Postul lui Adi. Capitolul 4


“A: Şi deci noi o să intrăm direct în dimensiunea a cincea? D: Cam aşa ceva, însă înainte de asta vom înţelege şi conştientiza anumite aspecte, inclusiv cum este cu diversele aşa-zise dimensiuni.
A: Vrei să spui că noi ne culcăm şi brusc a doua zi când ne trezim suntem în dimensiunea a cincea? D: Nu ne vom culca şi trezi brusc în altă lume, căci multe lucruri se vor abate asupra pământului. Acestea vor fi semne premergătoare. Oricum trecerea se va face în 3 luni. În aceste trei luni noi vom înţelege de fapt ce este cu adevărat dimensiunea a patra. A: La ce semne te refereai? D: Mai întâi de toate anul 2009 va fi hotărâtor. În a doua jumătate Pământul va avea de înfruntat anumite cataclisme grave, unele soldate chiar cu pierderi de teritorii. Apa va revendica pământul şi multe din aşezările de pe ţărmuri vor fi afectate. Apoi vor începe să crească în intensitate vulcanii, ceea ce va duce la trezirea unora ce se credea a fi de mult stinşi. Cutremurele de pământ se vor înteţi şi vor apărea concomitent în diverse zone. În anul 2011 omenirea va avea de înfruntat o gravă furtuna solara, care va face ca electricitatea să fie imposibil de furnizat. Furtunile electromagnetice vor şterge sistemele informaţionale, făcându-le inutilizabile. A: Ştii cumva când pleacă următoarea nava spre Inua, poate obţin un bilet! D: Din păcate nu există nave către acea destinaţie! A: Din relatare înţeleg că ne aşteaptă o perioadă sumbră. D: Este o perioadă ca oricare alta. Pământul îşi va începe purificarea şi noi trebuie să trecem prin aceasta împreună cu el. Va fi o perioadă dificilă, însă ceea ce va veni merită. Va fi într-un fel o altă lume. Eu nu ştiu cum să îţi explic ca să mă înţelegi. Aceste lucruri trebuiesc trăite, văzute, altfel nu ai la ce să te raportezi. A: Poate la o lume utopică! Ar fi bine să fie aşa, să ne trezim într-o lume perfectă. D: După cum spuneam, aşa va fi, dar nu dintr-o dată. Vor fi câţiva ani de bulversare totală, ani în care totul se va schimba şi toate vor trebui reformulate. Ma refer aici inclusiv la ştiinţă şi religie. A: Cât crezi că va dura această perioadă de stabilizare? D: Între trei şi cinci ani tereştri. A: Înainte sau după 2012? D: După. Înainte va trebui să înţelegem că nu suntem singuri în acest univers.A: Din câte ştiu în 2012 Pământul se va alinia cu centrul galaxiei, care este o gaură neagră. Îmi poţi spune ce este gaura neagră? D: Gaura neagră este locul în care nu există nici o dimensiune. Este vid absolut. Este un fel de punct zero al universului, un loc în care creaţia încetează să mai existe. A: Adică nu există nimic? La ce foloseşte? D: Este locul unde toate reziduurile se descompun, atrase de o uriaşă forţă rotativă. Aici sunt înghiţite planete stinse, asteroizi, comete, praf. Dacă vrei o poţi compara cu un malaxor gigantic în care tot ceea ce intră este desfăcut, redus la nivel subatomic şi apoi transformat în energie, căci nimic nu trebuie irosit. A: Se spune că sunt porţi de trecere către alte lumi. D: Nu, ele sunt ceea ce ţi-am spus. Conexiunile intra-universuri sunt făcute cu ajutorul unor vortexuri, care există de când există creaţia. Bineînţeles că asemenea conexiuni pot fi create şi artificial. A: Cum? D: Cu ajutorul gândului şi al unor imense cristale. Prin proiecţia ideii în cristal, se creează o formă-gând care este amplificată şi aceasta creează o perturbare în Matrice, care la randul ei formează în plan fizic, adica mă refer în cosmos, un fel de canal, foarte asemănător unui tunel, care comprimă spaţiul, creând o punte de legătură între universuri. A: De aici trebuie să înţeleg că există mai multe universuri? D: Ele sunt zece.”
Şi fiecare univers este ca al nostru? D: Ele sunt … Şi fiecare univers este ca al nostru? D: Ele sunt individuale. Se aseamană doar la nivelul creaţiei şi au corespondenţă în Matrice, însă fiecare este de sine stătător şi are propria organizare. A: Şi Dumnezeu este coordonatorul tuturor? D: Depinde acum la care Dumnezeu te referi. A: La cel căruia ne rugăm. D: Da, ne rugăm unui Dumnezeu, pe care l-am moştenit, însă el nu este Creatorul. Fiecare Univers îşi are propriul Creator şi propriile entităţi coordonatoare, însă deasupra tuturor stă ceva mare, imens, o formă de energie, pe care o putem defini ca fiind Dumnezeul Suprem, Originea, Absolutul. Toată creaţia se află în El. Adică toate Universurile, Lumile, ceilalţi Dumnezei Coordonatori şi entităţi. El înglobează tot. A: Şi în afara Lui există ceva? D: Nu ştiu, nu cred. Nu cred că ştie cineva! A: Dar dacă şi El face parte dintr-un alt Dumnezeu? D: Interesantă idee, dar inuaki au aceste lucruri scrise în Codul Legilor şi nu am văzut şi nici nu am auzit aşa ceva. Poate există, însă atunci nimeni nu a ajuns la acel grad de conştientizare încât să demonstreze acest lucru. A: Oricum nu contează. Deja ceea ce mi-ai spus depăşeşte capacitatea de asimilare. D: Da, căci noi ne raportăm strict la ştiinţa şi cunoaşterea pământeană, însă acestea sunt doar limitări impuse de semenii noştri. Creaţia este cu totul altceva. Nu are nici o legătură cu ceea ce ştim sau percepem. Omul nu este doar un mecanism, este ceva mult mai profund. A: Asta ştim cu totii! În noi există înglobat sufletul care este nemuritor.D: Nu prea înglobat! A: Adică? D: Sufletul, aşa cum îi spui tu, nu se află înglobat în corp, adică nu în totalitate. A: Dar unde se găseşte? D: El se află undeva sus, deasupra fiecărei entităţi. A: Şi cum stă acolo? D: Să îţi explic. Deasupra fiecărui om se afIă ceva foarte asemănător cu un balon. Este o formaţiune transparentă, alburie, în care se găseşte un fel de copie în miniatură a formei fizice. Imaginează-ţi-o ca un fel de dublură de mici dimensiuni. Acest balon se află legat de corp cu un cordon gros, răsucit, care pleacă de la această formaţiune şi o leagă de trup în zona capului. Această funie este cam de 15-20 de centimetri. Adică, cam atât are la maturitate, căci la naştere este foarte subţire, cam de un centimetru. Cu cât omul înaintează în vârstă cu atât ea se îngroaşă, pentru ca apoi, cu apropierea morţii să se subţieze, ajutând astfel ca desprinderea de trup să se facă uşor. A: Bine, dar dacă persoana este tânără şi moare într-un accident? D: Asta nu contează, căci dimensiunea lui corespunde unui om matur. În caz de accident se produce o rupere bruscă. Este o desprindere agresivă, dureroasă. A: Şi asta este tot? Noi suntem legaţi de un fel de balon? D: Nu, cu siguranţă. Este forma simplă de a-ţi explica acest aspect. Noi suntem legaţi de sferă cu acest cordon, dar din locul de legătură cu corpul, pleacă mii de ramificaţii, care se regăsesc în tot corpul. Ele sunt asemeni unor rădăcini. Au diverse culori şi grosimi. Spre exemplu la nivelul degetelor sunt subţiri şi albastre. A: Ce se întâmplă dacă un om îşi pierde o mână? Se retrag? D: Nu. Acestea rămân acolo, ca şi cum mâna ar exista în continuare. A: Ce se întâmplă cu ele în momentul morţii? D: Înainte de ruperea cordonului, acestea încep să se retragă uşor. Întâi cele de la mâini şi picioare, apoi din umeri şi şolduri, urmează cele din stomac şi cap, iar ultima se retrage cea din inimă. A: Unde se retrag? D: Toate se retrag întâi într-un canal situat în şira spinării. Chiar şi cel din inimă. Aici stau cam trei zile şi abia apoi se rupe cordonul şi atunci sfera poate pleca. A: Este adevărat că omul ia cu el faptele sale? D: Faptele nu. Însuşirile, calităţile, defectele da. Va urma…