Prima emisiune

A trecut ceva timp de cand suntem in vacanta, dar nu ne-am iesit din mana.

Nu am mai ras de mult timp asa! era si cazul, s-au adunat multe carcoteli…

Cel mai tare m-a amuzat comentariul lui Serban referitor la tipa care avea un “copil in stomac”, adica a ramas insarcinata, ingerand ceva nedigerabil. Asta a fost numai o carcoteala printre glumele lui Dezbracatu si comicul sarcastic a lui Misu, care cu siguranta au smuls macar cate un zambet de pe fetele telespectatorilor. Chiar daca ne bucuram ca suntem din nou impreuna, lipseste Toni, care ar fi intregit echipa. Vom continua cu el in suflet, ca si cand ar fi langa noi si ne va ajuta sa trecem peste greutati.

Anul acesta implinim 10 ani de difuzare, 10 ani de Cronica, 10 ani de carcoteli! Am crescut, am invatat, ne-am maturizat si tinem pasul cu timpul.

Umorul nu va muri niciodata, iar Cronica reprezinta romanul care stie ce este umorul de calitate, romanul care face haz de necaz, de ceilalti si cateodata chiar de el.

Ne vedem saptamana viitoare!

Antes de El Show

Inainte sa inceapa distractia, pentru ca saptamana viitoare chiar incepe distractia(pentru cei ce nu stiu, Cronica revine cu forte proaspete), am ales ca ultima saptamana “antes de el show” sa mi-o petrec in Barcelona, orasul meu de suflet. Locul in care incep sa ma regasesc, sa ma relaxez, sa invat casellano, dar si catalana, sa mananc fructe de mare si paella(ma pasioneaza bucataria spaniola). Este fascinant cum intr-o tara care de afara se vede atat de unitara, catalanii, cat si bastii isi doresc atat de mult independenta. Madrilenii sunt certati cu catalanii, ca noi cu maghiarii, ma rog noi ne-am mai impacat, dar ei nu se lasa, care mai de care se considera mai tare.

Sarim la subiect, asadar imi petrec in acest supeb oras ultima saptamana de vacanta. Am vazut locuri minunate, am cunoscut oameni integri si am avut parte de actiune.

In premiera personala, am asistat la un meci de fotbal, chiar de pe gigantul Camp Nou( si aici microbisti o sa ma invidieze), dar doar pentru o repriza. Stadionul are o inaltime de 48 de metri si o suprafata de 55.000 de metri patrati, cu o capacitate de 98.787 de locuri, stadionul Barcelonei este cel mai mare din Europa. Am fost chiar in fata, tocmai ca am avut bilete intr-o zona buna, este intr-adevar impresionant, dar si frig. In general in perioada asta au fost cam 15 grade, insa pe stadion e altceva si cum nu sunt o mare fana am decis sa ma retrag dupa prima repriza.camp-nou-15..si asta pentru ca ca ma saturasem de cuvinte de genul “gilipollas” si “hijo de puta” .Probabil ca sosise momentul sa-mi imbogatesc vocabularul… nu sunt o sfanta, dar urasc injuraturile.

Astazi m-am bucurat de actiune. Am parcurs 4,5 km pe un circuit in apropierea Barcelonei. Locul de unde se va face lansarea mondiala Audi A8, momentan avand doar 8 boxe, dar cu un potential fantastic, circuitul este inca in constructie, pentru ca lucrarile de amenajare au inceput doar in urma cu un an. Pe langa traseul muntos si foarte bine asezat, in folosinta mai au un alt circuit pentru moto cross, cat si o mica pista speciala pentru pilotii de curse. O curiozitate pe care nu am vrut s-o ratez a fost “locul de unde se salveaza vieti” spun ei. Acolo se pregatesc in principal pompierii, politistii si cei de la descarcerare. Asadar am vrut sa incerc si eu, evident!

Experimentul este in felul urmator: te asezi pe scaunul soferului, intr-o masina suspendata intr-o axa metalica ce se roteste la 180 de grade. In cateva secunde te gasesti atarat de centura de siguranta cu capul in jos. Folosindu-se de o procedura specifica, se eliberaza victima( adica eu in cazul acesta), fara a se desface mai intai centura de siguranta cum de obicei se procedeza, pentru ca se pot cauza traumatisme cervicale,ci prin impingerea picioarelor in bord, asezarea mainii stangi deasupra capului si sustinerea corpului intr-un echilibru ca atunci cand scoti centura sa nu iti rupi gatul…e de probat, dar acum nu va apucati sa rasturnati asina sa vedeti cum e!

Apoi ca sa fie ziua completa, am purces spre un club de tir, aflat in apropiere. A fost pentru prima oara cand am avut in mana o arma( de fapt vreo 4, printre care si un revolver), cu care am si tras. Ma stiu, nu nimeresc la cos, nu stiu sa prind si in general ratez orice tinta, dar astazi am nimerit din primele incercari. A fost foarte tare! Nu o sa uit niciodata ziua de azi…mi-as mai dori sa schiez insa nu stiu daca pentru asta voi mai avea timp…

Chiar daca inchei intr-un ton nostalgic si chiar daca incerc sa nu ma gandesc atat de des, imi este imposibil.

Saptamana viitoare vom incepe filmariele, oare cum va fi Cronica fara Toni…?

Sa-l mai ascultam o data pe Toni …

De multa vreme imi doresc sa realizez si eu un post pe acest blog … Insa nu am gasit nici timpul si nici ocazia …

Eu sunt Dexter, asistentul Oanei …

M-am obisnuit si imi place sa fiu “omul din spate” pe acest blog … Dar de data asta am facut-o, si nu pentru a iesi in evidenta, ci pentru ca sunt unul din oamenii care l-au cunoscut si au lucrat cu Toni. Asadar scriu acest post ca omagiu adus intregi sale cariere, si muncii depuse in toti acesti ani de viata.

Eu sunt administrator IT, si am ajuns sa il cunosc pe Toni si pe toti cei de la Cronica, acum 3 ani si jumatate, si pot spune ca am ceva amintiri frumoase legate de el.

Ca orice artist Toni avea momente de geniu … pe care intotdeauna le impartasea, cu cel pe care il numea “bunul meu prieten si mare artist, Dezbracatu”.  Intr-una din vizitele mele la el, am avut ocazia sa vad cum ajungea Toni Tecuceanu sa imite diverse personaje … studia carti de genul  “Eu si personajul”, “Arta teatrului”, etc. Am avut ocazia sa il ascult cum o imita pe Maria Ciobanu …. cantand sau pe cel ce a fost Inalt Prea Sfintia Sa Teoctist; respecta divinitatea, ba chiar se temea s nu-L manie vreodata pe cel de sus si de aceea a refuzat de fiecare data rolurile de diavol din scenetele de la Cronica. Am avut onoarea sa il cunosc pe unul din prietenii sai, Liviu, fost camarad in Angola. Astazi am vorbit cu el la telefon si l-am rugat in zilele urmatoare sa ne vedem ca sa postez un articol cu cateva amintiri din misiunile de mentinere a pacii la care Toni a participat.

Mai jos … aveti farsele pe care Toni mi le-a dat personal, spunandu-mi: “ia-le, ca astea se aud bine, eu le-am inregistrat la radio”

[mp3_embed blog_plyrs="3" nums="1"]

Mi-as dori ca maine la “ultimul spectacol, “ultima sceneta”, Toni sa fie aplaudat furtunos de toti cei prezenti, la “scena deschisa”, asa cum ii placea sa traiasca pe scena …

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace !