Interviu Adevarul

    Care este primul moment în care dansul a venit în viaţa ta? Şi apoi, când şi cum ai realizat că vrei să devii dansatoare? (poţi povesti pe larg momentul-momentele, ne-am bucura ca răspunsurile să fie cât mai generoase ;)) )

    Oana Ionita: La 4 ani, cand eu nici macar nu mi-am dat seama ca dansul face parte din mine. Atunci totul a pornit dintr-o competitie infantila de a executa cosuletul cu vecina de la 4, care facea deja balet. A fost un pariu cu mine si tin minte tot, in cel mai mic detaliu, ca si cum ar fi fost ieri. Am simtit sa sunt indragostita de dans la varsta adolescentei, cand am realizat ca de dimineata si pana seara vibram, simteam, vorbeam si transmiteam dans prin fiecare por.

    Cum a fost perioada liceului, la Bucureşti? Ţi-a fost greu să te rupi de casa şi familia de la Ploieşti ?

    Oana Ionita: Am stat la camin, iar acest lucru mi-a schimbat viata, m-a transformat dintr-o rasfatata, intr-o fetita-soldat. Din acel moment pentru mine singurul loc de joaca a fost sala de balet. Am invatat sa fiu respectuoasa, perseverenta, muncitoare si organizata. Am pierdut repede notiunea de copilarie, prieteni si familia din Ploiesti, pentru ca imi doream sa fiu cea mai buna si asta insemna dedicare maxima.

    Cum erai ca şi copil, ce îţi povestesc ai tăi despre tine? Ce îţi plăcea să faci cel mai mult, de-a ce te jucai, îţi aminteşti?

    Oana Ionita: Sa ma catar in copaci. Pana in clasa a 4-a jucam in fata blocului “Frunza”, “V-ati ascunselea”, “Sotronul”, dar cel mai mult imi placea “Castelul”, acum abia mai stiu cum se mai joaca. Oricum, jocul copilariei mele era foarte dinamic si eficace pentru dezvoltarea metabolica si corporala de mai tarziu.

    Dacă ar fi să descrii copilăria ta în 3 cuvinte mari, care ar fi acestea? (un exemplu, că poate am formulat cam vag: un cuvânt ar putea fi “bicicletă “ sau “plăcinte“, lucruri care ţi-au marcat copilăria, pe care ţi le aminteşti cu drag şi care pot fi orice. Ai putea menţiona cele 3 cuvinte, şi apoi să le explici pe fiecare dintre ele ;)) )

    Oana Ionita: Doamna Eftimie, Cocotila si usa. Doamna Eftimei a fost persoana care mi-a schimbat viata. Cea care m-a convins ca pot “zbura” si care a avut incredere ca voi ajunge departe. Acum continua sa formeze generatii de balerini la Palatul Culturii din Ploiesti si o face cu aceiasi daruire si pricepere ca acum 30 de ani. Cocotila… nu, nu eram eu! Cocotila Crinisor era cocosul nostru pe care il tineam in balcon si pe care l-am iubit enorm. Se numea “Cocotila” pentru ca se catara pe balustrada, sa ma vada cand ieseam afara si, de cele mai multe ori, il gaseam cu capul in jos pentru ca se incurca in sfori. “Crinisor”, pentru ca ii manca toti crinii mamei mele. I-am iubit foarte mult si pe Alba, caprita de la tara, si pocusorul, pe care il mai aduceam pe la Ploiesti, ca sa-mi “chinui” parintii. V-am zis ca am fost rasfatata! Usa. Atunci cand parintii nu imi indeplineau cate o dorinta, ma razbunam si ma inchideam pe dinauntru. Le deschideam cand imi aduceau ce doream. Cand intrau in casa, in loc sa ma bata, ma pupau cu drag. Cat au putut sa ma rasfete!

    Moşteneşti pe cineva din familie cu pasiunea ta pentru dans?

    Oana Ionita: Nu.

    Ai fost balerină timp de 6 ani, la Opera Naţională Bucureşti şi la Teatrul de revistă Constantin Tănase. Cum a fost experienţa asta?  Cât de mult ai muncit pentru a deveni balerină?

    Oana Ionita: Cam 18 ani. In momentul cand a trebuit sa renunt la Teatrul de Revista cred ca a fost una dintre cele mai grele decizii din viata. Am stiut in schimb ca vroiam sa ajung cel mai sus, adica la Opera Romana. Au fost 3 locuri pe tara si eu am luat a doua, deci nu puteam sa ratez sansa de a dansa pe cea mai importanta scena a tarii.

    De ce ai renunţat la balet? A fost o renunţare dificilă, ai suferit de pe urma ei?

    Oana Ionita: Mi-a trebuit un an sa ma decid. Din partea conducerii de atunci am primit niste cuvinte destul de grele. Tocmai pentru ca in  aceasta meserie nu exista cale de mijloc, am fost pusa intr-un final sa aleg. Mi s-a spus ca viata de televiziune este scurta si ca adevarata forma de expresie a dansului este numai pe scena teatrului. Eu insa am incercat sa demonstrez ca nu-i asa. Ca sa fii balerina, iti trebuiesc multi ani de munca istovitoare. Ca sa fii vedeta iti trebuie o sansa. Eu am avut-o si am stiut sa o fructific.

    2004 pare să fie un an foarte bun din viaţa ta: atunci ai semnat colaborarea cu Cronica Cârcotaşilor dar şi cu clubul Amnesia, din Ibiza. Cum s-a schimbat viaţa ta din acel moment?

