Bebelusa Oana

O parte din viata mea …

Nebunie in ritm de dans

December10

In seara asta am predat in doua locuri, doua stiluri de dans diferite. Pe Mosilor, salsa si la Unirii, house.

Imi dau seama ca si in momentul cand nu mai am energie, muzica nu ma lasa sa ma opresc. Am continuat pana acum cateva ore, un sir de repetitii, ce credeam ca nu se vor mai termina. A trebuit sa termin, impreuna cu colegii mei, 3 coregrafii pentru evenimentul de maine. Un can-can, salsa urban (cum ii spun colegii mei) si un country style.

ibiza-dancers
Voi cand ati dansat pe bune ultima data? Simtiti acea energie nelimitata arunci cand faceti o miscare in ritmul muzicii?

Cum va simtiti si ce reactie aveti atunci cand cineva din jurul vostru danseaza liber, de placere, fara inhibitii?

Va place sa vedeti spectacole de dans si care ar fi acelea?

Chiar sunt curioasa sa stiu cum priviti voi lucrurile.

Let’s dance!

O zi din viata mea

November30

“Despre Oana Ioniţă, cunoscută de majoritatea romanilor ca bebeluşa Oana de la Cronica Carcotaşilor, se poate spune că este o femeie de succes, care iubeşte foarte mult dansul şi teatrul, şi care ştie să se bucure de lucrurile mărunte.”

Dacă te-ai întrebat cum este bebeluşa dincolo de momentele în care o admirăm pe micile ecrane, Libertatea.ro îţi arată o zi din viaţa ei. Ne-am înţeles cu Oana să “o urmărim” într-o zi de luni, una dintre cele mai ocupate zile a săptămânii pentru vedeta de la Prima TV.

0-204225-oana

Ora 12.00 Deşi pentru cei mai mulţi dintre noi această oră reprezintă jumătatea unei zile, pentru Oana este abia începutul. Acest lucru are totuşi o explicaţie: noul ei site, la care lucrează până la orele 05-06 dimineaţa şi cu care are planuri mari. Chiar dacă abia s-a trezit, Oana e veselă şi plină de energie. Ne spune că nu ne poate arăta toată casa pentru că încă nu este complet utilată şi mănâncă micul dejun alături de noi: un măr.

0-204226-oana1

0-204228-oanasimamaei

Ora 13.00 Cu zâmbetul pe buze, Oana ne conduce la maşina ei, un Volkswagen despre care ne spune că este mulţumită, dar suţine că marea ei dragoste rămâne tot primul ei autoturism, un Oltcit. ”Am învăţat Bucureştiul după locaţiile service-urilor auto, dar eram îndrăgostită de ea”, ne-a declarat râzând bebeluşa.

thumb_612_x_0_4229-203926-1

Ora 13.10 Plecăm spre sediul Prima TV, iar pe drum Oana ne mărturiseşte că nu este foarte încântată de viaţa în Capitală. ”La 10 ani am venit aici. Nici nu mai ştiu cum arată Ploieştiul (oraşul natal – n.r.). Bucureştiul te schimbă foarte mult. Viaţa e dură şi eşti obligat să te adaptezi”

După acest moment nostalgic, ne împărtăşeşte părerea ei despre ultimele filme pe care le-a văzut. ”Cei care nu văzut „2012”, nu au ratat nimic. Mi-a plăcut în schimb „This is it”. Michael era extraordinar. Nu pot să cred că a murit aşa pur şi simplu. La 50 de ani dansa mult mai bine ca alţii la 20. Era un geniu. Cred totuşi, că dacă ar fi trăit în România ar fi lucrat în vreo uzină si în cel mai bun caz ar fi scos un single la strung”, glumeşte ea.

Ora 13.40 Ajungem la sediul televiziunii. Oana îşi scoate mâncarea din portbagaj, o sticla de lapte bătut “trimis de tata” şi două pungi de pufuleţi, apoi intrăm în clădire, unde vedeta îşi salută cu entuziasm toţi colegii.thumb_612_x_0_4229-203927-2

0-203936-6

0-203935-3

Prima oprire- studioul unde îşi alege muzica pentru coregrafie. Singura condiţiei este ca piesele să fie hituri Kiss Fm.

Ora 13.50 Colegii fac o glumă şi o surprind pe Oana cu un cadou. Rămâne fără cuvinte şi o bufneşte râsul la vederea imensului polonic.0-203944-7

Ora 14.00 După venirea celei de-a doua bebeluşe, Delia, fetele fac o scurtă încălzire şi apoi se apucă de repetiţii. Oana concepe o nouă coregrafie, ţinând totuşi cont şi de sugestiile Deliei. În timp ce frumoasele fete exersau, Oanei îi vin noi idei de paşi pe care îi încadrează în coregrafie. “Trebuie să simţi muzica când dansezi, nu să faci paşii mecanic” 0-203958-d1

0-203966-d3b

0-203967-d4b

Ora 15.00 Bebeluşele merg la machiaj, pregătindu-se pentru o scenetă în care blonda va juca rolul Elenei Udrea, iar bruneta o va interpreta pe EBA.

0-203989-m2

0-203987-m1

Oana întâmpină o mică problemă cu fusta pe care trebuie s-o îmbrace, pentru că fermoarul nu se mai încheie.0-203999-de2

Dezbrăcatu’ sare în ajutorul frumoasei blonde, dar fără succes. Apelează la o soluţie temporară: un ac de siguranţă, urmând ca fusta să ajungă “la mama să o repare.”

Ora 15.20 Încep pregătirile pentru filmări. Odată ajunşi în platou, membrii echipei Cronicii Cârcotaşilor repetă textele scenetei şi nu se pot abţine să facă glume atât pe marginea replicilor, cât şi pe seama personajelor şi a costumaţiilor. Toţi sunt puşi pe şotii şi se simt bine împreună, ceea ce denotă un colectiv unit.0-204015-all0-204221-img_1234

Ora 15.40 Înainte de filmare fac o repetiţie generală. Apoi trag câteva duble pentru scenetă. Bebeluşa se descurcă de minune cu rolul în care o interpretează pamfletar pe Elena Udrea.0-204012-pe110-204013-p2

Ora 16.40 Plecăm de la sediul Prima TV şi ne îndreptăm spre marginea oraşului, unde Oana trebuie să ajungă. Neavând timp de pierdut, nici măcar pentru a mânca, bebeluşa îşi desface a doua pungă de pufuleţi şi ia prânzul în maşină, în trafic.

Ora 17.00 Ajungem repede la sediul firmei La Redoute, a cărei imagine este Oana, unde va trebui să probeze câteva ţinute pentru o şedinţă foto. Cu această ocazie, bebeluşa îşi mai îmbogăţeşte garderoba cu piesele care-i plac cel mai mult.
0-204047-red1

Printre hăinuţe noi, frumoasa blondă dezvăluie faptul că la începutul anului viitor, va realiza un pictorial pentru revista FHM, în care va apărea în costumele de baie din colecţia 2010.

Reprezentanţii firmei explică de ce au ales-o pe Oana Ioniţă ca imagine: “Nu a fost implicată în scandaluri, nu a apărut goală în nicio revistă, este o persoană energică, deci e exact ceea ce aveam nevoie.”0-204040-red6

Ora 18.30 După ce toată ziua a mâncat doar pufuleţi şi lapte, este timpul ca bebeluşa să mănânce ceva mai consistent. Odată ajunsă la un restaurant din zona “Eroilor”, Oana se uită cu jind în meniu, dar îşi alege doar o salată.

În timpul mesei, ne-a povestit despre cursurile ei de dans şi vedetele care vin să înveţe. Ernest şi Daniela Gyorfi sunt doi dintre cei mai conştiincioşi elevi ai ei. Dacă Ernest participă la cursuri împreună cu ceilalţi elevi, Daniela a ales să facă acest lucru în particular.

Vorbind despre capitolul imagine, bebeluşa ne-a spus că a fost afectată de zvonurile care au apărut la adresa ei în timp ce căuta fete pentru Ibiza.thumb_612_x_0_0-204046-redd “S-au vehiculat tot felul de poveşti. Nici nu ştii dacă să te amuzi sau să te enervezi. Unul dintre criteriile după care am făcut preselecţia a fost ca fetele să nu fie vulgare nici ca aspect, nici din punct de vedere comportamental. Acolo dansatoarele nu merg ‘la produs’ aşa cum au inventat unii. Cele care dansează acolo trebuie să dea ce e mai bun din ele, dar pe ringul de dans, nu în altă parte”, a spus frumoasa blondă.

Ora 19.30 Ne întoarcem în mare grabă acasă la bebeluşă, pentru că şi-a dat seama că a uitat CD-ul pe care are muzica pentru cursurile de dans. În 5 minute se întoarce, alergând fericită.

Ora 20.00 Reuşim să ajungem la fix la sala Lady Fit, în zona Unirii, iar Oana este bucuroasă pentru că se pare că este locul la care ţine cu tot dinadinsul să nu întârzie niciodată. “Consider că aceste cursuri reprezintă singurul lucru pe care îl fac doar pentru mine, nu ca să demonstrez ceva”. Cu un minut înainte să intre în sală îşi face apariţia şi Ernest, gata de dans.
thumb_612_x_0_0-204069-er1

Ora 20.40 După 40 de minute de dans, domnişoara profesoară este încă foarte energică şi are grijă ca fiecare cursant să facă mişcările corect. După cum ne spusese şi Oana mai devreme, Ernest încearcă din răsputeri sa ţină ritmul, dar sicronizarea îl depăşeşte total, fiind mereu pe pas greşit.4229-204101-la3


VIDEO / Intră aici pentru a o vedea pe Oana în timpul orelor de dans

“Ernest este foarte silitor, dar are o mare problemă la capitolul coordonare”, ne spune Oana zâmbind.4229-204099-l2

Ora 22.00 După ce îşi ia la revedere de la elevii săi, Oana merge acasă, dar nu ca să se odihnească ci ca să-şi continue munca la noul ei site.

thumb_612_x_0_4229-204092-fin

Interviu Libertatea

November30

Bebeluşa Oana:
”Nu m-aş dezbrăca niciodată într-o revistă pentru bărbaţi”
29 Noiembrie 2009 | Articol semnat de Dragos Costache, Alina Guţă

Liberatea.ro: În copilărie îti doreai ca atunci când vei fi mare să devii balerină/ coregraf sau a fost o pură întâmplare?
Oana Ioniţă: Nu a fost deloc o întâmplare. Când eşti copil, dorinţele sunt vise frumoase şi uşor de realizat, nu îţi imaginezi ce muncă titanică presupune fiecare vis. Mă priveam în oglindă şi îmi plăcea să dansez,.De atunci ştiam că o să fac asta. Familia a fost alături de mine şi a făcut mari sacrificii ca eu să îmi urmez drumul. Nu am făcut decât ce mi-a plăcut şi am crezut în vocea interioară.

Cum ai ajuns coregraf şi imaginea Amnesia?
Îmi place să muncesc, să fiu activă, aşadar am ales să plec pentru trei luni, în timpul vacanţei, să dansez. Aşa am ajuns să cunosc nişte oameni extraordinari, care m-au apreciat şi au decis că pot să-i ajut în conceptul lor de spectacol.

Cum ai devenit bebeluşă la Cronica Cârcotaşilor?
Am intrat în minunata familie a Cronicii acum şapte ani, în urma unui casting. Mai apoi, prin multă muncă şi implicare am primit şi propunerea de a fi coregraful emisiunii.

Care este cel mai plăcut moment pe care ţi-l aminteşti din anii de Cronică?
Deplasările prin ţară, momentele acelea când ajungi să-ţi cunoşti colegii dincolo de munca de platou. Clipele când descopeream în noi, lucruri interesante, fascinante şi din care am avut cu toţii de învăţat.

Există vreun moment penibil din timpul filmărilor pentru Cronică care acum ti se pare amuzant?
Am avut parte de o grămadă de evenimente amuzante. Dar atunci când ţin la un dans şi îl greşesc mă supăr cumplit, îl percep ca penibil şi nu mă amuz deloc.

În timpul colaborării tale cu TNB pentru musicalul Chicago ai fost şi cântăreaţă. Te-ai gândit să faci mai mult în acest domeniu?
Am primit chiar şi propuneri din partea lui Moga, în schimb îmi dau şi eu seama unde trebuie să mă opresc. Sunt făcută pentru altceva şi de aceea sunt convinsă că toţi ar trebui să ne urmăm vocaţia.

Ce s-a întâmplat cu şcoala ta de dans?
Am avut o şcoală de dans, dar pentru că nu am avut suficient timp să mă ocup de ea, am renunţat. Acum predau la două săli. La oră mă concentrez doar la conţinut, la esenţă, nu la cine nu şi-a plătit abonamentul ultima dată. Fiecare zi pentru mine este ca un vis împlinit. Ştiu că sună exagerat, dar aşa este. Mulţi dintre noi uităm să fim fericiţi si să ne bucurăm de realizările noastre.

Oana preda dansul la o scoala particularaCăror vedete le dai lecţii de dans?

Au fost mai multe de-a lungul timpului. Ernest, de exemplu, e un elev conştiincios. Danielei Gyorfi îi predau în particular. Iniţial, trebuie să recunosc că am cam evitat-o, dar mi-am dat seama că greşesc. După ce am cunoscut-o mai bine, am realizat că este o persoană foarte modestă, care probabil că a greşit la capitolul imagine. Este foarte talentată. Făcând o paralelă cu ideea că Michael nu ar fi avut nici pe departe acelaşi succes dacă se năştea în România, eu cred că Daniela ar fi fost la nivelul Madonnei, dacă ar fi trăit în America. Cred că-i lipseşte încrederea în forţele proprii.

Mai ai vreun proiect de televiziune? Este vreo vedetă cu care ai vrea să colaborezi în acest scop?
Îmi place să joc, îmi place teatrul, ador scena şi publicul. Ştiu că vreau să fiu în televiziune, iar restul va veni de la sine.

Dacă nu ai fi fost balerină sau coregraf, ce crezi că ai fi putut deveni?
Actriţă, cu siguranţă.

Ce faci ca să te relaxezi?
Scriu pe blog, construiesc site-ul, învăţ lucruri noi, merg la teatru sau citesc.

Ultimul film, ultima carte, ultima piesă de teatru…
Am văzut „This is it”, o producţie care m-a impresionat, şi „2012”, care nu mi-a plăcut deloc. Ultima carte citită este „La râul Piedra am şezut şi am plâns”, scrisă de Paulo Coelho, iar ultima piesă de teatrul este „Biloxi Blues”, pe care am văzut-o la Teatrul de Comedie. Textul si regia sunt minunate, interpretarea…

Ai vizitat foarte multe locuri. Care te-a impresionat cel mai mult?
Ibiza. Este un loc unic, cu multă energie pozitivă, cu peisaje de vis şi oameni fericiţi.

Care este lucru pe care îl deteşti cel mai mult?
Faptul că oamenii au uitat să iubească.

Care este cea mai mare calitate a ta? Dar defect?
Iubesc ceea ce fac. Întârzii.

Fizic, care crezi că este cel mai mare atu al tău?
Rezistenţa.

Cum te-ai caracteriza în trei cuvinte?
Dinamică, spontană, comunicativă.

Ai accepta să pozezi goală într-o revistă pentru bărbaţi?
Nu este un compromis pe care l-aş face. Nu am nevoie să pozez şi nici să arăt nimanui nimic. Sunt sigură că mai sunt oameni care mă admiră asa cum sunt, mai ales îmbrăcată.

Ai fost desemnată una dintre cele mai dorite femei din România, cum ţi se pare acest caificativ?
Subiectiv. E bine să fii plăcut de oamenii care te înconjoară, de prieteni şi să simţi lucrul ăsta. Sondajele sunt relative.

Ai un iubit?
Nu.

Nu îţi lipseşte un bărbat din viaţa ta?
Mă simt bine cu mine aşa, nu simt că lipseşte nimic momentan.

Cum ar trebui să fie el? Cum te-ar putea cuceri iremediabil?
În primul rând, ar trebui să fie. Omul de lângă mine trebuie să îşi dea interesul, să participe în relaţie şi să mă pot baza pe el. Nu există „iremediabil”. Ar putea încerca însă, prin naturaleţe.

Te gândeşti la o familie, la copii?
Toate la momentul lor. Deocamdată, trăiesc la maxim fiecare clipă.

Crezi că există un prag, o vârstă până la care ar trebui să faci acest pas?
Nu, fiecare cum simte. Unii poate nu o fac niciodată, nu exista în lumea asta nimic care „trebuie”, ci doar liberul arbitru.

Care ţi se pare cel mai sexy bărbat din TV?
Andrei Bărbulescu, de la TVR.

Ce părere ai despre atacurile lui Badea la adresa voastră?
Din punctul meu de vedere, Şerban Huidu şi Mircea Badea sunt foarte buni în ceea ce fac, au mulţi fani şi public comun, pentru că, în esenţă, amândoi fac cam acelaşi lucru. Chiar dacă există un conflict între ei, cred că Badea nu trebuia să ne amestece şi pe noi în povestea asta. Nu îl cunosc şi nici el pe mine. Referitor la articolul de pe blogul lui, aşa cum apărea în context, acuzaţiile şi jignirile nu erau la adresa bebeluşelor, deşi titlul răsunător, „Panaramelor, dans”, făcea să se înţeleagă acest lucru. În opinia mea, s-a ajuns prea departe.

posted under Eu | 6 Comments »

Pleci sau stai?

November25

Ante-scriptum: Traim intr-o tara minunata, “pacat ca este populata”, cum spunea un coleg.
Suntem obisnuiti cu mizeria, lipsa de respect, tiganii, nesimtirea, strazile ciuruite, poduri atarnate in ruine, pitipoancele si manelistii.


Ne complacem in aceasta situatie, pentru ca, intr-o zi speram ca se va schimba ceva. Dar nu-i adevarat! Ne place sa traim aici, unde totul este la mica intelegere, unde te poti fofila si daca esti si putin smecher sau descurcaret ajungi chiar sus, fara prea mari eforturi. Aici totul se nogociaza, tara asta e un mare troc ilegal si o conventie intre jocul meschin al partidelor politice.
Intalnesc aceeasi problema la toti prietenii mei blogarii si nu numai, toti ne plangem, in incapabilitatea noastra de a face ceva. De ce nu plecam fratilor, unde este mai bine? De ce stam aici si ne plangem?

Recenta mea problema, este aceeia a tiganilor care parcheaza masini.
Te simti jenat sa te scuzi ca nu vrei sa-i dai bani, pentru ca tu socotesti ca-i moral ca toti sa munceasca pentru un ban cinstit. Nu sa stai la intins mana, pe un spatiu public.
Nu tine de zgarcenie, dar nu-i corect, ca un tigan cersetor sa faca mai mult pe zi, decat un profesor intr-o luna. MUNCITI, OAMENI BUNI! Fiti demni, e greu la lopata, e greu sa ai program fix, e simplu sa ceri cu nesimtire si culmea sa ti se mai si dea bani!
Hai sa facem ceva! E numai vina noastra. Daca ati vazut Filantropica, o sa va schimbati parerea si despre cersetori, actiunea vehementa si textul clar, ne facem sa deschidem ochii, se sa privim catre Bucurestiul fara scrupule in care traim. E un film pe care l-am vazut cu mult timp in urma, dar pe care nu-l pot uita.

M-am gandit, ca as avea o sansa mai buna afara. Nu vorbesc de bani, casa, familie, pentru ca toate sunt aici, nici macar o viata mai buna, vreau RESPECT.
Nu vreau sa vad tigani la fiecare colt de strada, injurand si cersind, furand sau scuipand, aruncand gunoi pe jos sau agresand pe cineva.
Nu vreau sa platesc o parcare, pentru care deja platesc la stat. Nu vreau sa ma scuz, pentru ca TU, nu vrei sa te duci la munca, pentru ca TU ai impresia ca nu sunt in stare sa-mi parchez singura masina atunci cand gasesc un spatiu gol. Pentru ca TU, consideri ca esti mai smecher decat mine, chiar daca imi vorbesti cu “Tanti” sau “Cucoana”, TU esti un jeg care ar tebui sa faca armata, sau sa lucreze 8 ore pe zi intr-o companie mulinationala, sa simti ce insamna sa fi umil, cuviincios si respectuos.

Pentru ca TU, ai impresia despre noi ca suntem niste fraieri si TU esti cel destept, pentru ca TU sti sa pacalesti legea si noi platim impozite. Pentru ca TU asculti manele si NOI prosti ascultam Coldplay, U2, Lizst sau Bach, Tu esti mai smecher, pentru ca numai TU poti fi mandru de muzica TA, atunci cand urla maneaua in subwoofer de langa butelia de gaz din porbagajul masii tale tunate Dacia 1310.
Da! TU esti smecherul si noi suntem prosti, ca traim impreuna in armonie in aceeasi tara, in care NOI mergem la teatru si TU esti abonat zilnic la Otv.

In tara asta numai unul poate invinge, TU sau EU. Momentan EU imi pun o gramada de intrebari atunci cand incerc sa-mi intemeiz o familie, in timp ce TU, intai faci copiii si mai apoi ce le bagi in gura sau cu cine i-ai facut…si atunci cine va castiga?
EU sau TU?

posted under Eu | 16 Comments »

Traim intr-o lume indiferenta…

November22

…sau de fapt noi suntem indiferenti la ce se intampla in jurul nostru?

Privesc si ma intristez…suntem spectatori ai propriei vieti…

Ne doare atat de mult cand cineva ne loveste si incercam sa primim mila, iar atunci cand atacam, nu ne punem niciodata in locul celui atacat.

Sunt fraze fara nici o legatura si totusi sunt situatii desprinse din realitate.

De multe ori, totul se desfasoara atat de repede in fata ochilor nostri incat, ne trezim ca am mai luat o decizie, sau ne blocam in rutina, ca am mai parcurs o etapa spre nemurire, sau ca ne grabim sa ne ingropam, nu realizam cand ajungem batrani si ca am uitat sa traim.

Sunt trista si ma confesez voua, celor care probabil nu ma cunoasteti, dar incercati sa va faceti o parere…despre fata blonda care apare la Cronica, in fiecare miercuri.

De ce oare in viata ni se pun etichete, de ce si noi punem la randul nostru?

De ce nu ne place sa fim criticati, dar simtim cum creste adrenalina si se dezvolta imaginatia cand judecam pe altii, de parca am fi partasi la vietile lor. Sa fim complice la rautati, comentarii si sfidare. Ne place sa ne dam importanti si bagati in seama. Vrem ca maretele noastre fapte de vitejie sa fie luate in seama si puse la loc de cinste sau macar recunoscute.

Mi-as dori sa ma trezesc intr-o alta lume, in care totul are o alta culoare in afara de gri, alb sau negru.

Trec printr-o etapa foarte confuza a vietii mele si imi este greu sa iau o decizie.

Tocmai ce am citit zilele acestea, un mail anonim si parca printr-o coincidenta, (sunt convinsa ca si voua vi se mai intampla sa simtiti ca primiti mesaje subliminale, care va directioneaza) in indecizie mea, mi se comunica sa imi urmez sufletul si sa fac schimbari care ma determina sa pasesc inainte, spre cunoastere, autocunostere si provocare.

Nu stiu cum am ajuns aici, departe sau poate mai aproape decat imi imagiez, stiu doar ca atunci cand lumea ma vede, mi se pune o eticheta. Eu sunt, cutare, care face cutare chestie. De parca toti m-ar cunoaste. Nu mai cunoaste nimeni, noi nu ne cunoastem nici pe noi insine, oameni buni! Noi de multe ori luam o decizie si nici nu stim de ce am luat-o sau regretam lucruri pe care nu le constientizam pe moment.Si asta pentru ca nu judecam cu sufletul, ne pripim sa luam hotarari pentru altii sau impinsi de imprejurari.

Suntem complexati, frustrati, morocanosi, rai si pentru asta nu o sa fim multumiti niciodata nici macar de noi. Sutem condusi de atatia, incat uitam sa ne conducem singuri, uitam ca avem un liber arbitru, care da posibilitatea si creierasului nostru sa mai gandeasc. Evident, uitam ca avem de fiecare data si a doua optiune.

Va vorbesc in general, despre viata, nu incercati sa faceti analogi.

Oare sa fie de vina ceilalti, astrele, D-zeu, karma sau poate chiar noi?

Voi sunteti multumiti de voi, vreti sa schimbati ceva, regretati ceva, vorbiti vreodata cu voi insiva inainte de culcare, atunci cand va faceti rugaciunea?

V-ati gandit ca vorbiti prea mult cu ceilalti si ca uiati sa vorbiti cu voi? Eu m-am gandit si mi-am dat seama ca am cunoscut acum cateva luni, o fata pe numele ei Oana, ea stie ce vrea, cunoaste drumul spre iesire, trebuie doar sa o ascult.

Din cauza asta am fost de multe ori nemultumita, nesigura sau nefericita,pentru ca nu am ascultat-o!

In toata “mizeria” morala, sociala si politica in care traim, un lucru este cert, sufletul, imi arata directie voi gasi iubire, fericirea si adevarul. Daca alti o sa considere ca am gresit, ca am luat-o intr-o directie gresita, ca am crezut in situatii si in oameni, nu o sa fiu dezamagita, cel putin decizia mi-a apartinut, nu dau vina pe nimeni si asta inseamna ca am mai invatat ceva in drumul prin “mizerie”, a fost un sut din care trebuia sa invat ceva. Stiu ca inainte sa vin aici, pe pamant, mi sa dat un traseu, am semnat un “contract”, sau mi-a fost scris ceva, depinde de mine daca aleg drumul stramb sau pe cel drept sa ajung acolo unde mi-am propus.

Iubiti, fiti fericiti si nu uitati de voi!

Din mini vacanta!

August30
Diferenta mare de la Casablanca la Milano! de la cultura, oameni, temperatura, nivel de trai, etc.
Am vizitat Domul, Galleria Vitto Emanuele II din Piazza Duomo (considerată a fi cel mai vechi shopping mall al lumii)Scala din Milano, (daca stagiunea era deschisa cu siguranta mi-as fi cumparat un bilet la un spectacol de balet, dar asa m-am multumit cu parcul de distractii), Gardaland.

La Palazzo Reale am putut vedea tablourile pictorului impresionist Claude Monet. Monet si Japonia. Timpul nuferilor, despre care am invatat atatea in facultate.

Mi-am dat seama in aceasta mini vacanta, ca nu-i important locul in care esti, ci cat de liber poti fi intr-un loc in care esti singur de fapt, cat de mult poti invata de la acel loc, ce trezeste in tine fiecare pas descoperit intr-un nou univers.

Nivelul de trai se poate vedea si la mana aproape fiecarei femei care poarta cate o geanta Luis Vuitton, sau balerini Gucci. Milano este un oras superb, pacat ca nu am putut sta mai mult si nu am plecat cu gasca de prieteni, puteam sa ma distrez mai bine…dar sa nu regretam trecutul!
Sa revenim la distractii.
Gardaland este cel mai mare parc de distractii in care
am fost vreodata, este tarziu sa fiu din nou copil, am zis, dar acolo am intalnit pitici de toate varstele.

Cel mai tare a fost cu trenuletul “infarct”. Nu mergi decat 3 minute pe sinele suspendate, suficient cat sa spui ca nu mai vrei in viata ta…pana te dai jos si iti iei inca un bilet…hi!hi!hi!
Pana la Gardaland mergi 1h jumate cu trenul si apoi cu o rata locala, dar merita tot drumul pana acolo.
Magazinele sunt interzise! nu intrati, preturile sunt pentru bastinasi…eu mi-am luat o curea, pe care o s-o pun in vitrina…glumesc evident…este un breloc!

Nu, acum nu-i de glumit cu preturile, e cazul sa-mi gasesc un iubit cu bani pentru noua vacanta la Milano, sa-mi faca cadouri…de fapt mai bine imi i-au singura o vacanta in Bucuresti, ca acum prind reducerile…hi!hi!hi!

Acum sincer, cine vrea sa vada locuri noi, are nevoie doar de biletul de avion, hotel si de conditie fizica.
Banii si toate hainele de firma nu cumpara sanatatea unui copil cu o

boala incurabila, nici nu schimba stari ale sufletului, cultura omului sau fericirea.

Mai am o alte doua saptamani de vacanta la Ibiza, suficient timp cat sa ascult toata muzica si sa vad toate DVD-urile pe care le-am cumparat din Milano.

Numai bine!
posted under Vacanta | 20 Comments »

…La Cronica

August15
Nu-i asa ca-i sexy pustoaica din imagini! Nu ai vrea s-o visezi noaptea, nici ziua pe strada. Toti colegii s-au speriat, chiar si eu, cand m-am vazut in oglinda…Danone face minuni!
A fost intr-adevar o provocare.

Revenind la Romania si la minunata Cronicuta, ma bucur ca sezonul de anul trecut, mi-a descis o noua poarta. Pe langa oferta care mi-a fost facuta, aceea de a prezenta o emisiune de divertisment, am avut onorea sa joc in cateva din scenetele de la Cronica, alaturi de colegii mei “specialisti”.

Dupa ce am castigat increderea colegilor mei, in urma personajului- pe care l-am jucat fara vorbe- Elena Basescu, am fost primita cu drag in randul echipei ca un alt om, care de data asta poate interpreta niste personaje.

Voi ce ziceti, ar trebui sa continui, sau mai bine imi dau demisia. As ramane macar cu dansul, ca la asta mai ma pricep cat de cat…hi!hi!

Let’s plaY!
posted under Cronica | 13 Comments »

…diverse…

June1

Am terminat castingul. Fetele care au participat pot afla mai multe detalii pe http://www.danceplanet.ro/, asadar am scapat de balamuc si ca sa ma relaxez, am participat in acest week-end la un curs de hip-hop, locking si house cu Eszteca, un dansator genial si un coregraf inspirat, el a venit tocmai din Amsterdam, sa ne arate cum se danseaza profi aceste stiluri relativ noi. Azi am invatat multe de la mine, uitasem cum e sa fi adolescent si sa fi liber, lipsit de inhibitii si frustrari.
Daca toata lumea ar intelege cum sta treaba cu dansul, cu siguranta am trai intr-o lume mai buna.
O sa invat sa pun filmulete pe blog, ca sa vedeti ca nu vorbesc aiurea, iar pana plec la Ibiza va astept la dans.
E luni 1 iunie, La multi ani tuturor cu suflet tanar!
Eu o sa sarbatoresc maine ziua copilului, ca astazi am trecut prin multe peripetii, incheiate la sfarsitul zilei cu o pana la masina. Norocul meu a fost ca m-au ajutat 7 barbati, hi!hi!. Foarte frumos! nu credeam ca mai exista gentlemen.
Let’s dance!
posted under Eu | 18 Comments »

Omul, fiinta necunoscuta…

May12

Ce bine ar fi sa ne incadram cu totii in anumite categorii si atunci cand cunostem pe cineva sa putem generaliza si sa stim exact in ce segment sa-l incadram. Ne dam cu parerea despre: soferul din camion, vecinul de sus, pitipoancele din Dorobanti, aurolacul de la coltul strazii, batranul singur de pe banca, Mihaela Radulescu, dar niciodata nu stim ce se ascunde in spatele acestor masti, ce povesti de viata au acesti oameni, in ce categorie s-ar incadra?
Eu cred ca sunt un om normal, usor de citit, optimista si vesela, incerc de fiecare data sa vad partea frumoasa a fiecarui lucru, iar pentru mine daca viata se imparte in jumatati de masura, totul se complica. Ma gandeam ca poate sunt superficiala, dar am stiut intotdeauna ce vreau de la viata.
Una din prejudecatile lumii noastre este de a eticheta, iar atunci cand am clasat ni se pare ca am si inteles. Nu! Pare simplu, iar simplitatea poate fi la randul ei o modalitate de a privi viata.
Ei bine, am intalnit un om care mi-a schimbat perceptiile si modul de a vedea realitatea. Nu are rost sa va dau nume si amanunte, ca nu-s relevante, ci observ pe zi ce trece ca dialogand cu acest om, incep sa ma descopar si sa privesc sub mai multe aspecte forma cuvintelor si a intelesurilor. Omul este un univers de elemente complexe. Descopar lucruri si fapte care pana acum, in loc de sensul direct pe care l-au avut, pleaca in unghiuri divergente, spre alte sensuri.
Suntem setati pe un drum, incercam sa ne canalizam energia si viata intr-o singura directie si vine cineva intr-o zi si ne spune ca drumul are mai multe sensuri si deodata ne trezim intr-o intersecti aglumerata, atunci incepem sa ne punem intrebari existentiale…o fi intr-adevar calea pe care o caut?
“Cine a văzut speranţa, nu o mai uită. O caută sub toate cerurile şi printre toţi oamenii. Şi visează că într-o zi o va întâlni din nou, nu ştie unde, poate între ai săi” spune Octavian Paler. E irelevant daca “speranta” se refera la iubire, la cunoastere, la autocunostere, la fericire, la implinire, important e sa nu ne oprim din cautare. ..
Imi pare rau ca am deviat de la ritmul putin amuzant al site-ului, dar nu sunt perfecta si realizez ca toti avem momente de evadare din cotidian in care ne oprim si ne intrebam, ce vrem de fapt?
Eu vreau sa dansez! e mai simplu….

….Let’s dance!

Eu, acum…

May7
Am vazut comentariile subtile legate de ultimele postari,ce sa zic, nu sunt singura carcotasa! Cu totii ne-am nascut in Romania. Jules Renard spunea intr-un citat emblematic: “E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra”. Cu totii aruncam noroi pe cei ce stau in fata, pentru ca si-au asumat o mare responsabilitate. Eu fac parte dintr-un concept care face acelasi lucru, dar pe de alta parte pot fi si eu la randu-mi inproscata cu noroi. Noi insa uitam un singur lucru in toata aceasta revolta a noastra. Socetatea a aranjat astfel lucrurile incat sa uiti sa-ti pui problema propriului potential, eu de unde provin, eu ce sunt, ce fac, ce-mi doresc? Sa privesti, sa critici, sa analizezi, dar niciodata sa te judeci si pe tine. Toata nefericirea provine din faptul ca incercam sa copiem tot ce ni se vinde pe piata media si uitam sa fim noi insine. Eu am incercat, prin autoanaliza si prin recunoasterea creditelor valoroase a celor din jur, sa construiesc in mine un om mai bun, mai fericit si mai implinit indiferent de ce imi ofera viata. Ma pot considera un om norocos, am muncit mult sa am tot ce am si sa fiu EU si Dumnezeu m-a ajutat suficient. EL tot timpul ne da, noi doar trebuie sa stim cum sa-i canalizm darul in drumul nostru prin viata. Noi avem puterea de decizie, ce vrem, ce facem, ce ajungem. Eu stiu ce vreau! si daca ma intrebati, stiu un lucru cu adevarat ineresant. Da! iubesc miscarea, dansul, faptul ca putem comunica fara cuvinte, doar cu ajutorul corpului, ca putem sa ne eliberam de frustrari, gelozii, inhibitii si putem sa redevenim noi insine, e un pas maret spre autocunoastere. Daca suntem noi, toata nefericirea si toata competitia va disparea. Nu iti mai pasa ca altii au mai mult, tu esti oricum mai castigat. Omul trebuie sa fie inradacinat in propria energie potentiala si iarba va fi poate chiar mai verde decat in gradina vecinului. Eu pe acest blog imi propun sa comunic niste cugetari, ganduri si fapte, as vrea sa nu-mi cautati eroari in exprimare, imi doresc sa intelegeti sensul frazelor,ideilor si astfel sa descifrati modul meu de a gandi, atunci cand nu ma intalniti la televizor, pe strada, la stagii de dans sau la teatru. Sa incercati sa fiti mai ingaduitori cu mine, cu cei din jur si mai ales cu voi…
Let’s dance!
posted under Eu | 15 Comments »

Oana Ionita, cea cu care te intalnesti pe Prima Tv, la sala de dans,Oana

in Ibiza si aici pe blog.

Acum a inceput sa prinda curaj si  sa impartasesca cu voi, frumusetea dansului, a  vietii agitate de persoana publica, daruirea de artist, munca de impresar si bucuria de a fi om.

Imi place la nebunie sa iti povestesc despre: pasiunile, intamplarile, realizarile sau esecurile mele.

E fun! Sper sa iti placa.

Daca iti place, daca ai o opinie sau daca esti contra afirmatiilor mele,  lasa-mi un comment, orice parere este binevenita.
Let’s dance!


Site-ul Dance Planet

Dance Planet Logo

Toni- Becali

Flash required

Arhiva post-uri

Who's Online

7 visitors online now
1 guests, 6 bots, 0 members
Map of Visitors
Powered by Visitor Maps