Omul, fiinta necunoscuta…

Ce bine ar fi sa ne incadram cu totii in anumite categorii si atunci cand cunostem pe cineva sa putem generaliza si sa stim exact in ce segment sa-l incadram. Ne dam cu parerea despre: soferul din camion, vecinul de sus, pitipoancele din Dorobanti, aurolacul de la coltul strazii, batranul singur de pe banca, Mihaela Radulescu, dar niciodata nu stim ce se ascunde in spatele acestor masti, ce povesti de viata au acesti oameni, in ce categorie s-ar incadra?
Eu cred ca sunt un om normal, usor de citit, optimista si vesela, incerc de fiecare data sa vad partea frumoasa a fiecarui lucru, iar pentru mine daca viata se imparte in jumatati de masura, totul se complica. Ma gandeam ca poate sunt superficiala, dar am stiut intotdeauna ce vreau de la viata.
Una din prejudecatile lumii noastre este de a eticheta, iar atunci cand am clasat ni se pare ca am si inteles. Nu! Pare simplu, iar simplitatea poate fi la randul ei o modalitate de a privi viata.
Ei bine, am intalnit un om care mi-a schimbat perceptiile si modul de a vedea realitatea. Nu are rost sa va dau nume si amanunte, ca nu-s relevante, ci observ pe zi ce trece ca dialogand cu acest om, incep sa ma descopar si sa privesc sub mai multe aspecte forma cuvintelor si a intelesurilor. Omul este un univers de elemente complexe. Descopar lucruri si fapte care pana acum, in loc de sensul direct pe care l-au avut, pleaca in unghiuri divergente, spre alte sensuri.
Suntem setati pe un drum, incercam sa ne canalizam energia si viata intr-o singura directie si vine cineva intr-o zi si ne spune ca drumul are mai multe sensuri si deodata ne trezim intr-o intersecti aglumerata, atunci incepem sa ne punem intrebari existentiale…o fi intr-adevar calea pe care o caut?
“Cine a văzut speranţa, nu o mai uită. O caută sub toate cerurile şi printre toţi oamenii. Şi visează că într-o zi o va întâlni din nou, nu ştie unde, poate între ai săi” spune Octavian Paler. E irelevant daca “speranta” se refera la iubire, la cunoastere, la autocunostere, la fericire, la implinire, important e sa nu ne oprim din cautare. ..
Imi pare rau ca am deviat de la ritmul putin amuzant al site-ului, dar nu sunt perfecta si realizez ca toti avem momente de evadare din cotidian in care ne oprim si ne intrebam, ce vrem de fapt?
Eu vreau sa dansez! e mai simplu….

….Let’s dance!

Un week-end plin!

