie a sigurantei de moment. Spunem: “Voi munci, pentru a fi mai bun”, esti bun oricum, munca te face sa capeti experienta, ea trebuie vazuta ca un lucru pozitiv, pentru realizarea personala, nu pentru a demonstra altora calitatile tale. Tu esti.
“Lasa! Sufar acum, pentru ca in 3 ani o sa plec in vacanta!”. Of! Poate chiar o sa pleci in 3 ani in vacanta, dar nu va mai fi la fel.
NU! Siguranta o avem acum.
In prezent, suntem nefericiti si o sa fim mereu, daca nu incepem sa traim liberi clipa si apoi sa ne gandim la viitor sau trecut.
Intotdeauna se intampla ca, atunci cand intr-adevar sa ajungem la trofeu, sa ne dorim un altul. Niciodata nu este suficient pentru si nu stim sa ne oprim din lupta de a avea mai mult. Nu avem nevoie de mai mult, tot ce ne trebuie este aici si acum.
Mai bine ma opresc din filozofat si trec la exemple.
Miercuri, m-am hotarat brusc sa plec, din nou, din tara.
Am ales Spania, pentru ca imi doream mult sa vad musicalul meu preferat “Hoy no me puedo levantar”, pe care nu am apucat sa-l vad evident, asa cum mi-am planuit, pentru ca in Barcelona m-am decis sa vad Pirineii.
Asadar, am plecat spre Andora.
Un principat independent, ce se invecineaza cu Franta si Spania si al carui drapel foloseste aceleasi culori ca si Romania, rosul, galbenul si albastrul, doar ca are o stema. O tara cu impozite foarte mici si fara TVA. Daca in Spania, gama de produse este mai larga si mai ieftina, in Andora sunt si mai ieftine, aproape ca ti le dau gratis in magazine si sunt si mult mai civilizati decat comerciantii din en ros-urile de lux, stil Europa, de pa langa Bucuresti. De produse numai vorbim, raportul calitate-pret, este adoptat perioadei de criza.
Am avut parte de o priveliste de vis, peisaje muntoase, ce te relaxeaza si te duce cu gandul la iernile friguroase de schi si cumparaturi minime, in general aruncatul cu privirea. Magazinele de lux, raman tot magazine scumpe, oricum.
Vorbeam la inceput de prezent.
Imi dau seama cat de mult am invatat in cateva zile, ce experiente noi si placute iti aduc visele libere. Cu siguranta, daca stateam in Bucuresti, in aceste zile as fi facut aceleasi si aceleasi lucruri de fiecare zi.
Ce fericita as fi, sa pot avea in fiecare saptamana cate o mica vacanta. 
Voi ati spune: …”si cand mai lucrezi!?!”
hi!hi!
Miercuri seara la Cronica…Of!Of!
Tot muncesc de la 16 ani, fara zi de nastere,Revelion sau alte cumetrii, ci doar munca. Stiu ca sunt altii care fac asta pana la pensie, fara sa stie cei aia o vacanta, dar asta nu-i o lauda.
Numai suntem pe vremea comunistilor sa ne laudam la vecini cat am mai muncit si sa ne transformam in victime, ca sa castigam 
mila. Nu vecinii sau rudele traiesc pentru noi, ci noi insine. Stiu ca suna egoist, dar dac noi nu stim sa fim impliniti cu noi, nu o sa putem oferi nici altora iubire, ci doar suferinta.
mila. Nu vecinii sau rudele traiesc pentru noi, ci noi insine. Stiu ca suna egoist, dar dac noi nu stim sa fim impliniti cu noi, nu o sa putem oferi nici altora iubire, ci doar suferinta.Am stiut sa ma bucur de viata, doar din perspectiva viitorului, fara a-mi trai copilaria, ci doar studiind si gandindu-ma ca intr-o zi voi trai cu adevarat.
Acum, nu o sa mai astept.
Acum, o sa invat sa traiesc cu adevarat.
Asa eram eu la 18 ani. In stanga, este o poza pe scena Operei Romane la spectacolul de Bacalaureat, interpretand un dans contemporan in coregrafia proprie.
Let’s dance!
Din mini vacanta!
August30
Diferenta mare de la Casablanca la Milano! de la cultura, oameni, temperatura, nivel de trai, etc.Am vizitat Domul, Galleria Vitto Emanuele II din Piazza Duomo (considerată a fi cel mai vechi shopping mall al lumii)Scala din Milano, (daca stagiunea era deschisa cu siguranta mi-as fi cumparat un bilet la un spectacol de balet, dar asa m-am multumit cu parcul de distractii), Gardaland.
La Palazzo Reale am putut vedea tablourile pictorului impresionist Claude Monet. Monet si Japonia. Timpul nuferilor, despre care am invatat atatea in facultate.
