“Vizita batranei doamne”

Teatrul Nationanal Bucuresti a intrat in renovari. Nimic nu mai este ca inainte, nici intrarea actorilor, nici holurile, lifturile si parca nici macar scena.

Imi amintesc de cea mai frumoasa etapa din viata mea profesionala, dupa rigiditatea acelor 18 ani petrecuti in salile de balet, penduland intre durere si placere, lipsa timpului si  lupta cu propriul corp, nu stiu cum am ajuns la un casting.

Un simplu casting care mi-a schimbat viata.
Nu vroiam sa parasesc scena, dar in acelasi timp sa fiu libera sa ma exprim altfel.

Timp de 4 ani am ajuns sa cunosc personalitati ale teatrului romanesc, sa gandesc un personaj, sa-l analizez inainte de a face primul gest, si mai ales sa joc pe scena TNB.

Am cunoscut-o pe d-na Maia Morgenstern in musica-lul “Chicago”,  moment in care am constientizat cat de norocosi suntem noi romanii sa avem un asemenea geniu al interpretarii si sa ne bucuram de trairile atat de profunde ale unui artist atat de complex, live, aproape de noi.

In seara aceasta la TNB, a avut loc marea premiera: ” Vizita batranei doamne” 

Din punctul meu de vedere o capodopera desavarsita. Invazia de personaje bine impartita, momentele sacadate bine insusite de regizor, grotescul confundat uneori cu romanticul, negativul schimbat in pozitiv si viceversa si alegoria bazata pe un plan psihologic bine motivat, fac din aceasta piesa un apogeu al creatiei.  Personajele au o poveste unica de trecere intre forta si abandon. Realitatea le pune in fata unei decizii imposibile, ce a reusit sa-mi ridice si mie ca si spectator, aceiasi intrebare.

Este o piesa de care aveam nevoie.

O piesa cu actori ” mari” ai scenei romanesti.

Pe d-na Maia Morgenstern o admir din toata fiinta mea, este idealul meu ca si maturizare artistica, personalitate absoluta si integra, puternica, dar in acelasi timp feminina, umila, dar impunatoare. Tin minte cand jucam alaturi de dansa, un lucru pe care eu l-am vazut inedit: vorbea chiar si cu cei mai neinsemnati participanti la actul artistic sau chiar din afara lui, cu “dvs”. De atunci imi dau seama ca formele de politete iti impun respectul in comunitate. Fie el si in Ferentari!

Revenind. In momentul in care isi face aparitia pe scena, nici un spectator nu mai misca, fiecare gest al dansei este transformat cu o forta divina in absolut.

D-ul Mircea Rusu, pe care l-am vazut in nenumarate spectacole, il creioneaza pe singurul personaj din piesa care se curata, dar care totodata se ingroapa. D-ul Mircea Albulescu, profesorul,  care paseste cu pasi grei si apasati, dar cu modestia si eleganta specifica unui monstru sacru. Alaturi de ei actori fenomenali, pe care merita sa-i vedeti intr-un recital actoricesc sublim.

Scenografia, muzica, costumele, lumina, tot, dar absolut tot este gandit in cel mai mic detaliu, pentru a face din aceast spectacol o capodopera.

P. S. Daca cumva va puneti in pielea personajelor, sunt curioasa, oare voi ce ati alege?

Author: Oana Daniela Ionita

Eu despre mine…mai bine va las pe voi sa va spuneti parerea, buna sau rea!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *