Inca o zi…

Dupa ce toata vara am trait cu impresia ca viata trebuie traita in fiecare zi la fel de intens…iluzii frumose, carti filozofice si filme memorabile, ce parca te aduc la viata si te ajuta sa-ti limpezesti gandurie pentru noi inceputuri….Dupa ce am realizat ca sunt atatea lucruri frumoase care se intampla cu noi. Dupa ce m-am bucurat in fiecare zi de frumusetea vietii…a venit si ziua cand m-am oprit!

Ziua cand te trezesti si vrei sa inchizi ochii la loc ca sa visezi. Nu-i asa! Nu se poate! Oricat de mult ne dorim sa traim in poezie, muzica sau dans, vine un moment de liniste profunda, in care ne socheaza frica confruntarii cu realitatea.

Pauza este cel mai groaznic moment. Stopul la care te opresti si nu sti in ce directie sa pornesti. Tacera morbida si tristetea apasatoare. Granita intre iluzie si realitate, adrevar sau fals, viata si moarte.

Inca o zi! O zi in care cazi in tacere.

Am mers astazi cu Toni ultimul drum. Am mers cu totii…asa cum o facem mereu la fiecare filmare sau plecare prin tara. Am mers pentru ultima data, numai ca de data asta mult mai incet si in liniste. Am plecat in cortegiu cu Dezbra si Tavi la brat si bebelusele in fata. Ne era atat de greu sa vorbim, desi toata lumea vroia un interviu. Ce sa spunem? Ce este in sufletele noastre numai D-zeu stia!

A fost o inmormantare asa cum i-ar fi placut lui Toni, insa cu siguranta nu ar fi vrut sa ne vada tristi, ci spunand bancuri si glume. Nu ar fi vrut niciodata sa plangem pentru el.

Dupa ce acum mai bine de 20 de ani am fost la inmormantarea bunicilor mei, a fost pentru prima data in viata mea cand am trecut prin suferinta de a pierde un prieten si coleg tanar, cu care am petrecut atatea momente frumoase in ultimii 5 ani.

Pentru mine a fost crunt sa vad cum pleaca Toni. Poate sunt prea sensibila sau poate admosfera sfasietoare te obliga la indurerare. A fost o zi care nu credeam ca o sa vina vreodata.

Sunt convinsa ca multe din afirmatiile si concluziile trase de pe urma decesului lui Toni, au fost pentru a mediatiza efectele pandemiei. Multi m-au sunat si m-au intrebat daca am facut un test sau vaccin sau daca am patit ceva.

Haideti sa va explic.

Medicii au spus ca avea acest virus A( /H1/N1) in organism cu 8 zile inainte de internare. Imi este greu sa cred ca eu nu am nimic. Este vorba de o pandemie, nu? Ar trebui sa fie extrem de periculos sa intri in contact cu o persoana avand o boala inalt contagioasa. Noi am plecat la munte impreuna(doar eu cu el in masina) spre filmarile de sarbatori, chiar cu 5 zile inainte de internare, am respirat acelasi aer timp de 8 ore. La filmare chiar am facut o gluma si am mancat de la el din mancare. Sunt o fire destul de sensibila la raceli, chiar e posibil sa nu am nimic? Nici macar o raceala avand in vedere ca in scoala luam orice raceala foarte repede.

Este cumva vorba de o mediatizare a unui virus care se doreste a fi condus spre manipularea maselor?

Oare asemenea “pandemie” functioneaza ca o gripa oarecare? In fiecare an mor oameni de gripa sau pneumonie. Nu am studiat medicina, dar imi pot da seama ca Toni pur si simplu nu a acceptat sa recunoasca ca este bonlav. S-a contrazis ca o sa se faca bine, tocmai pentru ca adora atat de mult ceea ce facea si nu putea sa stea nici macar o zi in casa sa se faca bine.

Asa a fost sa fie si nu ar trebui sa ne folosim de Toni sa cream stiri “senzationale” ca la Otv, doar pentru a vinde mai mult informatia sau acest vaccin(care cu siguranta are si efecte secundare).

Nu se mediatizeaza prea mult totusi acest virus?

Eu vreau doar sa-l lasam pe Toni sa se odihneasca in pace.

Sa-i purtam in memorie cele mai frumoase ganduri.

Sa-l mai ascultam o data pe Toni …

De multa vreme imi doresc sa realizez si eu un post pe acest blog … Insa nu am gasit nici timpul si nici ocazia …

Eu sunt Dexter, asistentul Oanei …

M-am obisnuit si imi place sa fiu “omul din spate” pe acest blog … Dar de data asta am facut-o, si nu pentru a iesi in evidenta, ci pentru ca sunt unul din oamenii care l-au cunoscut si au lucrat cu Toni. Asadar scriu acest post ca omagiu adus intregi sale cariere, si muncii depuse in toti acesti ani de viata.

Eu sunt administrator IT, si am ajuns sa il cunosc pe Toni si pe toti cei de la Cronica, acum 3 ani si jumatate, si pot spune ca am ceva amintiri frumoase legate de el.

Ca orice artist Toni avea momente de geniu … pe care intotdeauna le impartasea, cu cel pe care il numea “bunul meu prieten si mare artist, Dezbracatu”.  Intr-una din vizitele mele la el, am avut ocazia sa vad cum ajungea Toni Tecuceanu sa imite diverse personaje … studia carti de genul  “Eu si personajul”, “Arta teatrului”, etc. Am avut ocazia sa il ascult cum o imita pe Maria Ciobanu …. cantand sau pe cel ce a fost Inalt Prea Sfintia Sa Teoctist; respecta divinitatea, ba chiar se temea s nu-L manie vreodata pe cel de sus si de aceea a refuzat de fiecare data rolurile de diavol din scenetele de la Cronica. Am avut onoarea sa il cunosc pe unul din prietenii sai, Liviu, fost camarad in Angola. Astazi am vorbit cu el la telefon si l-am rugat in zilele urmatoare sa ne vedem ca sa postez un articol cu cateva amintiri din misiunile de mentinere a pacii la care Toni a participat.

Mai jos … aveti farsele pe care Toni mi le-a dat personal, spunandu-mi: “ia-le, ca astea se aud bine, eu le-am inregistrat la radio”

[mp3_embed blog_plyrs="3" nums="1"]

Mi-as dori ca maine la “ultimul spectacol, “ultima sceneta”, Toni sa fie aplaudat furtunos de toti cei prezenti, la “scena deschisa”, asa cum ii placea sa traiasca pe scena …

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace !

Ne intalnim pe ultimul drum, zambeste ca de obicei, draga Toni!

Maine la ora 12:00, il vom conduce pe colegul si prietenul Toni pe ultimul drum.

Cine vrea sa-i aduca un ultim omagiu si sa-i aprinda o lumanare, poate sa se alature echipei cat si familie, la Biserica Razoare( Sf.Vasile), Biserica lui Toni de suflet, maine de la orele 12:00.

De la ora 13:00, il vom insotii, spre Cimitirul Ghencea( Civil), pe cel care ne-a fost alaturi atatia ani. Toni Tecuceanu, un om puternic cu suflet de copil, un actor mare si un coleg de nadejde.

Odihneste-te in pace, prieten drag!