8 ani sarbatoriti in stil 80′

Revista One a sarbatorit zilele trecute 8 ani de existenta si cum atatia ani au insemnat multe realizari pentru echipa revistei, au fost sarbatoriti pe masura.

Am avut disponibilitatea, energia si mai ales curiozitatea sa merg la eveniment, tocmai pentru ca ador evenimentele tematice. Din pacate pentru ca nu am gasit pe nimeni sa ma insoteasca, mi-am luat inima in dinti si am zis sa incerc, gandindu-ma ca lumea mondena este destul de restransa si cam toti ne cunoastem intre noi.

A fost mai greu la intrare, dar dupa ce mi-am regasit niste prieteni mai vechi si am vazut ca admosfera este cat se poate de familiara am ramas si la dans.

Nivelul foarte bun al spectacolului, prezentarea si oamenii au facut din eveniment o seara de neuitat. Am cantat melodiile copilariei mele si mai ales “Vorbeste marea” – Catalin Crisan, la care stiam toate versurile. Silvia Dumitrescu a abordat aceiasi imagine care a consacrat-o si pe care au preluat-o multe tinere mai apoi,…pe mine personal nu ma caracterizeaza, dar vocea live si energia ei, au dat viata ringului de dans.

Aparitia Loredanei a fost punctul culminant. Impresionanta aparitia, costumul, abordarea, imaginea, din nefericire Loredana s-a nascut in Romania, pentru ca din punct de vedere voce-energie Madonna nu a fost niciodata acolo. Am privit-o cat de implicata este in tot ceea ce rosteste si cat de frumos este sa privesti un adevarat artist dezlantuindu-se pe scena parca prea mica pentru ea.

Multumesc One pentru ca existati si abia astept sa va citesc mult asteptatul poral!

“Vizita batranei doamne”

Teatrul Nationanal Bucuresti a intrat in renovari. Nimic nu mai este ca inainte, nici intrarea actorilor, nici holurile, lifturile si parca nici macar scena.

Imi amintesc de cea mai frumoasa etapa din viata mea profesionala, dupa rigiditatea acelor 18 ani petrecuti in salile de balet, penduland intre durere si placere, lipsa timpului si  lupta cu propriul corp, nu stiu cum am ajuns la un casting.

Un simplu casting care mi-a schimbat viata.
Nu vroiam sa parasesc scena, dar in acelasi timp sa fiu libera sa ma exprim altfel.

Timp de 4 ani am ajuns sa cunosc personalitati ale teatrului romanesc, sa gandesc un personaj, sa-l analizez inainte de a face primul gest, si mai ales sa joc pe scena TNB.

Am cunoscut-o pe d-na Maia Morgenstern in musica-lul “Chicago”,  moment in care am constientizat cat de norocosi suntem noi romanii sa avem un asemenea geniu al interpretarii si sa ne bucuram de trairile atat de profunde ale unui artist atat de complex, live, aproape de noi.

In seara aceasta la TNB, a avut loc marea premiera: ” Vizita batranei doamne” 

Din punctul meu de vedere o capodopera desavarsita. Invazia de personaje bine impartita, momentele sacadate bine insusite de regizor, grotescul confundat uneori cu romanticul, negativul schimbat in pozitiv si viceversa si alegoria bazata pe un plan psihologic bine motivat, fac din aceasta piesa un apogeu al creatiei.  Personajele au o poveste unica de trecere intre forta si abandon. Realitatea le pune in fata unei decizii imposibile, ce a reusit sa-mi ridice si mie ca si spectator, aceiasi intrebare.

Este o piesa de care aveam nevoie.

O piesa cu actori ” mari” ai scenei romanesti.

Pe d-na Maia Morgenstern o admir din toata fiinta mea, este idealul meu ca si maturizare artistica, personalitate absoluta si integra, puternica, dar in acelasi timp feminina, umila, dar impunatoare. Tin minte cand jucam alaturi de dansa, un lucru pe care eu l-am vazut inedit: vorbea chiar si cu cei mai neinsemnati participanti la actul artistic sau chiar din afara lui, cu “dvs”. De atunci imi dau seama ca formele de politete iti impun respectul in comunitate. Fie el si in Ferentari!

Revenind. In momentul in care isi face aparitia pe scena, nici un spectator nu mai misca, fiecare gest al dansei este transformat cu o forta divina in absolut.

D-ul Mircea Rusu, pe care l-am vazut in nenumarate spectacole, il creioneaza pe singurul personaj din piesa care se curata, dar care totodata se ingroapa. D-ul Mircea Albulescu, profesorul,  care paseste cu pasi grei si apasati, dar cu modestia si eleganta specifica unui monstru sacru. Alaturi de ei actori fenomenali, pe care merita sa-i vedeti intr-un recital actoricesc sublim.

Scenografia, muzica, costumele, lumina, tot, dar absolut tot este gandit in cel mai mic detaliu, pentru a face din aceast spectacol o capodopera.

P. S. Daca cumva va puneti in pielea personajelor, sunt curioasa, oare voi ce ati alege?

Rebecca

Nu este vorba de vre-o fata care pleaca la Ibiza si nici despre un brand nou, ci despre muzicalul de la Teatrul de Opereta din Bucuresti.

Pana nu se inchide stagiunea, mai e timp de o desfatare culturala de calitate, nu?

Sala a fost plina in ciuda faptului ca vara a venit. Si daca tot a venit s-a simtit asta si in sala. Ar fi fost mai bine in aer liber, tot mai adie vantul, ca la Opereta nici vorba de vre-un sistem de aerisire. Placuta imaginea din timpul spectacolului, un fel de aripi de fluture care nu conteneau sa bata…erau hartiile oamenilor care incercau cu disperare sa respire.

In rest un spectacol putin morbid, dar cu scenografie, lumini si costume inspirate. Se vede ca si-au bagat ungurii coada…nivelul este european!

Meritele principale ale succesului fiind de departe muzica si coregrafia, inlanturiea momentelor si vocea interpretilor.Anca Turcasiu face un rol negativ implicat, lucrat si corect. Se vede experienta si talentul de la o posta, Bravo, colega! Baletul bine sincronizat, chiar daca a fost vorba de o coregrafie minimalista. De multe ori nu trebuie sa fie un amalgam de miscari sa se transmita o stare, ci de intentia gestului.

Din pacate jocul solistilor a fost neverosimil. Cu riscul de a-mi capata dusmani, declar ca este de neconceput ca la un teatru de asemenea prestigiu, actorii sau ma rog mai bine zis interpretii sa pronunte “da”( cu cratima) in locul lui “de”, limbajul sa fie cu un mic accent de cartier si implicarea emotionala sa lipseasca in momentele de incarcatura maxima…

Per ansamblu un spectacol de neuitat! As fi pus un smile, dar imi lipseste din tastatura…!

 

Un tango mas

In cel de-al 6-lea an de stagiune, apropiindu-se cu pasi repezi de spectacolul cu numarul

100, “Un tango mas” reprezinta dovada clara a faptului ca in Romania mai exista un creatii coregrafice de valoare.

Zilele trecute ma intalnesc din pura coincidenta cu o veche prietena, Monica Petrica. prim-solista a Operei Nationale, pentru care am o stima deosebita.  Ne-am delectat cu o discutie in contradictoriu, legata de romanii de peste graniata. Satisfactia artistului pe plan profesional, atuci cand munca iti este rasplatita la adevarata valoare si dediacarea intru totul meseriei.

Dragi mei, avem o tara plina de artisti si sportivi pe care ii uitam si care in schimb ne poarta numele cu mandrie peste hotare. Ii admir ca lupta pentru a ne demonstra ca nu trebuie sa parcurgem o lume intreaga pentru a vedea un spectacol de calitate, ci doar sa traversam strada. Avem totul chiar sub ochii nostrii si

trebuie sa ne bucuram.

Un astfel de act artistic  il constituie si extraordinarul spectacol de tango argentinian de la Teatrul Odeon.

Razvan Mazilu si Monica Petrica, cuplul de dansatori care au desavarsit arta dansului, reusesc sa umle gesturile simple cu simboluri pline de incarcatura emotionala.

Am fost surprinsa sa-l redescopar pe geniul Razvan Mazilu,, intr-o interpretare teatrala de exceptie. Cel care ii place sa colectioneze premii interne si internationale de la cele mai consacrate festivaluri si spectacole de dans, este un adevarat barometru pentru viitorul dansului contemporan romanesc.

Este incredibil cat de mult poate sa transmita acest spectacol. Pe langa faptul ca fiecare interventie artistica trezea in mine multiple trairi, realizam ca suntem cu adevarat norocosi sa avem pe scena din Bucuresti, acest spectacol cu asemenea artisti.

De la jocul mainilor care mi s-a parut desavarsit, perfectionat pana la extrem, pasii care pareau creatia muzicii, pana la gesturi si mimica, totul a fost conceput cu o precizei uimitoare.

Va recomand sa va bucurati de ei, pentru ca sunt sublimi!

http://www.razvanmazilu.ro/

Cireasa de pe tort

Saptamana trecuta s-a difuzat emisiunea culinara la Prima Tv, Cireasa de pe tort. Eu si Dezbra’ ne-am intrecut in feluri de mancare care mai de care, impreuna cu d-ul Alexandru Bindea si Cristina Spatar.

Eu am gatit mancare specific spaniola si sincer m-am cam muncit putin. Nu mai stiam combinatiile ingredientelor si am facut tot posibilul sa nu-mi plece invitatii acasa cu burta goala.

Maine de la ora 16:00 puteti vedea reluarea emisiunii si cat de priceputa sunt in bucatarie sau nu! Macar am incercat…si ei au mancat. Cele mai mari emotii le-am avut la Crema Catalana, care din greseala mi-a iesit. Si dorada, spanacul si crevetii au iesit bine, le-am nimerit pe toate, surprinzator!

S-ar spune ca nu am talent in bucatarie, ci doar noroc!

 

Sarbatoarea extrema “1 Mai”

Nu pot reprosa nimanui diferentele majore de gust de la noi din tara. Implicit in acest razboi de stil, vinovatul este evident piata media, care reuseste sa curme balanta in defavoarea adevaratelor valori.
Ideea pe care o urmaresc a pornit de la niste fapte concrete si anume 1 MAI-ul traditional romanesc. Multi dintre voi banuiesc ca ati fost pe litoral sa intampinati “datina strabuna”, altii in Bucuresti sau pe la un gratarel la munte.
Stirile de pe toate posturile TV, mi-au spart timpanele de petrecerile care s-au dat pe plaja din Vama Veche devenita un fel de balci ieftin, unde betivanii se intrec pana dimineata in capionate de bere. Nu stiu, poate am avut o copilarie mai nefericita, dar eu nu pot sa inteleg distractia inconstient a alcoolui urmat mai apoi de mahmureala de a doua zi. Oricum suntem o natie plina de Gogai care nu stim sa ne redirectionam, pentru ca suntem influentabili sau poate ca nu am cunoscut pana acum adevaratele valori umane.
De ce de 1 MAI lumea s-a aglumerat sa lase toata mizeria pe plaje si numai o minoritate s-a redirectionat in putinul timp liber catre o activitate cultural-artistica…?
Raspunsul este simplu…Asa e traditia de 1 MAI!
Hai nu zau!!!
Frumos! Nu vreau sa dau lectii de viata nimanui, pentru ca stiu cat de orgoliosi suntem, insa e pacat sa ne convingem ca Sanziana, Bianca, Daniela, Oana si Monica sunt modelele noastre in viata.
De exemplu eu o admir pe Udrea, nu din convingeri politice, pentru ca ele lipsesc cu desavarsire in toata sfera politica romaneasca, ci eleganta in dialog, maniera de a se afisa in socetate, puterea, independenta si evidentierea ca personalitate publica intr-un domeniu preponderent masculina. Da! O ironizez in postura unui personaj, imi place sa-i exagerez chiar si cele mai mici detalii ale personalitatii ei. Asta e meseria!
In lista de preferate se numara personalitatea Maia Morgenstern, Stela Popescu, Rodica Popescu Bitanescu, Oana Cuzino pentru rafinament, Andreea Marin si Mihaela Radulescu pentru realizarile extraordinare in lumea media.

Sa trecem la subiect.
Duminica am vazut un spectacol minunat pe scena Operei Romane de Bucuresti. O reluare, dar si o premiera.
Doi coregrafi de renume ai baletului mondial: George Balanchine si Jiri Kylian, care in urma cu multi ani au montat trei momente desavarsite prin estetica, simetrie, forma si perfectiunea detaliilor.
Ce-i drept nu am mai fost de mult la Opera si chiar mi-a fost dor sa-mi vad colegii, cat si spectacolele care se dau saptamanal. Pot sa zic ca m-am umplut de frumos! Astept acum cu nerebdare sa mai creasca Isabel sa ne delectam impreuna cu un Spargatorul de Nuci, Coppelia sau Giselle.