Am inceput sa-mi intru in mana usor, usor, ce mai imi place! Stiu ca nu pot fi tutoror pe plac si nici nu incerc. Oricum, nu putem fi toti perfecti, ca si iopistubei(un preopinent simpatic).
Cum va spuneam, o sa am un week-end plin. Maine dimineata toata gasca Cronicii pleaca la Iasi, unde Misu Ginusa, va lansa cea de-a patra carte intitulata”Povestirile mortale”. De fiecare data cand plecam prin tara, acumulam o gramada de amintiri frumoase. Este curios cum echipa Cronicii in atatia ani de “prestatie artistica” pe micul ecran, nu s-a dezintegrat. Eu sunt alaturi de ei de 7 ani si nu m-am plictisit niciodata de farmecul fiecaruia. Toti sunt oameni frumosi si plini de umor, Gainusa cu stilul inconfundabil subtil, sarcastic si imprevizibil, Huidu expansiv, tenace, ironic si Dezbracatu’ care-si reprezinta propriul mod de viata. Mistretu’ sta tot timpul sa analizeze si sa prelucreze informatia ca un adevarat regizor, Pustiu mereu jovial (desi este cel mai in varsta din echipa si nu pare) si Toni, care se joca cu textele teatrale si in viata de zi cu zi. Ei! cum sa te plictisesti cu asemenea prieteni si colegi?
Duminica este ziua primei etape a casting-ului Ibiza Dance Project. Azi am stat toata ziua sa analizez structuri corporale…ma gandeam ce norocos s-ar simti un barbat in locul meu…hi! hi! Mai inalte,mai scunde, mai slabute,mai grasute, mai talentate sau mai mai putin experimentate, am reusit sa numar 570 de fete participante. Dintre care vreo 400 vor primi mail de confirmare sa se prezinte la casting. Cele ce vor trece de prima etapa se vor prezenta la finala concursului ce va avea loc pe 23 mai, tot la Kristal Glam Club, in prezenta unei comisii din Ibiza. Sa nu mai uitam ca tot duminica este Campionatul International de Gatit in parcul Izvor, Crcotasii vor fi si acolo incepand cu ora 17,eu o sa mai intarzii putin, cum fac de obicei. Presimt ca vor fi destul de multe fete la casting si nu vrem sa sarim pe nimeni. Of! Un week-end plin. Sa nu uitati ca vineri este emisiunea aia cu scafandrii cum spune Silviu Biris,Vedete in Figuri de la 20:30 cu Mondenii, Bendeac si Zeta capitani la doua echipe cu valoare,formata din:Marius Bodochi, Andrei Duban, Silvia Pop si Liviu Ganea. Dupa atata munca, ar merge un slogan de relaxare “let’s dance!”
Un week-end frumos cu mult soare la toata lumea, chiar si pentru cei morocanosi! Viata-i frumoasa si e loc sub soare pentru toata lumea.Va pup si va stimez, Oana.

Eu, acum…

Am vazut comentariile subtile legate de ultimele postari,ce sa zic, nu sunt singura carcotasa! Cu totii ne-am nascut in Romania. Jules Renard spunea intr-un citat emblematic: “E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra”. Cu totii aruncam noroi pe cei ce stau in fata, pentru ca si-au asumat o mare responsabilitate. Eu fac parte dintr-un concept care face acelasi lucru, dar pe de alta parte pot fi si eu la randu-mi inproscata cu noroi. Noi insa uitam un singur lucru in toata aceasta revolta a noastra. Socetatea a aranjat astfel lucrurile incat sa uiti sa-ti pui problema propriului potential, eu de unde provin, eu ce sunt, ce fac, ce-mi doresc? Sa privesti, sa critici, sa analizezi, dar niciodata sa te judeci si pe tine. Toata nefericirea provine din faptul ca incercam sa copiem tot ce ni se vinde pe piata media si uitam sa fim noi insine. Eu am incercat, prin autoanaliza si prin recunoasterea creditelor valoroase a celor din jur, sa construiesc in mine un om mai bun, mai fericit si mai implinit indiferent de ce imi ofera viata. Ma pot considera un om norocos, am muncit mult sa am tot ce am si sa fiu EU si Dumnezeu m-a ajutat suficient. EL tot timpul ne da, noi doar trebuie sa stim cum sa-i canalizm darul in drumul nostru prin viata. Noi avem puterea de decizie, ce vrem, ce facem, ce ajungem. Eu stiu ce vreau! si daca ma intrebati, stiu un lucru cu adevarat ineresant. Da! iubesc miscarea, dansul, faptul ca putem comunica fara cuvinte, doar cu ajutorul corpului, ca putem sa ne eliberam de frustrari, gelozii, inhibitii si putem sa redevenim noi insine, e un pas maret spre autocunoastere. Daca suntem noi, toata nefericirea si toata competitia va disparea. Nu iti mai pasa ca altii au mai mult, tu esti oricum mai castigat. Omul trebuie sa fie inradacinat in propria energie potentiala si iarba va fi poate chiar mai verde decat in gradina vecinului. Eu pe acest blog imi propun sa comunic niste cugetari, ganduri si fapte, as vrea sa nu-mi cautati eroari in exprimare, imi doresc sa intelegeti sensul frazelor,ideilor si astfel sa descifrati modul meu de a gandi, atunci cand nu ma intalniti la televizor, pe strada, la stagii de dans sau la teatru. Sa incercati sa fiti mai ingaduitori cu mine, cu cei din jur si mai ales cu voi…
Let’s dance!