    Oana Ionita: In 2002 am aparut la “Cronica Carcotasilor”. Am fost indecisa la inceput, pentru ca nu renuntasem la Opera si ca sa ma hotarasc am participat la auditia muzicalului Chicago. Scena Teatrului National era mult mai atractiva si, timp de 4 ani, am avut o colaborare frumoasa, de unde am avut de invatat. Ibiza, m-a ajutat in luarea deciziei de a renunta la balet, pentru ca am realizat ca eu pana atunci nu am stiut sa-mi traiesc viata din perspectiva unui om de varsta mea. Am realizat ca viata a trecut pe langa mine si nu ma bucurasem de frumosul din ea.

    Dacă ar fi să pui pe hârtie câteva din lucrurile pe care le-ai învăţat în toţi aceşti ani la Cronică, alături de Mihai Găinuşă, Şerban Huidu şi toată echipa, care ar fi câteva dintre acestea?

    Oana Ionita: Ar trebui sa scriu o carte. Impreuna ne-am format, am invatat unii de la ceilalti (mai mult eu de la ei), am trecut prin multe greutati si asta ne-a facut sa fim mai puternici si mai uniti. Nu vreau
    sa-i laud dar sunt realista si le multumesc ca m-au ajutat sa fiu cine sunt acum. Mihai mi-a dat incredere ca pot merge mai departe de dans si criticandu-ma prin simplele lui ironii, m-a determinat sa lupt. Mereu
    mi-am dorit sa-i pot da o replica care sa-l socheze sau macar sa-l surprinda. La statutul lui este greu de ajuns, se vede ca a muncit mult sa fie un mic geniu. Serban este cel care are un mic ingeras pe umarul drept care il ghideaza foarte bine si de multe ori si instinctul. Stie sa fie sef, sa se impuna si sa raspunda la intrebari. Suntem o echipa destul de mare care ar trebui mentionata, tocmai pentru ca lucram de multi ani si ne-am influentat vietile reciproc. Dezbra’, Pustiu’, Mistretu’, Cristina Tudor, Hrubaru, Danone, Ioana, Cristina, Sofa, Vlad, Fany, Silviu, doamna Vali, Grosu, Nicu, Bebe, Alex, Alin, Adi, Doru, Razvan, Giorgi, Roxana si daca imi scapa cineva nu este cu intentie, suntem multi.

    Cum a fost perioada asta, în care ai fost mai mult decât dansatoarea Oana, şi a trebuit să susţii verbal emisiunea?

    Oana Ionita: Am avut noroc spun eu si am reusit sa vorbesc. M-au convins colegii ca pot sa vorbesc si daca ma lasau puteam sa vorbesc si mai mult…hahaha!

    De ani buni mergi în fiecare vară în insula Ibiza, Spania, unde dansezi sau realizezti coregrafia, aşa cum s-a întâmplat în ultimul timp. Cum e, ce ţi place la ce se întâmplă acolo? (mă refer la atmosfera generală a locului, a insulei, şi, fireşte, la ceea ce faci tu acolo, din punct de vedere profesional)

    Oana Ionita: Nu am mai dansat de 2 ani, dar continui sa fac coregrafia si castingul. Este locul unde multa lume vine sa se distreze, este o insula cu povesti frumoase si oameni speciali.

    Îţi aminteşti o coregrafie care ţi-a dat bătăi de cap, la care ai repetat mult?

    Oana Ionita: Da. Lacul lebedelor actul 4.

    Cum te simţi în postura de mămică, cum te-a schimbat asta?

    Oana Ionita: Nu mai am timp deloc. Acum prioritatea este fetita mea. Este frumos si trebuie sa fiu mai responsabila si sa stau mai mult acasa.

    Ce urmează să faci în continuare, ce planuri ai?

    Oana Ionita: Sa-mi vad fetita crescand sanatoasa si frumoasa!

    Care e cea mai mare dorinţă a ta în acest moment?

    Oana Ionita: Sa duc pana la capat ce-mi propun. Suna generalist, dar asa este. Este important sa fii consecvent si coerent in drumul prin viata si mai ales sa stii sa-ti doresti cu adevarat.

    Multumesc!

     

    Author: Oana Daniela Ionita

    Eu despre mine...mai bine va las pe voi sa va spuneti parerea, buna sau rea!

    3 thoughts on “Interviu Adevarul”

    1. Si pe Delia de ce nu ai pus-o pe lista? Ai uitat asa repede de ea? Ti-a fost mai mult timp alaturi decat prostutzele alea 2 de actuale bebeluse. Stiu ca nu mai e la Cronica, dar ti-a fost partenera atata timp si o ignori? Si la Cronica cat timp a fost, parca ar fi fost invizibila, nimeni nu o baga in seama. La carcotasi mi se para ca daca esti blonda, le ai pe toate, culoarea parului este cea mai importanta. Nu te supara daca-ti zic !

    2. Culoarea parului nu este cea mai importanta si nu! Nu am uitat-o pe Delia vorbesc cu ea destul de des. Imi pare rau ca s-a rupt de emisiune, dar asa a fost sa fie. Nu sti multe lucruri interne…
      Pe acea lista figureaza doar cei care realizeaza in momentul de fata emisiunea.
      Delia din fericire pentru ea si din pacate pentru noi, a ales un alt drum. Ea continua sa fie o persoana deosebita si o prietena apropiata.

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *