Calea catre noi

Ante Scriptum:

Alegerile pe care le fac, situatiile pe care traiesc, deciziile pe care le iau, in timpul care imi este dat.

Drumul pe care il am de parcurs se afla intr-o clepsidra. Timpul este scurt pentru a face tot ceea ce imi propun, dar simt cum cresc si ma inalt cu fiecare deciziile luata in favoarea mea sau cad cand ma dezamagesc.

In general nu avem timp sa stam de vorba cu noi, despre noi. Nu ne cunoastem suficient pentru a ne intelege, dezvolta si desavarsii. 

Timpul care ne este dat este scurt. Unii au mai mult, altii mai putin, dar toti avem de invatat ceva.  In general folosim timpul pentru a cauta. A cauta ceva ce este ascuns de cand ne nastem, poate inca din vietile anterioare, aici aproape…chiar in noi. Nu este simplu sa ne regasim, pentru ca mereu avem altceva mai important de facut: Un job, Familia, Prietenii, Ziarele, TV,  Ce fac altii( care in general sunt frustrari interioare) sau chiar umplerea timpului.

Am intalnit persoane care se simteau obligate sa-si umple timpul cu lucruri nesimnificative. Ulterior atunci cand reuseau sa faca o clatita stia, un univers intreg de marea realizare…si eu am trecut prin astfel de momente, recunosc! Si voi la fel!

Timpul ne este dat sa ne descoperim. Fiecarea are calea lui, iar cand nu suntem fericiti in ceea ce facem cu siguranta nu este calea dreapta.

Trebuie sa ne deschidem catre noi pentru a cunoaste lumea. Sa fim sinceri si sa incetam sa ne proiectam defectele pe carca altora. Nu este vina lor, ci a noastra! In cazul in care detectezi sursa nemultumirilor, problema este rezolvata. Avem nevoie de o secunda, cand suntem nervosi, suparati sau tristi sa reperam sursa interioara pentru ca mai apoi sa o reparam si sa vedem cat de frumos ne surade universul, pomii, florile, oamenii…

Eu stiu ca drumul meu este Dansul.Aici ma regasesc si tot aici reusesc sa comunic cu mine. Imi este dor si de un work shop de dans contemporan, acolo unde toti receptorii se deschid si unde spatiul si  timpul nu mai exista.

Frumos spus, dar evident greu de facut…pana atunci ne lovim de spatiu, timp si birocratie!

Va pup!

 

 

Multumesc!

Multumesc tuturor pentru sustinere!

Stiu ca nu sunteti obisnuiti cu mine in rolul de prezentatoare, dar incerc sa tin ritmul cu Misu Gainusa, care este un adevarat geniu si sa-i fac pe plac lui Serban Huidu. Sper ca ma descurc destul de bine…nu-i asa? Lasand “modestia” la o parte, trebuie sa stiti ca rolul de carcotas inaintas, este destul de greu. Pe langa faptul ca trebuie sa fii la curent cu politica, mondenul si bancurile, ai nevoie de o doza maxima de umor.

E foarte tare!

Este extraordinar pe de alta parte sa vezi cata materie prima exista!

Este o “meserie” pe care tot romanul o cunoaste. Toti suntem carcotasi si sincer, in lumea in care traim nu ai cum sa nu fii!

Am nevoie din partea voastra de sfaturi, observatii, laude si chiar de critici. Nu va faceti griji in cazul in care sunt deplasate nu le voi da accept…ha!ha! Am glumit!

Multumesc!

Tara mea

M-am gandit ca v-a fost dor de mine…si de aceea v-am pregatit o surpriza!

Nu am putut sa stau departe de tot ce insamna familia mea carcotasa si m-am hotarat sa vin intr-o vizita.

Ma confesez voua, prietenilor mei virtuali, ca mi-a fost dor de peisajul mioritic, cu bune si cu rele, este tara mea. Da! In restul Europei este bine, civilizat, curat, fara personajele multicolore de la semafor si fara tigania verbala. Lucru pe care il dorim cu totii pentru tarisoara noastra draga, dar ce ne-am face daca ele nu ar exista…ne-am plictisi!

Asta e tot farmecul si tot de aici umorul romanului inspirat din realitate.

Si in Spania este rau si ei au “gitano”-si lor si ei se injura(doar ca o fac in spaniola), dar din nefericire nu au acelasi gust la mancare!!! Nu sunt o gurmanda dar imi place la nebunie mancarea noastra traditionala!

Ce sa va spun, ca dupa niste luni bune petrecute in Marbella, am devenit o nationalista convinsa. Sunt mandra de tara mea, sunt mandra de tot ce am invatat, cum gandesc si mai ales ce SUNT.

Nu mi-a fost dor de aeroportul nostru mic, numit in popor “autogara”, inghesuiala pe pungile de rafie pe banda de bagaje, ring tonurile pasagerilor cu Guta si Minune,  gropile din trafic, de administratorul blocului si de strazile blocate…dar ce sa facem, sunt altii si mai rau ca noi!

Mi-a fost dor de persoanele dragi, zapada, aer, casa mea, limba mea, chiar si de sistemul medical, chiar daca mai scartie pe ici-colo.

Lasand banalitatile la o parte, e bine! Chiar daca ne plangem, ca asta am facut-o mereu si o s-o facem intotdeuna, pentra ca stim ca este loc si de mai bine, trebuie sa fim fericiti si mandrii ca suntem romani!

Mi-a fost dor de voi, fratilor!