O zi la Moscova!


In urma cu cateva luni Catalin Bucuresteanu, unul dintre elevii mei, a castigat o bursa de stidiu la Academia Balshoi.

Impreuna cu familia am hotarat ca este o ocazie extraordinara in viitoarea lui cariera de a se dezvolta intr-un mediu cu o istorie de necontestat.

Ajunsi imediat dupa vacanta de iarna, ne-a intampinat aerul rece al Moscovei, temperatura este putin mai mica decat la noi, dar gerul este necrutator.

Daca veti ajunge in Moscova va recomand taxiurile cu 700 de ruble pana in centru sau trenul cu 500 de ruble daca sunteti singuri. Cea mai proasta alegere este cea pe care am facut-o eu! La iesire un grup de barbati care ma asteptam sa fie taximetristi, agatand violent pasagerii si oferindu-le un pret special. Acesti “impresari” prezinta o harta a tarifurilor catre Moscova, aproape o ofera de nerefuzat daca te grabesti! De la 3200 ruble, oferta pe care am negociat-o la 3000 de ruble

(super afacere, am zis!)

Cand am ajuns la masina “impresarul” a vrut banii inainte, taxiul nu arata a taxi si eram inconjurati de 3 barbati care vorbeau in rusa. Soferul armean nu avea nici cartela de iesire din aeroport, noroc ca a iesit lipit de un autocar. “Romanisme”, am spus!

Ne-am oprit sa isi cumpere tigari, evident a si fumat pe drum cu geamul deschis in timp ce facea slalom printre coloana de masini. In agitatia lui a incercat sa ne vanda si o cartela de telefon, punandu-nu in legatura cu sotia care vorbea engleza.

In zapaceala care a durat aproape o ora, pentru ca aeroportul este la 40 de km distanta de oras, am reusit sa vizitam cu privirea orasul aproape intunecat. Cladiri monumentale, arhitectura grandioasa, bulevarde cu 8 benzi pe sens, si toate cladirile colarate cu lumina, toate bijuteriile peisagistice incununate cu muzica armeanului care ne povestea de zor de parca intelegeam ceva!

Ajunsi la academie, ne-au intampinat colegii lui Catalin, atat de ospitalieri si fericiti ca a venit “a new boy!”

Italieni, japonezi, americani, toti au venit sa studieze si sa lege prietenii.

M-am bucurat ca au acces permanent la salile de balet unde pot intra si la 10 seara sa repete. Totul intr-o singura cladire: scoala, balet, internat, cantina.

O acadelie plina de oameni valorosi care au scris si scriu istorie, directoarea Mariana Le inca din 2005 conduce scola impecabil.

Elevi disciplinati care se inclina cand trece orice profesor pe hol, solitari si ospitalieri, cadrul perfect unde fiecare copil se transforma intr-un adult responsabil si educat.

Catalin face studii de balet acum cu Medvedev, o figura emblematica a baletului mondial, de alfel cel care i-a acordat si bursa in cadrul concursului Ysbc-Sibiu.

Mi-as fi dorit sa raman macar cateva zile in plus, sa prind un spectacol la Teatrul Balshoi, din pacate m-am multumit doar cu suveniruri si poze.

Pentru o calatorie de succes recomand sa va descarcati inca de la plecare aplicatii si harti, pentru ca la Metrou desi arata ca un muzeu fiecare statie cu candelabre imense, tot este scria in rusa. Chiar daca multi rusi nu stiu engleza sunt bucurosi sa te ajute si nu uitati ca este o tara comunista unde regulile sunt sfinte…mai putin pentru soferii armeni.

Va recomand cu drag Moscova ca destinatie turistica, este un loc unic pe care trebuie sa-l vezi macar o data in viata!

Andorra.

Am disparut pentru 4 zile din peisajul mioritic, pentru o scurta vacanta, planuita pe moment.
De cateva luni, de cand am inceput sa ma redescopar, observ ca visele nu au limite. Ca pentru a fi cu adevarat fericit, nu trebuie sa astepti in speranta realizarii visului. Nu trebuie sa iti consumi energia prezentului, cu insatisfactii, suferinte si munca in speranta unui viitor fericit. Trebuie sa traiesti clipa, sa te bucuri de ce ai acum, pentru ca numai acum poti fi cu adevarat implinit. Viitorul este improbabil, nu iti ofera nici o siguranta, nici macar aceea ca el ar putea exista.
A trai, suferi in prezent, in vedera incertitudinii unei libertati sau bucuri din viitor, ne da de cele mai multe ori o satisfactie a sigurantei de moment. Spunem: “Voi munci, pentru a fi mai bun”, esti bun oricum, munca te face sa capeti experienta, ea trebuie vazuta ca un lucru pozitiv, pentru realizarea personala, nu pentru a demonstra altora calitatile tale. Tu esti.
“Lasa! Sufar acum, pentru ca in 3 ani o sa plec in vacanta!”. Of! Poate chiar o sa pleci in 3 ani in vacanta, dar nu va mai fi la fel.
NU! Siguranta o avem acum.
In prezent, suntem nefericiti si o sa fim mereu, daca nu incepem sa traim liberi clipa si apoi sa ne gandim la viitor sau trecut.
Intotdeauna se intampla ca, atunci cand intr-adevar sa ajungem la trofeu, sa ne dorim un altul. Niciodata nu este suficient pentru si nu stim sa ne oprim din lupta de a avea mai mult. Nu avem nevoie de mai mult, tot ce ne trebuie este aici si acum.
Mai bine ma opresc din filozofat si trec la exemple.
Miercuri, m-am hotarat brusc sa plec, din nou, din tara.
Am ales Spania, pentru ca imi doream mult sa vad musicalul meu preferat “Hoy no me puedo levantar”, pe care nu am apucat sa-l vad evident, asa cum mi-am planuit, pentru ca in Barcelona m-am decis sa vad Pirineii.
Asadar, am plecat spre Andora.
Un principat independent, ce se invecineaza cu Franta si Spania si al carui drapel foloseste aceleasi culori ca si Romania, rosul, galbenul si albastrul, doar ca are o stema. O tara cu impozite foarte mici si fara TVA. Daca in Spania, gama de produse este mai larga si mai ieftina, in Andora sunt si mai ieftine, aproape ca ti le dau gratis in magazine si sunt si mult mai civilizati decat comerciantii din en ros-urile de lux, stil Europa, de pa langa Bucuresti. De produse numai vorbim, raportul calitate-pret, este adoptat perioadei de criza.
Am avut parte de o priveliste de vis, peisaje muntoase, ce te relaxeaza si te duce cu gandul la iernile friguroase de schi si cumparaturi minime, in general aruncatul cu privirea. Magazinele de lux, raman tot magazine scumpe, oricum.
Vorbeam la inceput de prezent.
Imi dau seama cat de mult am invatat in cateva zile, ce experiente noi si placute iti aduc visele libere. Cu siguranta, daca stateam in Bucuresti, in aceste zile as fi facut aceleasi si aceleasi lucruri de fiecare zi.
Ce fericita as fi, sa pot avea in fiecare saptamana cate o mica vacanta.
Voi ati spune: …”si cand mai lucrezi!?!”
hi!hi!
Miercuri seara la Cronica…Of!Of!
Tot muncesc de la 16 ani, fara zi de nastere,Revelion sau alte cumetrii, ci doar munca. Stiu ca sunt altii care fac asta pana la pensie, fara sa stie cei aia o vacanta, dar asta nu-i o lauda.
Numai suntem pe vremea comunistilor sa ne laudam la vecini cat am mai muncit si sa ne transformam in victime, ca sa castigam mila. Nu vecinii sau rudele traiesc pentru noi, ci noi insine. Stiu ca suna egoist, dar dac noi nu stim sa fim impliniti cu noi, nu o sa putem oferi nici altora iubire, ci doar suferinta.
Am stiut sa ma bucur de viata, doar din perspectiva viitorului, fara a-mi trai copilaria, ci doar studiind si gandindu-ma ca intr-o zi voi trai cu adevarat.

Acum, nu o sa mai astept.

Acum, o sa invat sa traiesc cu adevarat.
Asa eram eu la 18 ani. In stanga, este o poza pe scena Operei Romane la spectacolul de Bacalaureat, interpretand un dans contemporan in coregrafia proprie.
Let’s dance!

S-a terminat vacanta.


Incep sa ma acomodez cu greu, noilor obiceiuri, din vechile imprejurari si locuri; in casa mea, la Cronica, in Bucuresti, cu manelele din masina vecinului de la semafor, cu oamenii stresati, care-si blestema in cuvinte murdare insactisfactiile, zilele, noptile, prietenii si dusmanii…of!…cand o sa ne schimbam vreodata? Suntem o natie de neadaptati in Romania, insa, care se poate descurca atat de bine oriunde in lume si chiar putem fi fericiti. Putem lupta pentru a obtine rezidenta, numai pentru a fi departe de tara.
Pentru ca intotdeauna e mai bine la altii decat la noi.
Putem munci atat de consecvent pentru altii, dar nu pentru noi. Putem fi fericiti acolo, dar nu si aici…de ce?
Ca in fiecare an, o sa-mi ia ceva timp sa ma reobisnuiesc cu ritmul furtunos made in Romania.
Nu am timp sa fiu nostalgica, am inceput repetitiile pentru noul sezon, in forta.
In curand, o sa apara inperceptibil stresul si nervii si farmecul “fascinant” al frumosei capitalei isi va face simtita prezenta…
Deocamdata, let’s dance!