Pe de alta parte trebuie sa recunosc, iesirea mea din Bucuresti spre Mamaia vineri seara.
Am avut un eveniment pe care trebuia sa-l onorez cu prezenta. Imi pare nespus de bine ca nu am ramas in cluburile ce duduiau de house-areala, pitipoance cu genele pana la sprancene si fustele tot pe acolo, burtosi si fite peste masura.
Se pare ca “marea” s-a impartit in doua: Vama Veche si Mamaia, adica libertatea putin prost inteleasa si glamur kichos.
Ma bucur pentru toti cei care in schimb au fost la mare, s-au delectat cu energia placuta pe care o emana briza, nisipul si apa. Ma bucur pentru toti cei care apreciaza adevaratele valori si care se bucura atunci cand mai pun o caramida la baza culturii interioare, ma bucur pentru cei care inteleg ce inseamna sa trai cu adevarat!

Noua Cronica

Miercuri se difuzeaza Cronica Carcotasilor.

Pentru prima oara , la Prima Tv, prima emisiune de umor din Romania in direct.

Un moment foarte important pentru colegii mei, dar si pentru mine. Le tin pumnii pentru ca stiu cat se munceste la realizarea emisiunii, cat timp isi dedica fiecare pentru a face ca aceasta emisiune sa fie cea mai buna emisiune de divertisment din Romania si mai ales talentul pe care il au in sange.

Imi pare rau ca nu pot sa fiu in platou, sunt intr-adrevar curioasa sa ii vad in direct.

Ma bucur ca Serban si-a luat inima in dinti si vrea sa le dea peste nas tuturor criticilor media, este singurul comentarui neavenit care il afecteaza. Toti stim ca aceasta emisine care pana acum se filma martea, era inregistrata in regim de direct si mai ales ca cei doi fac emisiuni radio de mai bine de 10 ani in direct asa ca nu au de ce sa le fie frica.

Momentan sunt in Marbella si cel mai probabil voi ramane aici pentru a naste viitoarea balerina aici. Imi este greu pentru ca imi este dor de casa si mai ales de colegi.

Mai 2 pagini si voi termina cartea lui Misu Gainusa. Cu fiecare pagina citita, ma apropiam din ce in ce mai mult de decizia de a ramane in Spania definitiv. Stiu ca tot ce scrie nu este simpla ironie, comic si frustrarea de a trai in propra tara, ci multe adevaruri de care ne lovim zilnic, doar ca ne-am obisnuit cu situatia, ceea ce nu este o scuza. Curand o sa-i dedic un post pe blog cartii lui Misu, sunt atatea lucruri de spus…

…Ma bucur ca incepe noul sezon, sunt alaturi de colegii mei si mi-as dori tare, tare, tare, sa fiu in studio la prima filmare a noului sezon de Cronicuza…dar poate cine stie curand voi reveni…!

Bafta familiei mele carcotase si mai ales Bebeluselor!

Asta seara

Este pentru prima data cand se vor sarbatori 10 ani de The Mission cu o petrecere care il are invitat pe unul dintre cei mai iubiti DJ de trance din lume, Paul Van Dyk, aflat in turneul Volume World Tour 2010. Artistul premiat ani la rand pe plan mondial cu titluri de Best Producer si Best DJ la Trance Awards si aflat mereu in fruntea clasamentelor din DJ Mag va mixa in seara asta, la Arenele Romane, intr-un cort incalzit.Paul van Dyk Sambata, 6 martie 2010 la Arenele Romane

In deschidere vor mixa DJ-ii locali Snatt si Vix.
Paul van Dyk
Sambata, 6 martie 2010
(Cutitul de Argint 26), ora 22:00

Abia astept acest moment mai ales ca deschiderea concertului se va face cu un scurt moment de dans. Am emotii de cum se va desfasura coregrafia in care mi-am pus mari asteptari. Vor dansa 4 fete(dansatoare in trupa Dansezi pentru tine), 5 minute de coregrafie conceputa de mine si colegii de la Philip Morris.

Ne intalnim maine seara cu muzica buna si dans!