Sarbatori fericite!

Azi este Vinerea Mare, o sarbatoare importanta pentru tot romanul. Ne bucuram de concediul de Paste, zilele innsorite si de oameni mai buni(macar acum cand suntem mai relaxati, ca s-a dus criza!!! NOT!)
Eu din pacate nu plec din Bucuresti, raman acasa cu Isabel. Adevarul este ca Chismigiul este o splendoare, iar fetita mea este vrajita de culorile primaverii, ratustele de pe lac si aerul curat…ma rog!
Mama ne-a promis bucate gustoase, pe care asteptam sa le digeram cu nerabdare in fata televizorului, unde vom urmari minunatele emisiuni de divertisment. Speram ca de acesta data sa nu intervina vre-un Breaking News cu Hormonica si Viri sau Oana si Pepe, ca pe Discovery inca nu au ajuns!
Voi distrati-va cat puteti si nu mancati prea mult, ganditi-va cat de greu se dau jos colaceii.
Paste linistit alaturi de cei dragi voua!

Antes de El Show

Inainte sa inceapa distractia, pentru ca saptamana viitoare chiar incepe distractia(pentru cei ce nu stiu, Cronica revine cu forte proaspete), am ales ca ultima saptamana “antes de el show” sa mi-o petrec in Barcelona, orasul meu de suflet. Locul in care incep sa ma regasesc, sa ma relaxez, sa invat casellano, dar si catalana, sa mananc fructe de mare si paella(ma pasioneaza bucataria spaniola). Este fascinant cum intr-o tara care de afara se vede atat de unitara, catalanii, cat si bastii isi doresc atat de mult independenta. Madrilenii sunt certati cu catalanii, ca noi cu maghiarii, ma rog noi ne-am mai impacat, dar ei nu se lasa, care mai de care se considera mai tare.

Sarim la subiect, asadar imi petrec in acest supeb oras ultima saptamana de vacanta. Am vazut locuri minunate, am cunoscut oameni integri si am avut parte de actiune.

In premiera personala, am asistat la un meci de fotbal, chiar de pe gigantul Camp Nou( si aici microbisti o sa ma invidieze), dar doar pentru o repriza. Stadionul are o inaltime de 48 de metri si o suprafata de 55.000 de metri patrati, cu o capacitate de 98.787 de locuri, stadionul Barcelonei este cel mai mare din Europa. Am fost chiar in fata, tocmai ca am avut bilete intr-o zona buna, este intr-adevar impresionant, dar si frig. In general in perioada asta au fost cam 15 grade, insa pe stadion e altceva si cum nu sunt o mare fana am decis sa ma retrag dupa prima repriza.camp-nou-15..si asta pentru ca ca ma saturasem de cuvinte de genul “gilipollas” si “hijo de puta” .Probabil ca sosise momentul sa-mi imbogatesc vocabularul… nu sunt o sfanta, dar urasc injuraturile.

Astazi m-am bucurat de actiune. Am parcurs 4,5 km pe un circuit in apropierea Barcelonei. Locul de unde se va face lansarea mondiala Audi A8, momentan avand doar 8 boxe, dar cu un potential fantastic, circuitul este inca in constructie, pentru ca lucrarile de amenajare au inceput doar in urma cu un an. Pe langa traseul muntos si foarte bine asezat, in folosinta mai au un alt circuit pentru moto cross, cat si o mica pista speciala pentru pilotii de curse. O curiozitate pe care nu am vrut s-o ratez a fost “locul de unde se salveaza vieti” spun ei. Acolo se pregatesc in principal pompierii, politistii si cei de la descarcerare. Asadar am vrut sa incerc si eu, evident!

Experimentul este in felul urmator: te asezi pe scaunul soferului, intr-o masina suspendata intr-o axa metalica ce se roteste la 180 de grade. In cateva secunde te gasesti atarat de centura de siguranta cu capul in jos. Folosindu-se de o procedura specifica, se eliberaza victima( adica eu in cazul acesta), fara a se desface mai intai centura de siguranta cum de obicei se procedeza, pentru ca se pot cauza traumatisme cervicale,ci prin impingerea picioarelor in bord, asezarea mainii stangi deasupra capului si sustinerea corpului intr-un echilibru ca atunci cand scoti centura sa nu iti rupi gatul…e de probat, dar acum nu va apucati sa rasturnati asina sa vedeti cum e!

Apoi ca sa fie ziua completa, am purces spre un club de tir, aflat in apropiere. A fost pentru prima oara cand am avut in mana o arma( de fapt vreo 4, printre care si un revolver), cu care am si tras. Ma stiu, nu nimeresc la cos, nu stiu sa prind si in general ratez orice tinta, dar astazi am nimerit din primele incercari. A fost foarte tare! Nu o sa uit niciodata ziua de azi…mi-as mai dori sa schiez insa nu stiu daca pentru asta voi mai avea timp…

Chiar daca inchei intr-un ton nostalgic si chiar daca incerc sa nu ma gandesc atat de des, imi este imposibil.

Saptamana viitoare vom incepe filmariele, oare cum va fi Cronica fara Toni…?