Mi-am dat seama in aceasta mini vacanta, ca nu-i important locul in care esti, ci cat de liber poti fi intr-un loc in care esti singur de fapt, cat de mult poti invata de la acel loc, ce trezeste in tine fiecare pas descoperit intr-un nou univers.
Nivelul de trai se poate vedea si la mana aproape fiecarei femei care poarta cate o geanta Luis Vuitton, sau balerini Gucci. Milano este un oras superb, pacat ca nu am putut sta mai mult si nu am plecat cu gasca de prieteni, puteam sa ma distrez mai bine…dar sa nu regretam trecutul!
Sa revenim la distractii.
Gardaland este cel mai mare parc de distractii in care 
am fost vreodata, este tarziu sa fiu din nou copil, am zis, dar acolo am intalnit pitici de toate varstele.
Cel mai tare a fost cu trenuletul “infarct”. Nu mergi decat 3 minute pe sinele suspendate, suficient cat sa spui ca nu mai vrei in viata ta…pana te dai jos si iti iei inca un bilet…hi!hi!hi!
Pana la Gardaland mergi 1h jumate cu trenul si apoi cu o rata locala, dar merita tot drumul pana acolo.
Magazinele sunt interzise! nu intrati, preturile sunt pentru bastinasi…eu mi-am luat o curea, pe care o s-o pun in vitrina…glumesc evident…este un breloc!
Pana la Gardaland mergi 1h jumate cu trenul si apoi cu o rata locala, dar merita tot drumul pana acolo.
Magazinele sunt interzise! nu intrati, preturile sunt pentru bastinasi…eu mi-am luat o curea, pe care o s-o pun in vitrina…glumesc evident…este un breloc!
Nu, acum nu-i de glumit cu preturile, e cazul sa-mi gasesc un iubit cu bani pentru noua vacanta la Milano, sa-mi faca cadouri…de fapt mai bine imi i-au 
singura o vacanta in Bucuresti, ca acum prind reducerile…hi!hi!hi!
Acum sincer, cine vrea sa vada locuri noi, are nevoie doar de biletul de avion, hotel si de conditie fizica.
Banii si toate hainele de firma nu cumpara sanatatea unui copil cu o
boala incurabila, nici nu schimba stari ale sufletului, cultura omului sau fericirea.
boala incurabila, nici nu schimba stari ale sufletului, cultura omului sau fericirea.
Mai am o alte doua saptamani de vacanta la Ibiza, suficient timp cat sa ascult toata muzica si sa vad toate DVD-urile pe care le-am cumparat din Milano.
Numai bine!
Vacanta!
August24
Am postat acum ceva timp, niste lucruri legate de “liberatatea” de a fi liber.
M-am hotarat ca pana inecepem noua serie de filmari, la Cronica, sa cutreir lumea. Asadar, saptamana trecuta, am vizitat 3 zile, Casablanca (Maroc), un oras cu traditie.
Era un oras pe lista m,ea de prioritati, un oras pe care nu-l voi mai vizita niciodata. Trist, dar cea mai mare parte a oamenilor din Maroc supravietuiesc
intr-o mizerie indescreptibila, atata timp cat de cealalta parte, poti zari niste castele
uriase.
Lumea este clar impartita in doua in Maroc, ca si in cea mai mare parte a Africii, in multi saraci si putini, foarte bogati.
Impresionanta este cea de-a doua moschee ca marima din lume, Hassan II, dupa cea aflata in orasul Mecca, un monument nou, 
terminat in 1993,
constructie ridicata deasupra Oceanului Atlantic, cu o arhitectura colosala.
Se spune ca banii pentru acesta constructie au fost donati in numele Domnului, dar sunt si cei care afirma ca o parte a banilor nu s-au strans chiar atat de voluntar…nici nu ma mira.
Maine plec la Barcelona si dupa aceea poate la Milano,
inca nu m-am hotarat.
Vreau sa profit din plin de aceste cateva saptamani libere,
pana pe data 16 cand se va difuza prima emisiune. 
Am inceput sa ma simt ca acasa in Ibiza, tocmai de aceea trebuie sa mai vedem si alte lucruri, macar atat, ca o viata avem si nu putem s-o pierdem pe toata in Romania, nu?
Tu unde ai vrea sa evadezi?
Oana Ionita, cea cu care te intalnesti pe Prima Tv, la sala de dans,
in Ibiza si aici pe blog.
Acum a inceput sa prinda curaj si sa impartasesca cu voi, frumusetea dansului, a vietii agitate de persoana publica, daruirea de artist, munca de impresar si bucuria de a fi om.
Imi place la nebunie sa iti povestesc despre: pasiunile, intamplarile, realizarile sau esecurile mele.
E fun! Sper sa iti placa.
Daca iti place, daca ai o opinie sau daca esti contra afirmatiilor mele, lasa-mi un comment, orice parere este binevenita.
Let’s dance!
Site-ul Dance Planet
